Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.5
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul social în B,-, sector 1, reprezentată de și Asociații, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1675 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în M,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA - GRUP B și intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.1675 din data de 22 octombrie 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prime pentru sărbătorile de Paști și de C, pentru perioada 2005 - 2006.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte până în 9 octombrie 2006 și că potrivit în afara salariului aceasta avea dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu i-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
În conformitate cu art. 115 Cod pr. civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni, motivând în esență că începând cu anul 2003 primele care fac obiectul acțiunii au fost incluse în salariu.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității introducerii acțiunii.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată respins excepția prematurității introducerii acțiunii, a admis acțiunea și a obligat pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare ce reprezintă prime de C 2005 și Paști 2006 reactualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, calculate conform art. 168 alin. 1 din CCM.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atâta vreme cât pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost deja achitate nu se pune problema prematurității acțiunii, excepția invocată în acest sens fiind vădit nefondată.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și
ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004 - 2007.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamant au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece în dispozitivul sentinței se prevede în mod expres că vor fi plătite sumele prevăzute de art.168 CCM respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu brut și nu al unui salariu mediu brut pe unitate pentru fiecare, așa cum greșit prevede recurenta.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul social în B,-, sector 1, reprezentată de și Asociații, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1675 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
.
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.AB/MD
2 ex/15.01.2009
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
