Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 481
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘIASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - - - House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 1976 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, reprezentat de Cabinet Avocatură Pahon, cu domiciliul ales în M,-, -.B,.4,. 15, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al intimatului-reclamant să depună la dosarul cauzei chitanța nr. 78/22.02.2009 privind onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, în original, a amânat pronunțarea pentru data de 03 martie 2009 și apoi având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată întrucât unul din membrii completului se află în concediu odihnă, respectiv doamna JUDECĂTOR 2: Traian Logojan Cristina a amânat pronunțarea la data de 10 martie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate de pârâtă, de Paști și C, pe perioada ultimilor trei ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte și pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă însă pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
La data de 26.11.2008 reclamantul a precizat că solicită acordarea drepturilor bănești pentru perioada C 2005 - Paști 2006.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1976 din 26 noiembrie 2008 a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând prime C 2005 și prime Paști 2006 conform art. 168(1) din aplicabil.
Totodată, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte pe perioada 2005-2006, iar potrivit art. 168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința, pârâta a susținut că drepturile salariale pretinse cu titlu de prime de Paști și C nu trebuiau acordate la fond întrucât acestea au fost incluse în salariile primite, că la 18 iunie 2007 comisia paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea acestor drepturi în salariu, interpretare care este opozabilă salariaților, iar acțiunea este prematur intentată cât timp nu au avut loc negocierile de stabilire a cuantumului exact al sumelor pretinse, iar în momentul introducerii acțiunii aceasta era prescrisă fiind împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, ceea ce impune respingerea ca atare a acțiunii.
Totodată, în mod greșit s-au calculat suplimentările salariale acordate în raport de nivelul salariului mediu brut pe societate în loc de cel mediu de bază la nivel de SC "".
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Critica având ca obiect prematuritatea introducerii acțiunii de către reclamanți în lipsa negocierilor între patronat și sindicat privind cuantumul exact al sumelor ce trebuie plătite reclamanților, nu are o bază legală față de prevederile legale exprese ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate care stabilește cuantumul drepturilor salariale respectiv la nivelul salariului mediu de bază pe societate.
Nici critica privind prescripția dreptului la acțiune a reclamanților, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, de asemenea este nefondat întrucât drepturile solicitate prin acțiune sunt salariale și sunt astfel incidente disp.art. 283 alin.1 lit.d din Codul muncii pentru care termenul de prescripție este de 3 ani.
Susținerile recurentei-pârâte privind includerea sumelor pretinse în salariul lunar acordat nu are o bază reală decât pentru anul 2003 în continuare fiind prevăzute expres în contractul colectiv de muncă pentru anii următori fiind incidente dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate care nu face nicio referire la includerea sumelor pretinse în salariile primite în sensul celor 12 luni, că acestea se stabilesc în raport de salariul mediu pe societate pentru luna anterioară fiecăreia din cele două sărbători.
Aceasta, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada - cum impun disp.art. 287 din Codul muncii - că le-a inclus în salariile plătite conform unor state de plată legal întocmite și prezentate în speță.
În sfârșit, este necorespunzătoare realității nici susținerea pârâtei în sensul că s-a luat în calcul pentru suplimentările salariale solicitate prin acțiune salariu mediu brut din moment ce în dispozitivul sentinței atacate se face referire expresă la disp.art. 168 din Contractul colectiv de muncă care face trimitere la salariu mediu de bază pe societate și nu cel brut.
Așadar, nu subzistă niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, situație în care recursul de față nefiind fondat, urmează a fi respins ca atare în baza art. 312 din același cod.
După formularea motivelor de recurs, pârâta a invocat și excepția, considerată de ordine publică, necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, o astfel de competență revenind Tribunalului București conform dispozițiilor art. 72din Legea nr. 168/1999 și potrivit disp.art. 284 din Codul muncii.
Excepția este nefondată față de prevederile expuse ale art. 248 din Codul muncii care stabilesc în mod imperativ competența instanței de la domiciliul reclamantului și materia litigiilor de muncă, cod care a fost de altfel adoptat ulterior Legii nr. 168/1999, ceea ce impune respingerea acestei excepții ca nefondată.
În raport de disp.art. 274 Cod pr.civilă recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariul de avocat suportat de intimatul-reclamant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘIASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - - - House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 1976 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, reprezentat de Cabinet Avocatură Pahon, cu domiciliul ales în M,-, -.B,.4,. 15, județul
Obligă recurenta către intimat la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
--- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./01.04.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
