Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 67/2010 -
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimatul pârât TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 773 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 773 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință au fost obligați pârâții la plata către reclamanții, și, a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data 1 februarie 2007 și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății; s-au respins restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, aceasta a fost respinsă ca nefondată, deoarece potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG 208/2005 și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Analizând fondul pretenției dedusă judecății tribunalul a constatat că prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
Reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate, conform tabelului anexat.
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin urmare, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în ipoteza adoptării unei soluții contrare în acest recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilorart. 329din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În ceea ce privește noțiunea de "discriminare", Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
Astfel, a adopta soluția contrară în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernuluinr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, art. 1084 cod civil și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaEuropeană a Drepturilor Omului, instanța a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor, să le plătească reclamanților sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 precum și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Având în vedere că, instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri și nu stabilește salarizarea reclamanților, a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor), prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de recurent ca urmare a reținerii lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.
În motivarea recursului se arată că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu există identitate între persoana juridică chemată în judecată în calitate de pârât și titularul obligației ce face obiectul litigiului, mai precis Ministerul Finanțelor Publice nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți, neaflându-se în raporturi juridice directe cu reclamanții.
Recurentul învederează de asemenea, că atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Ministerul Justiției și Libertăților, sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
De asemenea, recurentul critică susținerea instanței de fond privind răspunderea și garantarea sa pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, având în vedere prevederile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, care cuprinde dispoziții aplicabile și pentru Ministerul Justiției și Libertăților, care are obligația, în calitate de ordonator principal de credite, să dispună toate măsurile ce se impun în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 28 lit. d și e din Legea nr. 500/2002 și art. 2 din nr.OG 22/2002.
Prin recursul său, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a admis de către instanța de fond acțiunea privind acordarea sporului de 50 % începând cu 1 februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50 %, a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 43/2000 și chiar dacă prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii s-a constatat că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, trebuie reținut că din februarie 2007 intrat în vigoare nr.OG 8/24 ianuarie 2007, noua lege de salarizare a personalului auxiliar, care la art. 30 prevede abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; în consecință, sporul de 50 % nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate.
În drept, invocă dispozițiile art. 299, 304 pct. 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Justiției și Libertăților, care privește fondul cauzei dedusă judecății, se rețin următoarele:
Reclamanții din prezenta cauză au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Bihor.
În cauza dedusă judecății, obiectul pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut, pentru perioada 1 februarie 2007 - la zi și în continuare. S-a solicitat prin acțiune ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății în faza de executare silită și de asemenea, să fie obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate, cu motivarea că acest spor a fost reglementat prin textul de lege mai sus menționat și nu a fost acordat ulterior emiterii nr.OUG 177/2002, deși nu a fost abrogat explicit nici prin actele ulterioare acestei ordonanțe.
Aceste motive sunt întemeiate în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost tranșate prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești privind statutul judecătorilor și al procurorilor, care a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, deci și pentru viitor.
Ori, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în interpretarea și aplicarea unitară a legii este obligatorie pentru instanțe, pentru viitor.
De altfel, aceste drepturi au fost recunoscute și prin Ordinul emis la data de 04.03.2009 de Ministrul Justiției și Libertăților, prin care s-a dispus începând cu data de 1.03.2009 acordarea lunară, pe viitor, a sporului de 50 % mai sus menționat, însă ulterior suspendat.
Raportat așadar la decizia dată în recursul interesul legii, corect a admis instanța de fond acțiunea reclamanților, în sensul obligării pârâților la plata drepturilor salariale prevăzute la art. 47 din Legea nr. 50/1996 - sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % - calculat la indemnizația brută lunară a fiecăruia dintre reclamanți în funcție de perioada lucrată, începând cu 1.02.2007 până la zi și în viitor, sumele datorate cu acest titlu și neachitate urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data plății, pentru o justă și dreaptă despăgubire conform prevederilor art. 1084 Cod civil, întrucât de la data scadenței sumele datorate s-au devalorizat ca urmare a deprecierii monedei naționale.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că personalul din justiție a beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul nr.OG 83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul în litigiu, ce reprezintă un bun.
De altfel, la admiterea recursului în interesul legii, instanța supremă a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și Conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța reține că acesta este neîntemeiat, deoarece în lipsa opozabilității hotărârii față de acest minister, care are obligativitatea deschiderii liniilor de finanțare pentru plata sumelor datorate, hotărârea judecătorească ar rămâne fără nici un efect, ceea ce este contrar prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1 la această Convenție, eficiența actului de justiție vizând și partea de executare a hotărârii judecătorești, corect fiind așadar respinsă de către instanța de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză și va menține în întregime hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimatul pârât TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 773 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -
dact.
7 ex./28.01.2010
- 5 com./
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B - O,-/B,
județul B,
- - O, Parcul, nr. 10, județul B,
- TRIBUNALUL BIHOR - O, Parcul, nr. 10, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
