Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6565/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6565
Ședința publică de la 20 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, G, - și de pârâta SC SA împotriva sentinței nr. 6816/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat substituent, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a din 31.08.2009 și pentru administrare înscrisuri, acte ce au fost depuse de unitatea pârâtă prin serviciul registratură.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat substituent pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a propriului recurs așa cum a fost formulat și motivat și de respingere a recursului formulat de reclamanți.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 6816 din 24 2008, respins excepția nulității clauzei art. 176 din CCM la nivel de unitate pe anul 2005, 2006, 2007, invocată de petenți.
A admis în parte acțiunea, formulată petenții, G, - împotriva intimatei
A fost obligată intimata să plătească petenților drepturile salariale reprezentând contravaloarea cotei de 4000 mc gaze naturale, precum și drepturi salariale reprezentând aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007, pentru perioada 2005-2007, sume actualizate la data plății
A respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale în temeiul art.128 alin.5 și art.129 alin.1, 2 și 3 și Anexa nr.3 bis din CCM pentru anii 2005-2007.
A fost obligată intimata la plata către petenți a sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța respins-o, drepturile solicitate de petenți fiind de natură salarială, astfel încât termenul de prescripție este de trei ani, conform dispozițiilor art. 283 lit. c Codul Muncii.
De asemenea respins și excepția lipsei calității procesuale active a petenților invocată de intimată având în vedere calitatea de salariați a petenților.
Pe fond a reținut că susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Cu privire la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate prin neaplicarea corectă a art.128 alin.5, art.129 alin.1, 2 și 3 și anexa nr.3 bis pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat, cu motivarea că, din analiza datelor privind salariile minime de bază și salariile brute menționate în carnetele de muncă ale petenților depuse la dosar, se constată că au fost respectate clauzele contractuale invocate de petenți.
Astfel, potrivit art.128 alin.5 lit.a din CCM,În cadrul, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa nr.1, valoarea salariului de bază minim este: pentru stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei petrolistului, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort) valoarea salariului de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat."
S-a reținut astfel că stabilirea salariului de bază minim în modalitatea prevăzută de art.128 alin.5 lit.a din CCM avea loc doar în situația în care petenții ar fi fost în situația de a beneficia de drepturile menționate în respectivul articol.
de bază minime ale petenților au fost corect stabilite de către intimată prin aplicarea art. 128 alin.5 lit.b din CCM, potrivit căruia,salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 550 lei."
În consecință, instanța a considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură cu privire la acordarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă aferente anilor 2005, 2006 și 2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și pârâta, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele de recurs, petenții critică sentința sub aspectul soluționării capătului de cerere privind drepturile salariale pe excepție, fără a fi judecat fondul.
Precizează că, faptul că angajatorul intimat nu a respectat, în privința salarizării, prevederile art. 128 art. 5, art. 129 alin. 1,2,3, anexa 3 bis, stabilind salarii sub nivelul prevederilor contractului colectiv de muncă, astfel că este evident că au fost încălcate toate normele și principiile imperative ce guvernează raporturile de muncă, dovedind rea credință și discriminare față de alți salariați.
Instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația să verifice toate aceste aspecte prin ordonarea unei expertize de specialitate și nu să se pronunțe pe excepția prescripției dreptului de a solicita anularea contractului individual de muncă,a aspect cu care nici nu a fost investită.
Intimata SC" SA critică sentința, arătând că fără nici motivare instanța respins excepția dreptului la acțiune, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Că cererea petentei nu reprezintă o acțiune în plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă (CCM ramură).
Precizează că acțiunea petenților se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art. 283 alin. 1 lit."e" Codul Muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Un prim motiv de recurs se referă la aprovizionarea toamnă-iarnă. Criticile se referă la faptul că instanța a ignorat faptul că prin art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
Acest lucru s-a petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în 2002-2003 personalului de la fosta sucursală "" Ba S NP.
În contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000 se stipula cu claritate la art.168 alin.2 teza II a faptul că " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, astfel că voința părților a optat pentru novarea dreptului recunoscut dintr-un element exterior salariului de bază, în parte constitutivă a acestuia.
Precizează că acest venit anual nu se datorează întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Un alt motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamant. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Recursurile se admit pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă stipulează faptul că, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată în condițiile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
In cauză, sunt aplicabile aceste dispoziții legale, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la aplicarea art. 128 și 129 din contractul colectiv de muncă. Instanța de fond a reținut în mod nelegal că cererea de plată a drepturilor salariale este inadmisibilă în condițiile în care salariații nu au cerut și instanța nu a dispus anularea contractelor individuale de muncă.
Soluția instanței de fond este eronată sub două aspecte.
În primul rând, potrivit dispozițiilor art. 129 din Codul d e procedură civilă, instanța avea obligația să solicite reclamanților lămuriri cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul de a preciza în concret motivul pentru care consideră că nu au fost respectate dispozițiile din contractul colectiv de muncă și care anume dispoziții ale art. 128 și 129 consideră că au fost încălcate. Cererea de chemare în judecată conține precizări vagi, reclamanții enunțând textele din contractul colectiv de muncă și susținând doar că acestea nu au fost corect aplicate, fără a preciza motivele de fapt pe care se întemeiază.
În al doilea rând raționamentul juridic propus de instanța de fond este eronat. Stabilind că salariatul nu poate solicita aplicarea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă în lipsa anulării clauzelor din contractul individual de muncă, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale.
Potrivit dispozițiilor din Codul Muncii, alariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora ( art. 157 alin. 1), prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații ( rt. 239 ), iar clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel ( rt. 241 alin. 1).
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit rt. 8 alin. (3) din Legea nr. 130/1996, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului în ce privește capătul de cerere referitor la stabilirea salariului de bază, Curtea urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă, dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
În consecință, Curtea urmează să admită ambele recursuri, să caseze în tot sentința și să trimită cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, G, - și de pârâta SC SA împotriva sentinței nr. 6816/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/02.12.2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
