Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5992/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5992
Ședința publică de la 04 Iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2854/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că:
- recursul este declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile,
- prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare (2 exemplare),
- se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999 coroborat cu art. 301 din Cod proc. civ. invocă excepția tardivității declarării recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Reclamantul a chemat in judecata pârâta SC SA B solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligată la plata suplimentului la drepturile salariale de Paști și de C, actualizate cu indicele de inflatie.
In motivare, a aratat ca titularul actiunii este salariatul societatii parate, iar, pe langa salariul de baza pentru munca prestata, salariatul urma sa beneficieze de toate drepturile recunoscute de Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de societate, in conformitate cu prevederile contractului individual de munca, art. III al. 3.
Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii prevedea la art. 168 al. 1 ca salariatii vor beneficia cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SA. Desi aceste prevederi s-au regasit in contractele colective de munca, drepturile nu i-au fost acordate pentru: Pasti 2005, 2006, 2007 și C 2004, 2005 și 2006. S-a solicitat sa se constate ca neplata acestor drepturi la scadenta impune o corectie a sumelor neacordate cu coeficientul de inflatie, pentru perioada mentionata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 166 din Codul muncii, art. 168 al.1 din CCM la nivelul societatii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru urmatoarele motive:
Plata drepturilor bănești solicitate s-a făcut astfel cum părțile s-au înțeles, adică nu în formula unor prime în cuantumul arătat la art. 168 alin. 1 din CCM și plătibile cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci începând cu anul 2003 în aceea a cumulării acestora, fracționării și plății în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului.
Că eroarea care se valorifică la nivelul întregii țării de angajații SC SA, este aceea că în locul prepoziției "în", trebuia pusă prepoziția "din", și anume "Din anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin adresa nr. 4209/06.11.2007, Comisia Paritară a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 să fie incluse în salariul de bază al salariaților, precum și că începând cu 2003, părțile au înțeles că art. 168 al. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct.
Instanta de fond prin sentința recurată a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtă.
A admis actiunea în parte formulata de reclamant și a obligat pârâta la plata catre reclamant a drepturilor banesti reprezentand suplimentari salariale, reprezentând un salariu de baza mediu la nivelul societatii pentru sărbătorile de Paști și C începând cu 05.11.2004, reactualizate in raport de indicele de inflatie la data platii efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nulă, în condițiile în care nu s-a realizat o judecată efectivă, în motivarea hotărârii fiind preluate integral paragrafe dintr-o sentință pronunțată de Tribunalul Constanța.
Recurenta susține că, procedând în acest mod, Tribunalul Gorja nesocotit funcția de jurisdicție, refuzând judecata, hotărârea fiind astfel afectată de nulitate, care, conform art. 105 din Codul d e procedură civilă, nu se poate remedia decât prin admiterea recursului și reținerea spre judecare a fondului cauzei, cu luarea în considerare a apărărilor făcute prin avocat.
A doua critică formulată de recurentă a fost aceea că a fost nesocotit dreptul la apărare exercitat prin avocat, nefiind consemnate în practicaua sentinței considerentele de netemeinicie susținute în apărare. Mai susține recurenta că hotărârea nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, nefiind luată în seamă apărarea formulată prin avocat, fapt care produce o vătămare substanțială de natură a invalida sentința de primă instanță.
Recurenta susține că dreptul material la acțiune este prescris, întrucât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. împrejurarea că în contractul colectiv de muncă se folosește formula "suplimentare a drepturilor salariale" nu are efect recognitiv asupra naturii juridice a dreptului în discuție. Natura acestuia este aceea a unei prime care nu se confundă cu salariul, ce reprezintă contraprestația muncii.
Nefiind drepturi salariale, acțiunea în executarea obligației este supusă termenului de prescripție, după următoarea distincție: 3 ani când prima este stabilită prin contract individual de muncă sau decizie unilaterală a unității angajatoare (art. 283 alin. 2) și 6 luni în ipoteza stabilirii primei prin contract colectiv de muncă (art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii ).
În nicio situație nu se poate face aplicarea art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, plecându-se de la premisa inexactă ce rezultă din interpretarea literală a textului. În sprijinul acestui argument, recurenta invocă dispozițiile art. 977 din Codul civil.
Relativ la fondul petiției, recurenta susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce în anul 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Redactarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă este defectuoasă și, fiind vorba despre o clauză îndoielnică, ea se interpretează prin consens, astfel cum rezultă din contractul colectiv de muncă. Iar părțile contractante au înțeles să interpreteze această clauză, concretizând-o în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA".
Stingerea dreptului subiectiv începând cu anul 2004 este susținută de concordanța cu textul analog din art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006.
Mai susține recurenta că instanța de fond a considerat greșit că documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA" reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă, aplicabilă pentru viitor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este tardiv.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 301 Cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezii de comunicare este 21.01.2008, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 5.02.2008, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2854/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Jud. M
Ex.2//9.07.2008
Jud. fond S și D
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Mihaela Mitrancă, Marin Covei
