Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 562/2008
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr. 291/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului pârât, avocat lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței în data de 15.05.2008 o cerere de către intimat prin care solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător. Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar actul adițional la. și anexa nr.1 la. pentru anul 2008. Arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Având în vedere data primirii citației instanța respinge cererea de amânare și declară închisă cercetarea judecătorească acordând cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât susține recursul solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și respingerea cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând:
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale suplimentare constând în prima aferentă sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004 - 2007, cu dobânzile legale aferente începând cu data la care acestea trebuiau achitate și până la achitarea efectivă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că a fost salariatul pârâtei în calitate de mecanic în perioada 02.05.2001 - 01.08.2007. Conform prevederilor, pe lângă salariul de bază, trebuia să beneficieze de toate drepturile acordate în baza, dar nu a beneficiat în totalitate.
Conform art.168 alin.1 din, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații societății pârâte beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate.
Salariul de bază mediu al angajaților societății pârâte a fost de 980 lei în 2004, 1400 lei în 2005 și 1850 lei în 2006. Astfel suplimentările salariale de Paște sunt de 1400 lei în 2005 și 1850 lei în anul 2006, iar cele de C sunt de 980 lei în 2004, 1400 lei în 2005 și 1850 lei în 2006, dar nu au fost achitate de societatea pârâtă.
În acest fel au fost încălcate dispozițiile art.243 din Codul muncii și cele ale art.30 din Legea nr.130/1999 privind obligativitatea executării, fapt ce atrage răspunderea patrimonială a angajatorului în condițiile art.269 Codul muncii și art.223 din pe anii 2004 - 2007.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat în principal obligarea pârâtei la plata sumei de 9480 lei reprezentând drepturi salariale neacordate conform adeverințelor cu venitul mediu brut depuse la dosar, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 6043 lei conform adeverinței nr.831/05.02.2008 emisă de pârâtă, cu dobânzile legale aferente acestor sume.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la prevederile art.283 alin.1 din Codul muncii. Pe fondul cauzei se susține că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat conform art.168 alin.2 din CC. text care a fost reluat și anii următori. Potrivit art.10 din părțile au convenit constituirea unei comisii paritare, interpretarea dată de aceasta având caracter obligatoriu pentru părți. Comisia a adoptat Decizia nr.5140/2007 prin care s-a stabilit că prevederile art.168 alin.1 din au rămas fără obiect, dat fiind faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct și erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prin sentința civilă nr.291/2008 pronunțată de Tribunalul Alba În dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, pârâta fiind obligată să-i plătească drepturile salariale suplimentare reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004 - 2007, în cuantum de un salariu de bază mediu supus impozitării, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a respins excepția dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, apreciind că în speță sunt aplicabile prevederile art.166 și 283 lit.c Codul muncii, potrivit cărora pretențiile formulate de reclamant sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani de la data la care sunt pretinse.
Pe fondul cauzei se reține că prin art.168 alin.1 din încheiat în 2004 salariații beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Clauza a fost menținută expres în anii 2005 și 2006.
A fost înlăturată susținerea pârâtei în sensul că suplimentările salariale nu au fost achitate distinct salariaților pentru că au fost incluse în salariu încă din anul 2003 conform art.168 alin.2 din, motivat de faptul că acesta nu poate afecta drepturile bănești negociate ulterior și stipulate expres în M: pe anii 2004 - 2006.
A fost înlăturată susținerea pârâtei în sensul că suplimentările salariale nu au fost achitate distinct salariaților pentru că au fost incluse în salariu încă din anul 2003 conform art.168 alin.2 din, motivat de faptul că aceasta nu poate afecta drepturile bănești negociate ulterior și stipulate expres în pe anii 2004 - 2006.
A fost înlăturată interpretarea dată de Comisia Paritară în sensul că mențiunea cu privire la drepturile bănești plătite în anul 2003 nu poate avea efect asupra drepturilor distincte născute ulterior prin negociat pe 2004 - 2006.
Se apreciază că pârâta a nesocotit obligațiile prevăzute în pentru perioada 2004 - 2006, drepturile salariale suplimentare de C și Paște fiind incluse în salariul de bază în 2003, în timp ce acest fapt nu a fost dovedit pentru perioada 2004 - 2006. Salariul mediu de bază la societatea pârâtă a suferit modificări în cursul anilor 2004 - 2007, astfel că drepturile suplimentare acordate angajaților și incluse în salariul de bază nu puteau fi aceleași pentru fiecare an, ci ar fi trebuit să opereze o majorare constantă a salariului de bază, ceea ce nu s-a întâmplat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, invocându-se dispozițiile art.304 pct.9, art.3041și 312 Cod pr.civilă.
În expunerea de motive se arată că, începând cu anul 20+03, primele în discuție sunt plătite în fiecare an salariaților ca parte integrantă a salariului de bază, fapt care rezultă din art.168 alin.2
Instanța de fond interpretează în mod greșit acest alineat în sensul că doar în anul 2003 primele de Paște și de C au fost plătite în această modalitate. În realitate textul alineatului în discuție a fost introdus în în anul 2005 și a produs efecte pentru acest an și a fost menținut și în din anii 2006 și 2007. Este adevărat că acest text consemnează un fapt petrecut în anul 2003, dar care continuă să producă efecte și în anii 2005 - 2007.
Includerea primelor în salariul de bază s-a făcut prin majorarea salariului de bază în anul 2003 cu o sumă reprezentând a douăsprezecea parte din primele de Paște și de însumate. Astfel salariații primeau pe parcursul unui an, în rate, valoarea celor două prime. În condițiile în care suma cu care a fost majorat salariul de bază în 2003 nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază al angajaților, includerea primelor în salariul de bază a produs practic efecte și în anii următori, fiind achitate salariaților în modalitatea sus arătată și în anii 2004 - 2007.
Aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute, astfel că o nouă introducere a lor în salariul de bază în anii 2004 - 2006, ar fi însemnat încasarea lor de către salariați de două ori sau chiar de mai multe ori.
Toate majorările ulterioare de salariu au vizat salariul de bază în întregul lui, astfel că primele incluse în salariu în 2003 erau în cuantum de 114 lei pe lună, în anul 2004 au crescut la 128 lei
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 168 alin. 1 că salariații cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006.
Apărarea pârâtei recurente se centrează pe ideea includerii drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paște și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților pentru anii 2004 - 2006.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze căîn anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că premiile acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase, aceasta nu ar avea în mod neechivoc semnificația faptului că și pentru viitor părțile au convenit ca acestea să aibă același cuantum ca și în anul 2003 și să se plătească în aceeași manieră. Dimpotrivă menținerea salariului în același cuantum ca și în anul 2003 când, în acesta au fost incluse premiile de Paște și de C are semnificația unei majorări a salariului de bază pentru anii ulteriori, în condițiile în care și pentru acești ani a fost stipulat în continuare în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, la art.168 dreptul salariaților de a beneficia de prime de Paște și de C, obligația negocierilor în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordare a condițiilor și criteriilor de stabilire a beneficiarilor. Stipularea acestor prevederi în cuprinsul contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006 este lipsită de rațiune dacă s-ar considera că intenția părților ar fi fost aceea de a reține că și pentru acești ani se plătesc primele în discuție în modalitatea prevăzută expres în anul 2003. Dacă aceasta ar fi fost intenția reală a părților nimic nu le-ar fi putut împiedica cu ocazia negocierii contractului de muncă să o exprime astfel.
De altfel, chiar din susținerile recurentului rezultă că unitatea a înțeles ca pentru anii ulteriori anului 2003 să privească salariul de bază a angajaților ca fiind salariul în care s-au inclus în anul 2003 drepturile bianuale, prin aplicarea tuturor majorărilor salariale prin raportare la acest salariu. Ori este de principiu că majorările salariale se aplică salariului de bază.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea de către pârâta recurentă.
Pentru considerentele menționate, recursul declarat de către pârâta - Membru Grup fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Pârâta B împotriva sentinței civile nr. 291/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2ex.
,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
