Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 702/
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, C -, -, -, -, prin reprezentant legal -, împotriva sentinței civile nr. 518/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 518/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost respinsă acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții:, -, -, C -, -, -, -, -, prin reprezentant legal - în contradictoriu cu: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1188/121/04.03.2008, reclamanții, -, -, C -, -, -, -, -, i-au chemat in judecata pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice au solicitat:
- obligarea pârâților 1, 2, 3 la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 01.02.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 01.01.2008 și în continuare, la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus, cu mențiunea că pentru începând cu data de 12.05.2006; pentru C - în perioada 15.08.2006 - 18.01.2008; pentru - începând cu data de 01.09.2007, pentru până la data de 31.07.2007, pentru începând cu data de 07.08.2007 și pentru începând cu data de 01.02.2007;
- ca sumele calculate să fie actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății;
- obligarea pârâtului Tribunalul Galați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă, prin indicarea caracterului permanent al plăților efectuate.
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare plății.
În motivare, au arătat că au calitatea de magistrați, personal auxiliar - grefieri și personal conex în cadrul Judecătoriei Târgu Bujor.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege ".
Potrivit art. 9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că: "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 al. 1 din nr.OG 134/1999 "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prev. la al.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alineatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1,2,4,5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la al.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
OUG nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OUG nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 al.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prev. art. 2 al. 3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și anumite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 al.1).
Conform Anexei 1 la.OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa 1 OUG 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art. 3 al. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr. 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în art. 3 al. 1 din nr.OG 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.
Prevederile legislative din Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin Ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr. 24/2000, privind norme de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 al. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Au mai menționat reclamanții că există practică judiciară în sensul solicitat de ei, de asemenea Consiliul Superior al Magistraturii și-a exprimat opinia că magistrații sunt incluși în cadrul persoanelor care dețin demnități publice.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În motivare a arătat că personalul din justiție a beneficiat de aceeași valoare de referință sectorială prevăzută de lege ca și autoritatea legislativă și cea executivă până la apariția Legii nr. 347/2003, prin care s-a aprobat nr.OUG 177/2002, când s-a stabilit că indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa 1 ordonanței. Dispozițiile contrare ale legilor anterioare au fost abrogate.
A considerat că actele normative care stabilesc drepturile salariale ale personalului din justiție au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției și ale Legilor 303/2004 și 24/2000.
De asemenea, nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006 au fost aprobate prin lege și au forța juridică a acesteia, potrivit normelor de tehnică legislativă, iar efectul acestora a fost de majorare a salariilor, iar nu de diminuare a lor. Principiul echilibrului între puterile statului nu presupune și reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
La termenul din 17.04.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin reprezentant, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții exercită funcții de magistrați și personal auxiliar - grefieri și personal conex în cadrul Judecătoriei Târgu Bujor, fiind salarizați conform nr.OUG 27/2006 și nr.OUG 8/2007. Potrivit acestor ordonanțe coeficientul de referință sectorială este diferit de cel prevăzut de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Este de necontestat că în perioada anterioară legea a prevăzut valori de referință egală între demnitari și personalul din justiție, dar prin Legea nr. 347/2003, prin care s-a aprobat nr.OUG 177/2002 s-a modificat această prevedere, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
De reținut că această modificare a fost făcută prin lege, în condițiile în care OU. nr. 177/2002 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, ca urmare nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei actelor normative.
Potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004:
(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Nici Constituția României, nici Legea nr. 303/2004, nici vreo altă lege în vigoare, nu prevede că personalul care lucrează în autoritatea judecătorească trebuie să aibă aceeași valoare de referință sectorială cu personalul din autoritățile legislativă și executivă.
Faptul că a fost diminuată aceasta nu înseamnă că au fost diminuate drepturile salariale, întrucât salariul se calculează în funcție de coeficienții de multiplicare și de celelalte sporuri prevăzute de lege, iar efectul fiecărei ordonanțe sau legi de salarizare apărute după anul 2000 fost de creștere a salariilor.
Principiul egalității nu presupune și uniformitate, așa cum nici personalul din cadrul justiției nu are același salariu, acesta variind în funcție de circumstanțele personale ale fiecăruia.
În consecință acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată în ceea ce îi privește pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați.
Instanța a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale active, întrucât acesta nu are în atribuții întocmirea bugetului pentru primii 3 pârâți, pentru a prevedea fondurile necesare plății.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, -, C - și - - judecători, -, -, -, și - personal auxiliar de specialitate și - șofer, prin reprezentant --, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Au reiterat cele solicitate învederând în ceea ce privește pe Ministerul Economiei și Finanțelor subzistă calitatea procesuală pasivă întrucât prin acțiune nu au cerut să fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate decât la cererea celorlalți pârâți, în baza stabilirii unei obligații concrete, hotărârea judecătorească fiind lipsită de orice conținut.
Pe fondul cauzei hotărârea nu cuprinde nici o motivare privind respingerea acțiunii față de personalul auxiliar de specialitate din lipsa unui temei legal, după adoptarea nr.OUG 8/2007 impunându-se indexarea drepturilor salariale prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale în scopul acoperirii consecințelor inflației.
Prin neacordarea acestor criterii salariale s-a produs o discriminare prin excluderea categoriei personalului auxiliar de specialitate de la scopul indexărilor anuale fără a se dovedi existența unui scop legitim.
Au invocat în acest sens prevederile art. 5 din Legea nr. 154/1998, art. 1 din nr.OUG 134/1999 aprobată de Legea nr. 714/2001 și ale art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Contrar celor precizate în preambulul nr.OUG 27/2006, în Anexa Iaf ost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților.
Au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor salariale restante potrivit atribuțiilor precizate de Legea nr. 500/2002, în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației și Finanțelor a solicitat respingerea recursului datorită inexistenței calității sale de angajator sau de ordonator de credite pentru reclamanți, modul de stabilire și rectificare a bugetelor distribuite fiecărui ordonator de credite, în speță Ministerul Justiției, se realizează în baza legii.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției a invocat ca fiind prescrise drepturile solicitate în anul 2004 și, în parte, pe anul 2005.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului și a cererii de chemare în judecată motivat de faptul că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și existente din cadrul autorității legislative și executive.
Au fost invocat în acest sens prevederile nr.OUG 177/2002, nr.OG 27/2006 și ale nr.OG 8/2007.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr. 1188/29.05.2008 iar prin încheierea de ședință din data de 09.07.2008, s-a dispus scoaterea sa de pe rol și înaintarea la Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
Prin decizia nr. 404/22.01.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr-, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI, urmare a declarării ca fiind neconstituționale a prevederilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 349/44/10.03.2009.
Au fost solicitate relații cu privire la perioada lucrată și funcția îndeplinită de către recurenții-reclamanți fiind comunicată în acest sens adresa nr. 349/11.05.2009 a Tribunalului Galați.
Examinând recursul astfel declarat, potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile recurenților-reclamanți privind plata actualizată a diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege pentru funcțiile de demnitate publică vizează perioada 01.02.2005 - 01.01.2008 și în continuare, perioade în care aceștia au îndeplinit funcțiile de judecători, respectiv personal auxiliar de specialitate și conex (adresa filele 56 - 57 dosar recurs).
Pentru asemenea pretenții vizând drepturi salariale termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în speță menținându-se începând cu luna martie 2008, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 04.03.2008.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția este fondată față de conținutul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, ce prevăd atribuțiile ce revin acestui minister în referire la coordonarea activităților care sunt în responsabilitatea Guvernului privind sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De menționat faptul calității de parte în proces a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obligării acestuia la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate iar nu calitatea de angajator, de persoană aflată în raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
Numai că, elaborarea bugetelor prin proiectele de legi se face pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite cât și a propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, așa cum este și recurentul-pârât Ministerul Justiției.
Ca atare, nu subzistă în orice condiții obligațiile de garanție ori despăgubire în sarcina Ministerului Finanțelor Publice care să fie determinate în mod direct și nemijlocit de admiterea acțiunii principale, fiind necesare pentru elaborarea proiectelor de legi care să cuprindă asemenea cheltuieli, de politici și strategii sectoriale ori de propuneri de cheltuieli detaliate avansate de ordonatori principali de credite.
Pe fond, pretențiile formulate în cauză de reclamanți vizează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite, prin raportare în mod concret la valoarea de referință sectorială și cuantumul diferit al acesteia față de cel stabilit prin lege funcțiilor de demnitate publică aparținând puterii legislative și puterii executive.
În primul rând, trebuie menționat faptul că modul de salarizare al magistraților, personalului auxiliar de specialitate și celui conex este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Pentru magistrați în perioada de referință 2004 - 2007 sistemul de salarizare a fost reprezentat printr-o serie de acte normative, respectiv: nr.OUG 177/2002 începând cu 01.01.2004 și nr.OUG 27/2006 începând cu luna aprilie 2006, astfel cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 45/2007.
În referire la.OUG nr. 177/2002, este adevărat că inițial, prin art. 2 alin. 1 s-a prevăzut că indemnizația pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale.
Asemenea prevederi au fost însă modificate prin articol unic din Legea nr. 347/2003 de aprobare a nr.OUG 177/2002, prin care s-a prevăzut ca indemnizațiile pentru magistrați să se stabilească pe baza valori de referință sectorială, prevăzută în anexa 1 ordonanței de urgență modificată și completată.
Așadar, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 347/2003, respectiv 25.07.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost prevăzută în mod distinct față de funcțiile de demnitate publică alese și numite prin anexa nr. 1 la.OUG nr. 177/2002.
Asemenea prevederi au fost menținute prin dispozițiile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 cu modificările și completările ulterioare și anexa ordonanței de urgență.
Ulterior, valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor pentru magistrați a fost corectată periodic în baza art. 3 alin. 1 lit. e din nr.OUG 123/2003, art. 1 alin. 1 și 2 alin. 2 din nr.OG 238/2005.
În ceea ce privește majorările aplicate în baza nr.OG 3/2006, acestea au fost prevăzute doar pentru personalul care a ocupat funcție de demnitate publică stabilit potrivit anexelor II/2 la Legea nr. 154/2008, în referire strictă la funcțiile de procuror general, prim adjunct al procurorului general și adjunct al procurorului general din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Prevederi asemănătoare au fost stabilite prin art. 1 din nr.OG 10/2007 în referire la anexele II/2 din Legea nr. 154/2008 în referire la aceleași funcții.
Pentru personalul auxiliar de specialitate și cel conex, salariul de bază a fost stabilit la anexa 2 din Legea nr. 50/1996, pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum.
Un asemenea mod de calcul s-a păstrat până la adoptarea nr.OG 8/2007 cu modificările și completările ulterioare, care a stabilit prin art. 3 alin. 1 pentru personalul auxiliar de specialitate și conex o valoare proprie de referință cuprinsă în anexele 1a, 1 b și 1 ale ordonanței.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art. 1 din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederil, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale nr.OG 137/2000 și anume, prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 518/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții, C -, -, -, -, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Târgu Bujor, județul G, prin reprezentant -, împotriva sentinței civile nr. 518/17.04.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
pt. judecător pt. judecător JUDECĂTOR 1: Alina Savin
- -, - -, - -
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
Președinte PREȘEDINTE: Alina Savin
Judecător Dr. Judecător Dr.
Pt. grefier
,
cf. art. 261 al. 2.
Prim grefier
: - -/16.07.2009
: 2 ex.//03.08.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
