Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 673/
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în F-, bloc 6,. 1,. 3,. 14, județul V, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, a prescripției și prematurității.
A fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi bănești, formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului drepturile bănești cuvenite acestuia pe perioada 2005-2008 reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim la nivel de ramură anual și contravaloarea cotei de gaze naturale, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea E. a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca aceasta să fie obligată să-i achite drepturile bănești neacordate conform art. 176 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, sume ce solicită a fi reactualizate în raport de rata inflației.
La prima zi de înfățișare reclamantul a depus la dosar o cerere de completare a cererii de chemare în judecată solicitând ca pârâta să fie obligată să-i achite și drepturile bănești neacordate conform art. 187 din CCM reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale pe anii 2005-2008, sume ce a solicitat de asemenea a fi reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei cu începere din 18 aprilie 2005 și până în prezent, perioadă în care însă aceasta nu i-a achitat drepturile salariale prevăzute de disp. art. 176 și 187 din contractul colectiv de muncă reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și ajutorul material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale. Pentru aceste considerente a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite și neachitate.
Pârâta SC SA Bad epus la dosar întâmpinare invocând pe cale de excepție prescripția, lipsa calității procesuale active a reclamantului și prematuritatea acțiunii.
A motivat pârâta că drepturile prevăzute de dispozițiile art. 176 și art. 187 din contractul colectiv de muncă nu pot fi considerate drepturi salariale ci reprezintă o măsură de protecție socială astfel că devine aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, considerent față de care acțiunea formulată apare ca fiind prescrisă. Referitor la calitatea procesuală activă a susținut pârâta că potrivit art. 176 al. 3 din CCM pe ramură condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor solicitate de reclamant se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare în baza unor negocieri ce vor avea loc cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare dintre adaosuri. Cum aceste negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, lipsa acestora atrage inexistența dreptului pretins de reclamant, care, în acest context nu este creditor în raportul juridic de drept substanțial și deci nu are calitate procesuală activă.
În ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată a susținut pârâta că pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune dreptul invocat trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual. Cum dreptul pretins de reclamant nu este actual, întrucât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat în urma cărora să se stabilească atât cuantumul acestui ajutor cât și condițiile de acordare, acțiunea apare ca prematură, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Pe fondul cauzei, pârâta a considerat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât venitul anual prevăzut pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au agreat majorarea salariilor brute prin introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 01 martie 1999, și, ca o confirmare a acestei situații sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a acestor adaosuri. Aceeași susținere a face pârâta și cu privire la cota de gaze naturale despre care arată că a fost deja acordată prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestei cote la nivelul anului 1997.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar acte.
Analizând, în temeiul art. 137 al. 1 cod procedură civilă excepțiile invocate instanța a reținut că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost primită.
Potrivit art. 283 pct. 1 lit. b se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Acest text însă nu este incident în cauză întrucât drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intră în sfera de aplicare a art. 283 pct. 1 lit. c Codul muncii, potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Că este așa rezultă din însăși formulările din cuprinsul art. 176 și art. 187 care se referă la,suplimentarea drepturilor salariale" pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și la,ajutor material" pentru cota de gaze naturale.
Și excepția prematurității acțiunii a fost găsită nefondată.
Potrivit art. 109 Cod procedură civilă oricine poate să facă o cerere înaintea instanței competente. În anumite cazuri sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege.
În speță, lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor datorate și a condițiilor de acordare ale acestora nu poate fi asimilată unei proceduri prealabile în sensul textului de lege suscitat, dreptul reclamanților fiind născut prin însăși prevederea acestora în cuprinsul contractului colectiv de muncă.
Și excepția lipsei calității procesuale active a fost găsită nefondată.
Calitatea procesuală activă presupune, într-adevăr așa cum susține și pârâta, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Împrejurarea că pârâta consideră că dreptul pretins de reclamant nu este cert întrucât nu au fost stabilite condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze, nu este de natură a nega calitatea procesuală activă a sa. Acesta și-a justificat calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa, susținerile pârâtei vizavi de această excepție vizând fondul pretenției deduse judecății.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că excepțiile prescripției prematurității și lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei, împrejurare ce rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosar.
Potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă. în cuantum de un salariu minim pe ramură".
Acest text este reluat întocmai și în contractele colective de muncă încheiate în 2006 și 2007.
Potrivit art. 187 pct. 1 din același contract colectiv de muncă: salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, text prezent și în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură pe anii 2006 și 2007.
Aceste prevederi nu au suferit modificări de conținut în perioada 2005, 2006 și 2007, ele prevăzând fără echivoc că salariații beneficiază cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă anual de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură și o cotă de gaze, drepturi care însă nu le-au fost achitate.
Susținerea pârâtei că aceste suplimentări și adaosuri au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu a fost primită.
Singura mențiune în acest sens se regăsește în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 1998, care la art. 176 pct. 1 prevedea,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997 ". Contractul colectiv de muncă încheiat în 1997 în art. 176 al. 1 prevedea că,începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Acest act adițional nu a mai fost încheiat împrejurare față de care instanța a apreciat că dreptul pretins nu a fost inclus în salariul de bază și este datorat de pârâtă separat de acesta și nu a fost achitat.
Acesta este și considerentul pentru care dreptul la o cotă anuală de gaze a fost prevăzut în continuare în cuprinsul contractului colectiv de muncă, în mod distinct, pârâta nefăcând dovada modului concret în care el a fost inclus în salariul de bază, astfel cum se precizează în textul citat mai sus.
Nici cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens, pârâta nedepunând vreo convenție încheiată la nivel de agent economic care să prevadă introducerea în salariul de bază, astfel cum se arată în dispozițiile art. 176 pct. 6 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, și a fost admisă și, conform art. 283 pct. 1 lit. c Codul munciia obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură și cota anuală de gaze, pe anii 2005, 2006 și 2007, în raport de perioada efectiv lucrată de reclamant, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune a invocat motive juridice a pretențiilor reglementate de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, termenul de prescripție aplicabil fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Pe fondul cauzei a susținut că venitul anual reprezentând drepturile salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în anul 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că începând cu anul 2003 drepturile salariale nu au mai fost prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de.
În ceea ce privește cota de 4000. gaze menționate pentru fiecare salariat, un asemenea drept nu este datorat avându-se în vedere compensarea sa prin ingerarea salarului de bază începând cu anul 1997.
A susținut astfel că drepturile solicitate de reclamant au fost acordate prin modalitatea includerii în salariul de bază solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii reclamantului.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 1997, 1998 - 2001, 2002, 2003 și 2006, art. 299, 3041și 312 Cod procedură civilă.
Prin completare la motivele de recurs, recurenta-pârâtă SC SA a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond, Tribunalul Vrancea și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 15.06.2009 recurenta-pârâtă a renunțat șa susținerea excepțiilor astfel invocate, solicitând acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Prin concluziile scrise depuse intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat nefăcându-se dovada prin act adițional la contractul colectiv de muncă că pretențiile salariale solicitate au fost introduse la salariul de bază.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și dispozițiile legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele următoare:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut la lit. e al aceluiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că pretențiile solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 176 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, din care rezultă că reprezintă suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii fiind vorba de drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește pretențiile salariale formulate de reclamant referitoare la drepturile prevăzute de CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005 - 2008, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu c/val unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate:
Potrivit art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Acest drept est condiționat însă prin art. 6 al aceluiași articol în care se prevede că acest adaos se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea, potrivit art. 187 alin. 1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, se prevede c salariații vor primi un ajutor material egal cu c/val unei cote anuale de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite întrucât prin CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior, nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la CCM prin care să se prevadă modul de calcul, ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a "" este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază.
Referitor la situația Sucursalei V, ca dezmembrământ al SC SA B, care a fost înregistrată la ORC în data de 12.04.1998, iar la data de 01.06.1997 era o societate comercială pe acțiuni, curtea reține că la momentul la care aceasta a fost inclusă în SC SA B, salariații au fost retribuiți potrivit grilelor de salarizare negociate la nivelul unității, care includeau drepturile menționate, nefiind necesară încheierea unui act special pentru situația lor.
În consecință, nu se poate reține că reclamantul nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor contractului colectiv de muncă, prin includerea în salariul de bază.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta SC SA.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și, în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentințe civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 65/27.01.2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 65/27.01.2009 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în F-, bloc 6,. 1,. 3,. 14, județul V, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică
Pt. judecător pt. judecător pt. JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
- -, - -, - -
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
Președinte Președinte PREȘEDINTE: Benone Fuică
Judecător Dr. Judecător Dr. Judecător Dr.
Pt. grefier
,
cf. art. 261 al. 2.
Prim grefier
: - -/17.07.2009
: 2 ex.//03.08.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
