Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.484
Sedința publică din 13 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
Grefier:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și pârâta L, împotriva sentinței civile nr.3752 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâtă, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 6.03.2009 concluzii scrise din partea pârâtei.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar note de ședință și un set de acte.
Se comunică cu reprezentanta reclamantei actele depuse azi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei pentru judecarea cauzei în fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii primei instanțe și respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul reclamantei solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și admiterea recursului declarat de reclamantă în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3752/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de și a fost anulată decizia de concediere nr.94/10.06.2008 emisă de intimata
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate și anulate și a fost obligată intimata să o reîncadreze pe contestatoare în funcția avută anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv aceea de director economic, și să-i plătească acesteia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
A fost respinsă în rest contestația.
Prima instanță a reținut că raporturile de muncă dintre părți își au izvorul în contractul individual de muncă nr.1.979.500 încheiat la 2.11.2007, contestatoarea ocupând funcția de Director economic.
La data de 10.06.2008, intimata a emis decizia de concediere a contestatoarei, întemeiată pe dispozițiile art.61 lit.a, raportat la dispozițiile art.264 lit.f Codul muncii.
Intimata a reținut că angajata sa ar fi săvârșit abateri disciplinare.
Tribunalul a reținut că, conducerea unității angajatoare a luat cunoștință despre presupusele abateri disciplinare săvârșite de contestatoare la data de 23.04.2008, în baza referatului întocmit de administratorul de rețea, însă decizia de concediere a fost emisă la 10.06.2008, peste termenul de 30 de zile, impus de legiuitor.
Referitor la daunele morale, acestea au fost respinse cu argumentul că însăși anularea deciziei de concediere cu toate consecințele ce decurg, reprezintă o reparație morală.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanta și pârâta
Reclamanta a criticat hotărârea sub aspectul neacordării daunelor morale în sensul dispozițiilor 269 alin.1 Codul muncii, iar pârâta sub aspectul modalității în care a fost admisă acțiunea, deoarece decizia de concediere o apreciază temeinică și legală.
De asemenea pârâta a mai arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, iar în subsidiar este nefondată și neîntemeiată.
In dezvoltarea recursului pârâta a arătat că decizia de concediere nu a fost emisă tardiv deoarece angajatorul dispune de un interval de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, da nu mai târziu de șase luni de la data săvârșirii faptei.
Or, din acest punct de vedere decizia de concediere a fost emisă în termen.
S-a susținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, atât subiectiv cât și obiectiv pentru că aceasta nu-și poate invoca propria culpă în valorificarea unui pretins drept.
Pe fond, pârâta recurentă a arătat că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege și ținând seama de abaterea disciplinară a petentei săvârșită cu caracter continuu și probată în mod exhaustiv.
Examinând recursurile prin prisma celor arătate și în condițiile prev.de art.304, rap la art.306 și art.312 cod pr.civilă, combinat cu art.3041cod pr.civilă, se reține că acestea sunt nefondate.
Hotărârea Tribunalului Timiș este legală fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.268 alin 1 Codul muncii.
Interpretarea textului de lege menționat justifică concluzia la care a ajuns prima instanță, respectiv aceea privind tardivitatea emiterii deciziei de concediere deoarece conducerea intimatei a luat cunoștință despre presupusele abateri disciplinare reținute în sarcina contestatoarei la data de 23.04.2008, însă, nu a procedat deîndată la emiterea deciziei de concediere, respectiv într-un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data luării la cunoștință, emițând decizia de concediere doar la data de 10.06.2008, cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice.
Din acest punct de vedere, hotărârea atacată cu recurs este legală și a fost pronunțată în contradictoriu cu părțile cauzei, în speță, nefiind identificate nici un fel de excepție privind calitatea părților, ce ar determina inadmisibilitatea acțiunii, așa cum greșit susține pârâta recurentă.
Soluționând cauza pe excepția tardivității, în mod firesc, prima instanță nu s-a preocupat de aspectele de fond ale deciziei de concediere, respectiv nu a analizat modul în care s-au produs sau nu în mod real pretinsele abateri disciplinare, fiind de principiu că neemițându-se în termen decizia de concediere, unitatea angajatoare nu a fost convinsă de conținutul abaterilor disciplinare sau de efectul pe care aceste abaterii le-ar fi putut produce.
Referitor la recursul reclamantei cu privire la acordarea daunelor morale, Curtea va reține că acesta nu este fondat deoarece cauza a fost soluționată pe excepție și nu s-a identificat conturarea vreunei culpe în sarcina intimatei, care să atragă repararea prejudiciului moral invocat.
Față de cele arătate ambele recursuri vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursurile declarate de către și L, împotriva sentinței civile nr.3752 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/30.03.2009
Tehnored.DR/30.03.2009
2 ex.
Prima instanță-Trib.
Judecători:;
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Lucian Lăpădat
