Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 698
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Partida Pro Europa împotriva Sentinței Civile nr. 253/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-,in contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se prezintă pentru reclamanta intimată lipsă avocat, lipsă fiind pârâta recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar concluzii scrise și chitanță avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat,pentru motivele arătate pe larg in conținutul concluziilor scrise,precum și obligarea parții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 253/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei,in contradictoriu cu pârâta Partida Pro Europa, și-n consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate aferente perioadelor 01.05.2008-31.05.2008, 01.08.2008-31.08.2008,respectiv 01.11.2008-30.11.2008,sumă ce se va actualiza la data plății efective a acestor obligații, precum și la plata unor daune interese.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut,in esență, că raporturile de muncă dintre părți își au sorgintea in contractul individual de muncă încheiat pentru perioada 18 aprilie 2008 sub nr. 3047/,pe durată nedeterminată, reclamanta ocupând postul de secretară cu normă întreagă și că,in calitatea menționată, autoarea cererii a desfășurat activitate in beneficiu pârâtei,fără ca aceasta din urmă să-i plătească drepturile salariale aferente perioadelor mai sus determinate conform art. 161 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Partida Pro Europa, solicitând in principal casarea sentinței supusă reformării cu trimiterea cauzei spre rejudecare in favoarea Tribunalului București,iar in subsidiar,modificarea ei in tot, in sensul respingerii acțiunii reclamantei,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului, Curtea observă că acestea au vizat in esență necompentența teritorială a instanței de fond,care ar fi ignorat prevederi imperative care stabilesc competența pentru soluționarea fondului prezentului litigiu in favoarea instanței de la sediul pârâtei,respectiv Tribunalul Municipiului
Hotărârea recurată a mai fost criticată și sub aspectul unei pretinse încălcări a dreptului la apărare de către judecătorii fondului,care,fără a administra vreun mijloc de probă și fără a solicita punctul de vedere al organizației pârâte ar fi soluționat in mod nelegal dosarul,acordând câștig de cauză reclamantei.
In fine, recurenta a mai adăugat că,prin cererea de chemare in judecată, reclamanta ar fi indus in eroare instanța de judecată pentru că susținerile sale că nu i s-ar fi plătit salariul nu corespund realității.
Cererea de recurs nu a fost motivată in drept,fiind însoțită de facturi și chitanțe care atestă plata unor sume de bani reclamantei.
Intimata nu și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,a înscrisurilor depuse in recurs,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat,cu următoarele argumente.
Așa cum corect au observat judecătorii fondului,prezentul litigiu își are sorgintea intr-un raport juridic de muncă,născut ca efect al încheierii intre părți a contractului individual de muncă pentru o perioada nedeterminată, înregistrat sub nr. 3047/. De aceea, cu privire la motivul de recurs ce ține de competența teritorială absolută a instanței de fond de a soluționa cererea reclamantei,Curtea constată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168 /1999 au fost abrogate implicit prin noile dispoziții ale art. 284 alin.2 din Codul Muncii, fiind evidentă intenția legiuitorului de renunța la vechea reglementare in materie de competență,cu scopul de a se ralia prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, prin instituirea unor norme procedurale în beneficiul salariatului (lucrătorului) pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție. Au fost înlăturate vechile norme care stabileau competența de soluționare a cauzei la instanța din raza teritorială a sediului angajatorului, in favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.O atare intenție rezultă cu certitudine și din prevederea cu caracter general din corpul art. 298 al Codului Muncii,care dispune că pe data intrării in vigoare a Legii nr. 53/2003 se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Cum,in prezenta cauză,reclamanta își are domiciliul in T,normele de compenteță absolută in materie au fost respectate,iar motivul de casare a hotărârii de fond nu este incident.
Procedura judiciară derulată in fața instanței de fond nu poate fi criticată cu succes nici sub aspectul pretinsei încălcări a dreptului la apărare al recurentei, Curtea observând că, deși a fost citată cu respectarea exigențelor art. 85 și urm. /pr.civ și cu mențiunea de a preciza situația drepturilor salariale ale reclamantei (fila 14 dosar fond),parata recurentă nu a înțeles să-și formuleze poziția procesuală prin întâmpinare și nici nu a depus in fața Tribunalului înscrisurile solicitate.
In fine, cu privire la motivul de recurs ce vizează temeinicia sentinței de fond, Curtea reține că judecătorii fondului a făcut o corectă aplicare a normele procedurale cu caracter special in materie de probațiune, conținute de art. 287/ Codul Muncii,potrivit cărora "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare", pe baza cărora au apreciat că pârâta avea obligația procesuală de a dovedi plata salariului aferent perioadelor in discuție. Însă nu prin orice mijloc de probă,ci după regulile special reglementate de art.163 alin.1 din Codul Muncii,care statuează că "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."
O atare plată s-a dovedit a fi fost făcută parțial, pentru că in fața instanței de control judiciar pârâta a depus chitanța nr. 10323/28.11.2008 și Factura Fiscală nr. 10323/28.11.2008,menite să ateste plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2008.
In contextul argumentelor de fapt și de drept mai sus reținute, in baza art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,sentința instanței de fond va fi parțial reformată, fiind respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantei privind drepturile salariale aferente perioadei 01.11.2008-30.11.2008.
Ca o consecință firească a soluției pronunțată in recurs,cererea accesorie a intimatei cu privire la plata cheltuielilor de judecata va fi respinsă conform art. 274 și urm./pr.civ.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Partida Pro Europa împotriva Sentinței Civile nr. 253/PI/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-,in contradictoriu cu intimata.
Modifică parțial sentința recurată,in sensul că admite in parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate doar pentru perioadele 01.05.2008-31.05.2008 și 01.08.2008-31.08.2008, respingând pretențiile reclamantei pentru perioada 01.11.2008-30.11.2008. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /15.05.2009
Tehnored. /2 ex /15.05.2009
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
