Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.487
Sedința publică din 13 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Universitatea de Vest T împotriva sentinței civile nr.3124 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Universitar, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, pentru reclamantul intimat avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată în ceea ce privește plata onorariului de expert.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Solicită a se înlătura concluziile referitoare la contractul colectiv de muncă care nu a mai fost invocat. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3124 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Universitas, în numele d-lui, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Vest
A fost obligată pârâta să respecte și să aplice întocmai norma didactică prevăzută de art.81 alin.1 din legea nr.128/1997 în sensul de a acorda angajatului drepturile salariale la care acesta este îndreptățit, având în vedere coeficienții de multiplicare, prevăzuți de OUG nr.196/2002, pentru perioada 1.10.2003 - 30.09.2004; coeficienții de multiplicare și numărul de ore efectiv prestate, în perioada 1.10.2004 - 30.09.2005 conform OUG 68/2004, drepturi salariale ce vor fi stabilite, în concret, în faza de executare silită.
I-a act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei de a acorda reclamantului sumele de bani aferente activităților în regim de plată cu ora, pentru perioada 1.01.2003 - 30.06.2005, și obligarea pârâtei de a acorda reclamantului, pentru perioada viitoare, în care va presta activități în regim de plată cu ora, sumele de bani aferente acestei activități în modalitatea - până la sfârșitul lunii următoare, pentru luna precedentă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată și diferență onorariu expert.
Tribunalul a reținut că angajatorul pârât a stabilit în mod eronat drepturile salariale cuvenite reclamantului întrucât nu a luat în calcul la stabilirea acestora norma didactică prevăzută de art.81 lit.c din Legea nr.128/1997 și nici coeficienții de multiplicare prevăzuți de OUG nr.196/2002, respectiv OUG 38/2004.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul asistent - Casap, în primul ciclu procesual, rezultă că pârâta a neglijat norma didactică și indicii de multiplicare legali, acordând drepturi salariale inferioare celor la care reclamantul era îndreptățit.
Legea nr.128/1997 reprezintă o lege specială ce reglementează salarizarea cadrelor didactice într-un regim special, din care rezultă că foaia de prezență este documentul de bază pentru plata drepturilor salariale, iar pentru stabilirea acestora se utilizează prevederile art.87 conform cărora salarizarea personalului didactic se stabilește, între altele, și în funcție de norma didactică, alături de funcția didactică, titlu științific, vechimea recunoscută în învățământ, condițiile specifice în care-și desfășoară activitatea precum și calitatea activității didactic-o științifice, stabilite pe baza procedurii de evaluare anuală.
Spre exemplu, în cazul unui conferențiar, așa cum este cazul reclamantului, norma didactică se situează între 7-9 ore convenționale pe săptămână, în realitate aceasta a fost de 21 de ore pe săptămână, de 22 de ore, și respectiv de 24 sau 76 ore pe anii universitari 2002 - 2003; 2003 - 2004 și respectiv 2004 - 2005.
Se observă că singurul element ce diferențiază salariu unui cadru didactic de al altuia, având aceiași funcție, vechime și titlu, este norma didactică pentru că altfel, în situația în care cadrele didactice ar avea aceiași funcție, titlu și vechime, cu prestarea a 40 de ore pe săptămână, ar avea salariu egal, ceea ce este contrazis de statele de plată invocate de pârâtă.
Așadar, numărul de ore din norma didactică este mai mare decât numărul de ore prevăzut de art.81.
In aceste condiții, contrar celor susținute de pârâtă, nu se aplică prevederile generale ale Codului muncii, întrucât salarizarea în învățământul superior se face conform unor legii speciale printre care Legea nr.128/1997.
Deoarece pârâta a încărcat norma didactică cu ore suplimentare, aceasta conduce la ideea de plată a acestor ore, asociată sporului legal, calculându-se norma didactică conform art.81 din Legea nr.128/1997, care prevede la lit.b, pentru un conferențiar universitar 7-9 ore.
de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul superior cuprind limite minime și maxime, pentru fiecare funcție didactică, pentru care norma didactică este constituită legal, conform art.80 și 81 din legea arătată.
Ca atare, a conchis tribunalul, la stabilirea drepturilor salariale se ia în considerare norma didactică, care cuprinde activitățile prevăzute la art.80 și care se stabilește conform art.81 din Legea nr.128/1997, și nu norma de muncă, așa cum în mod eronat susține pârâta.
În acest context, tribunalul a reținut doar concluziile raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de expertul Casap -, care a demonstrat că pârâtul a acordat drepturi salariale inferioare, ignorând norma didactică și indicii de multiplicare prevăzuți de lege.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat recurs pârâta Universitatea de Vest T, solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea cererii formulată de reclamant.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit tribunalul a reținut drepturile salariale pentru, deoarece din rapoartele de expertiză efectuate rezultă că modul de calcul al drepturilor salariale a fost stabilit corect de către pârâtă, neputându-se înlătura concluziile a trei experți prin trimitere la o altă lucrare de expertiză realizată de către expertul asistent Casap -.
În drept recurenta a invocat motive de recurs prev.de art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev.de art.304, rap la art.306 și art.312 cod pr civilă combinat cu art.3041cod pr civilă se reține că acesta este nefondat.
Criticile recurentei, raportat la temeiul de drept al recursului vizează motivarea hotărârii și legalitatea acesteia.
Sub aspectul motivării hotărârii - art.304 pct.7 cod pr.civilă - Curtea va reține că aceasta a fost amplu motivată prin structurarea și detalierea argumentelor, în considerente de natură a susține soluția adoptată de către instanță în dispozitiv.
Cu alte cuvinte hotărârea atacată cu recurs este bine motivată, nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce ar lipsi de conținut soluția adoptată în dispozitiv.
Ca atare acest motiv de recurs nu se regăsește în speță.
Referitor la motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civilă, Curtea va reține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a art.80 și următorii din Legea 128/1997, dar mai ales cu interpretarea judicioasă a acestor dispoziții legale prin raportare la acte normative cu caracter special incidente în cauză sau a dispozițiilor din Codul muncii.
In această ordine de idei, în mod corect tribunalul a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul asistent Casap -, deoarece aceste concluzii se coroborează și sunt susținute de dispozițiile art.81 din Legea nr.128/1997, în timp ce concluziile celorlalți experți, vin în contradicție cu textul de lege menționat.
In concluzie, sub aspectul legalității hotărârii, Curtea va reține că aceasta a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale menționate mai sus, împrejurare ce plasează acest motiv de recurs în afara cadrului speței.
Neexistând, în speță nici unul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute la art.304 cod pr.civilă, Curtea va proceda la respingerea recursului.
Conform prevederilor art.274 cod pr.civil, recurenta va fi obligată să plătească intimatului Sindicatul Universitas suma de 238 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de către pârâta Universitatea de Vest T, împotriva sentinței civile nr.3124 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului Sindicatul Universitar, suma de 238 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/01.04.2009
Tehnored.DR/01.04.2009
Prima instanță-Trib.
Judecători:;
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Lucian Lăpădat
