Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6574/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6574
Ședința publică de la 20 2009
Completul constituit din:
Președinte: - ---
JUDECĂTOR 1: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 3373/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a din 31.08.2009, iar în cauză se cere și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 3373 din 06 mai 2008 admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, și Tribunalul Gorj.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale reprezentând creșteri salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, respectiv 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Novaci.
Conform art. 16-20 din nr.OG 137/2000, republicată, Consiliul este instituția abilitată și investită de lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit art. 27 din OG10/2000 în cazurile de discriminare judecata se face cu citarea obligatorie a Consiliului în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al unei anumite fapte în calitate de expert și nu de pârât, instanța va respinge acțiunea față de această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 10 din 31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului le-au fost acordate majorări salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, pentru acoperirea ratei inflației.
S-a reținut de altfel că această majorare reprezintă, în fapt, o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizării monedei naționale, în scopul acoperirii majorării prețurilor la produsele de agricole și industriale și a tarifelor la prestările de servicii practicate în economie.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea majorărilor (indexărilor) salariale acordate celorlalte categorii de salariați bugetari, prin Nr.OG 10/2007, instanța cercetat situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene, Legea nr. 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Potrivit art.126 din Constituția României "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege", iar prin indexarea salariilor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și excluderea judecătorilor ce funcționează la celelalte instanțe din sistemul judiciar, deci și a reclamanților, este o discriminare evidentă.
Prin neacordarea acestor majorări (indexări) reclamantele nu numai că au fost discriminate față și de celelalte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Instanța nu a reținut susținerile Ministerului Justiției în sensul că, reclamantele făcând trimitere la art. 1 din OG10/2007 solicită să le fie plătite salarii mai mari, că fiind salarizați în baza unei legi speciale nu pot beneficia de majorările salariale acordate prin acest act normativ, că beneficiind de majorări salariale consistente în anul 2006 nu mai pot beneficia și de majorările acestei ordonanțe, aceasta întrucât actul normativ invocat se referă în fapt la indexări care să acopere rata inflației și pe cale de consecință nealterarea puterii de cumpărare ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Împotriva sentinței au declara trecurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP G, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Ministerul Justiției critică sentința în temeiul art. 304 pct. 4 cod procedură civilă pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond, care și- asumat rolul de adăuga la lege prin acordarea unor sporuri neprevăzute de legea specială de salarizare a magistraților.
Un alt motiv de recurs invocat, este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, sentința recurată fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, obligând Ministerul Justiției la plata acestor drepturi, deoarece Ministerul Justiției nu avut posibilitatea legală de discriminare pentru că nu are calitate să emită acte normative, fiind deci și lipsit de calitate procesuală pasivă.
Consideră că, în cauză, nu există o discriminare față de alte categorii de persoane, nefiind incidente în cauză prevederile OG nr. 137/2000.
Mai este criticată sentința în sensul că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece nu precizează motivele pentru care a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 10/2007 și nu dispozițiile altui act normativ.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în lipsa raporturilor de muncă cu acest personal, astfel că nu poate plăti drepturi salariale pentru alt personal și potrivit legii are alte atribuții, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază recursul declarat de Ministerul Justiției nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Sunt neîntemeiate criticile formulate în temeiul art. 304 pct. 4 cod procedură civilă, privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești în cauză, întrucât instanța nu s-a substituit puterii legiuitoare adăugând la lege, ci apreciat că și reclamanții beneficiază de prevederile OG nr. 10/2007, iar omisiunea de fi expres prevăzuți magistrații în această ordonanță a constituit discriminare.
Instanța constatat că legiuitorul a dispus prin OG nr. 10/2007 indexarea salariului personalului bugetar cu cele 3 categorii de procente, în mod succesive în cursul anului 2007, pentru atenua impactul devalorizării monedei naționale și în mod implicit a scăderii puterii de cumpărare, aceasta fiind măsură de protecție socială, de care nu poate fi primată o categorie socială, respectiv personalul instanțelor judecătorești, care nu este protejat în vreun al mod împotriva acestui impact major.
Faptul că această situație crează evidentă discriminare enunțată în considerentele sentinței, nu implică încălcare atribuțiunilor puterii judecătorești și adăugare la lege, ci instanța constatat că potrivit scopului și esenței OG nr. 10/2007, și personalului instanțelor judecătorești, cum sunt reclamanții, li se cuvine măsura de protecție socială de indexare a salariului, pentru că fenomenul de inflație îi afectează deopotrivă pe toți cetățenii și mai cu seamă salariații bugetari, inclusiv cei din instanțele judecătorești, care își realizează veniturile din salariu.
In consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite,și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial Nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite acest recurs și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Justiției și Libertăților declarat împotriva sentinței civile nr. 3373/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul Ministerului Economiei și Finanțelor formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009.
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/03.12.2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
