Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 456/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 456
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1041 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, solicită, în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 1041 din 26 octombrie 2009 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC SA B, ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a obligat pârâta la plata sumei de 4.834,34 lei reprezentând suplimente salariale de C și Paști pe anul 2005-2006, ajutor material reprezentând contravaloare gaze naturale pentru anul 2005, aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2005, actualizată la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind acordarea indemnizației minime de concediere.
A obligat pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la primele de Paști și C solicitate s-a reținut că prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2003, reprezentanții pârâtei și cei ai, au prevăzut că în salariul de bază al fiecărui salariat, să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și de Paști.
Pentru anii următori în actele adiționale la contractul colectiv de muncă dispoziția referitoare la aceste drepturi, respectiv art. 168 alin 2 din contractul colectiv de muncă fost reiterată, motiv pentru care reclamanții au considerat că doar pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază iar pentru anii următori acestea li se cuvin separat, acest aspect reieșind și din raportul de expertiză.
În ceea ce privește cererea de acordarea celorlalte drepturi s-a reținut că potrivit art. 176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, salariații pârâtei aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale achitate în luna octombrie a fiecărui an, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Cuantumul acestui adaos a fost stabilit la un prag minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă.
De asemenea, potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe ramură și art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, s-a prevăzut dreptul salariaților la un ajutor material reprezentând cota de gaze naturale, stabilită la 4000. anual.
Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.236 alin.4 codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, atâta timp cât clauzele contractuale nu au fost modificate ele trebuie îndeplinite cu bună credință.
Textul art. 176 din contractul colectiv de muncă, impunea ca negocierile pentru drepturile acordate cu ocazia aprovizionării de toamnă iarnă să aibă loc cu 15 zile înainte de eveniment, iar pentru acordarea contravalorii de gaze naturale textul de lege impunea, de asemenea, negocieri între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Instanța a mai reținut din raportul de expertiză întocmit în cauză că pârâta nu a prezentat documente din care să reiasă dacă sumele solicitate de petenți au fost incluse în salariul de bază al acestora, așa cum susține prin întâmpinare.
De asemenea, pârâta nu a făcut nici o dovadă în sensul că au intervenit modificări în contractele colective de muncă invocate de petent, sens în care va înlătura apărările invocate.
Expertul desemnat a calculat valoarea concretă a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de tomnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe societate pe anul 2006 și contravaloarea cotei de gaze ce revine reclamantului, precum și drepturile cuvenite cu titlu de prime de Paști și C raportat la perioada 2005-2006, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit. codul muncii.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea indemnizației de concediere pârâta a încheiat Planul social în conformitate cu dispozițiile art. 69 din codul muncii, plan ce cuprinde măsurile sociale adoptate cu acordul sindicatului -, în calitate de reprezentant al salariaților.
Prin acesta s-au stabilit indemnizațiile de concediere ce se vor acorda în anul 2005, precum si criteriile de determinare a acestora pentru anii următori, până la data de 31.12.2010.
Planul social încheiat la 21.04.2005 a fost completat cu un amendament în data de 09.01.2006 prin care părțile au convenit regula acordării și cuantumul salariilor compensatorii, respectiv în funcție de vechimea în a fiecărui salariat, cu raportare la salariul mediu brut pe societate în anul anterior luării măsurii.
Din compararea prevederilor art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă cu dispozițiile din Planul social rezultă că aceste din urmă dispoziții sunt în favoarea salariaților.
Astfel, s-a apreciat că voința părților semnatare a Planului social a fost în sensul de a acorda persoanelor disponibilizate drepturi superioare celor prevăzute în contractul colectiv de muncă, acesta fiind modificat implicit prin prevederile din Planul social.
Un argument în acest sens este și faptul că reclamantul a cunoscut la momentul primirii deciziei de încetare a contractului individual de muncă valoarea indemnizației de concediere de care urma să beneficieze, sumă cu care a fost de acord, necontestând decizia de disponibilizare nr.203/2006.
În art. 6 din această decizie se precizează că indemnizația de concediere va fi acordată salariatului potrivit prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă, astfel cum au fost completate cu prevederile Planului social, situație în care se apreciază că este vorba despre o modificare a contractului colectiv și nu de o cumulare a celor două pachete financiare.
Față de această situație s-a apreciat că indemnizația de concediere a fost achitată de pârâtă conform voinței părților la data încetării raporturilor de muncă, astfel încât acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Pentru aceste considerente instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte și ținând cont că angajatorul nu și-a respectat obligațiile contractuale, având în vedere prevederile art. 168, 176 și art. 187 contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 4 și următoarele din codul muncii, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 130/1996, a admis acțiunea formulată de reclamant și pe cale de consecință a obligat pârâta la plata sumei de 4834,34 lei reprezentând suplimente salariale de C și Paști 2005-2006, ajutor material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale, aprovizionare de toamnă-iarnă aferentă anului 2006, conform raportului de expertiză, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, invocând următoarele:
În esență, susținerea recurentei-pârâte este aceea că, in ceea ce priveste adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, acesta a fost introdus în salariul de bază al salariaților, începând cu data de 01.03.1998, conform dispozițiilor din art. 176 alin 6 și art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1997, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. În anul 1998, prevederea art. 168 alin. 3 cuprins mențiunea expresă în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998.
Din anul 1999, sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a suplimentării salariale din luna octombrie.
Drepturile din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii nu au fost îngrădite, iar drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu conțin clauze de nivel inferior celor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Cu privire la contravaloarea cotei de gaze naturale, se susține că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Cu privire la suplimentarile de Paste si C, recurenta, in esenta, arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea nr. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 2919/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința voinței reale a părților, Comisia paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute de art. 168 din C al SA", confirmându-se faptul că intenția reală a părților a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale să fie incluse in salariul lunar de bază, iar începând cu anul 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Dovada că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate în anul 2003 fost menținută și în anii următori este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluție crescătoare.
Analizand motivele de recurs, Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la prima de aprovizionare toamna iarna, temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Neobservând dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității în anii 2007 și 2008 și mențiunile din carnetele de muncă, din care rezultă ca, la data de 01.03.1998 salariile au fost majorate conform mențiunilor din telexul nr. 2412/1998, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Este adevărat că, potrivit art. 243 din codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă instanța de fond a apreciat greșit că la nivelul societății pârâte nu au fost respectate dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze, in conditiile in care potrivit acelorasi dispozitii contractuale unitatea procedase la includera dreptului in salariul de baza.
In ceea ce privește contravaloarea cotei gaze, potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește aceste motive de recurs.
In ceea ce priveste suplimentarile de Paste si C se retine ca potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul includerii efective a acestui drept, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Prin urmare in mod temeinic instanța de fond a constat dreptul angajatului la suplimentările respective.
Având in vedere toate cele mai sus expuse, Curtea urmează sa admită recursul sa modifice sentința atacata, in sensul admiterii doar in parte a acțiunii formulate.
Având in vedere ca reclamantul a avut in perioada 22.07.2004 - 01.04.2006 suspendat contractul de munca iar începând cu data 22.10.2006 acesta a încetat, urmează sa fie admisa acțiunea in parte si obligata unitatea la plata c/val primei de Paste 2006, iar in raport de prevederile art.276 Codul d e procedura civila, la 100 lei cheltuieli de judecata.
In raport de cele mai sus mentionate vor fi respinse celelalte capete de cere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1041 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamant a contravalorii primă Paști 2006 și la 100 lei cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte capete de cerere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Marin Covei, Lucian
