Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7416/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5534/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7416R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenții:, și împotriva sentinței civile nr.5098 din data de 11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești stimulente.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 09.12.2009 și respectiv 11.12.2009, de către intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, întâmpinare.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5098/11.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta; a respins acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, ca neîntemeiată.
In motivare, s-a retinut că reclamantele au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Sectorului 3
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul ca între reclamante si acest parat nu există nici un fel de raporturi contractuale de munca, prim instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor și, pe cale de consecință va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 s-a aprobat un fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, articolul 3 al Ordinului stabilind că plata stimulentelor se va efectua în conformitate cu art.4 și 5 din normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției. Pe baza ordinului menționat au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, suma medie propusă de Ministerul Justiției pentru judecători fiind de 1.700 lei.
Reclamantele făceau parte la data acordării acestor stimulente din categoria profesională a magistraților care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani si au încasat în luna 2005 sume cu acest titlu, însă cuantumul stimulentului încasat de acestea a fost mai mic de 1.700 lei, respectiv de 1100 lei net.
Nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv al reclamantelor la încasarea de stimulente în cuantum fix și egal pentru toți magistrații, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente.
Prin art.25 din Legea nr.146/1997 s-a reglementat modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială de stimulare a personalului din sistemul justiției, iar regulile de acordare s-au stabilit prin norme interne de către Ministerul Justiției.
Potrivit art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2404C/2004, principalele criterii pentru repartizarea individuală a stimulentelor sunt calificativele anuale bine și foarte bine, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia anumite categorii de personal trebuie interpretată ca fiind un drept al ordonatorului de credite de a stabili criteriile legate de performanța profesională a fiecăruia, în baza cărora urmează să acorde stimulente, cu respectarea principiilor consacrate de Codul muncii. Reclamantele nu au invocat și nu au dovedit încălcarea unor astfel de principii ce guvernează relațiile de muncă.
In realitate, criteriul avut în vedere de pârâți la acordarea stimulentelor în discuție, al vechimii cuprinse între 0 și 3 ani, nu a fost singurul care a justificat acordarea stimulentelor magistraților care îndeplineau această condiție, ci ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor a ținut seama și de calificativele anuale obținute de aceștia, de rezultatele obținute în activitate, de complexitatea sarcinilor de serviciu și de modul de îndeplinire a acestora, de calitatea activității desfășurate de magistrați.
de aceste considerente, prima instanța constată că reclamantele nu sunt titularele dreptului de a încasa un stimulent în cuantum fix de 1700 lei în baza Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, astfel că cererea de plată a diferenței dintre suma de 1700 lei și suma încasată efectiv este nefondată, motiv pentru care va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentele-reclamante, si, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a arătat ca neacordarea stimulentului in valoare de 1700 lei reprezintă o discriminare in raport atât cu colegii din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 cat si din întreaga tara, care au obținut titluri executorii pentru plata integrala a acestei sume, fără ca vreo instanța sa verifice condițiile "de calitate a muncii desfășurate de aceștia". De altfel, nicăieri in cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nu se specifica faptul ca stimulentele se acorda pentru recompensarea activității deosebite desfășurate de beneficiari, nefiind stabilite criterii de acordare a acestora, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă.
Mai mult, daca s-ar avea in considerare criterii de calitate a muncii atunci cu siguranța am fi indreptatite la acordarea stimulentului in cuantum maxim întrucât calificativul obținut de recurente pentru activitatea desfășurata in acea perioada (anul 2005) este "foarte bine".
In cauza Driha contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul 1, ca urmare a tratamentului discriminatoriu aplicat petentului in raport cu celelalte persoane aflate in aceeași situație (in cauza petentul nu a beneficiat de salarii compensatorii in același cuantum cu colegii săi pensionați in aceeași perioada in condițiile in care practica instanțelor a fost constanta in a acorda aceste drepturi). Practica instanțelor a fost constanta in a acorda aceste drepturi tuturor magistraților, fara nici un fel de diferențiere astfel ca de a beneficia integral de suma de 1700 lei este legitima, constituind un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1, cu atât mai mult cu cat niciodată nu s-a comunicat ca nu au dreptul la aceasta suma in integralitatea sa (încadrându-se de drept in sfera de aplicare a ordinului, ce fusese dat tocmai pentru stimularea magistraților tineri) ci ca la momentul respectiv ( 2005) nu erau fonduri suficiente.
In cauza menționata, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenței sale, discriminarea constă în tratarea într-o maniera diferită, fără justificări obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile, cu precizarea că enumerarea din art. 14 are caracter indicativ și nu limitativ. Curtea a constatat că alți militari care au fost trecuți în rezervă au beneficiat de ajutor neimpozabil iar autoritățile interne nu au oferit nicio justificare pentru tratamentul diferențiat. In ceea ce privește prezenta speță, situația este identica, câtă vreme toți colegii au obținut titlu executoriu pentru întreaga suma, fara ca instanțele sa verifice criterii suplimentare care nu erau menționate in Ordin.
Ministerul Justiției și Libertăților formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea hotărârii primei instanțe.
S-a rătat că, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, distribuit astfel: pentru aparatul propriu al Ministerului Justiției (inclusiv pentru persoanele care își desfășoară activitatea în minister de la alte instituții în sumă totală de 619.530 RON (fond stimulente 579.000 RON și contribuția CASS de 7% 40.530 RON); pentru personalul instanțelor judecătorești, în sumă totală de 1.661.496 RON (fond stimulente 1.552.800 RON și contribuția CASS de 7% - 108.696 RON) după cum urmează: judecători, din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 673.030 RON (fond stimulente 62.900 RON și contribuția CASS de 7% - 44.030
RON); personalul specific serviciilor de protecție socială de pe lângă tribunale - consilieri de reintegrare socială și supraveghere, în sumă de 93.090 RON (fond stimulente 87.000 RON și contribuția CASS de 7% - 6.090 RON); funcționari publici din cadrul instanțelor judecătorești, în sumă de 401.571 RON (fond stimulente 375.300 RON și contribuția CASS de 7% - 26.271 RON); personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, în sumă de 493.805 RON (fond stimulente 461.500 RON și contribuția CASS de 7% - 32.305 RON);
Pentru personalul instanțelor judecătorești, s-a propus o valoare individuală medie a stimulentelor în sumă brută, diferențiată pe categorii de personal (judecători - 1.700 RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON, funcționari publici - 900 RON, personal contractual - 500 RON), urmând ca ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor să stabilească valoarea reală individuală a stimulentului, în funcție de categoriile menționate mai sus si de aportul fiecărui angajat pentru îndeplinirea atribuțiilor instituției.
Fată de aceste considerente rezultă cu claritate faptul că nu a existat nici o obligație în sarcina ordonatorilor secundari si terțiari de acordare a stimulentelor într-un cuantum egal cu valoarea individuală.
Prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG. nr. 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
Conform art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ce consacră dreptul la tratament egal, "exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Or, ar putea exista discriminarea, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Ca atare, nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției. Pentru aceste motive, nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani, protejate prin art. 6 lit. c din nr.OG 137/2000.
Pe de altă parte, stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, dintre care enumerăm, în primul rând, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.
In acest sens, așa cum a prevăzut Ordinul nr. 1921/C/2005, stimulentele financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv ale art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 publicat în Of. nr. 824 din 7 septembrie 2004.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Normele Interne, principalele dar nu singurele criterii de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Alături de aceste criterii a fost avut în vedere criteriul vechimii, care nu este unul nelegal, câtă vreme din sensul enumerării acestor criterii, raportat și la textul alineatelor următoare din același art. 4 al Normelor Interne, rezultă că enumerarea are un caracter exemplificativ.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Normele Interne, s-au avut în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative. în acest sens, ordonatorul de credite avea posibilitatea de a apela la criterii pe are le aprecia că ar corespunde acestor obiective generale, bineînțeles cu aplicarea criteriilor din art. 4 alin. 1 din Normele Interne, în speță optând pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Pentru aceste motive, nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele enumerate de art. 4 alin. 1 din Normele Interne, dar raportate la o categorie de personal delimitată prin criteriul vechimii, urmând ca pe viitor să se repartizeze stimulente și pentru alte categorii de personal care nu au fost incluse în Ordinul menționat.
Astfel, nu se poate reține nici că criteriul vechimii este discriminatoriu, câtă vreme aplicarea lui de către ordonatorul de credite s-a făcut în conformitate cu Normele Interne, și, după cum s-a arătat mai sus, nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține ca recursul formulat de recurentele-reclamante, și, este nefondat, pentru următoarele argumente:
In cauză, recurentele se plâng întrucât au primit suma de 1100 lei, cu titlu de stimulente, iar colegii din cadrul aceleiași instanțe au obținut o hotărâre judecătoreasca irevocabila, prin care angajatorul a fost obligat la plata sumei de 1700 lei, cu același titlu.
Totuși, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 s-a aprobat un fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Pe baza ordinului menționat, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, suma medie propusă de Ministerul Justiției pentru judecători fiind de 1.700 lei.
Așa cum prima instanță a reținut, nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv al reclamantelor la încasarea de stimulente în cuantum fix și egal pentru toți magistrații, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente.
Prin art.25 din Legea nr.146/1997 s-a reglementat modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială de stimulare a personalului din sistemul justiției, iar regulile de acordare s-au stabilit prin norme interne de către Ministerul Justiției.
Această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia anumite categorii de personal trebuie interpretată ca fiind un drept al ordonatorului de credite de a stabili criteriile legate de performanța profesională a fiecăruia, în baza cărora urmează să acorde stimulente, cu respectarea principiilor consacrate de Codul muncii.
În situația neacordării acestor stimulente in suma egala nu se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, nefiind în prezența unui "bun", noțiune cu semnificație autonomă, în sensul Convenției, care, fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială.
Nu se poate vorbi nici de existența unei "speranțe legitime" a reclamanților, în sensul avut în vedere în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a reținut că atunci când interesul patrimonial aparține categoriei juridice "creanță" nu poate fi considerat "valoare patrimonială" și implicit "speranță legitimă" decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu o dispoziție legală, sau dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale ( Kopecky Slovacia - 2004, paragrafele 35 și 48-52; Compania - și alții Belgia - 1995, paragraful 31; Draon Franța - 2005, paragrafele 65-70; Maurice Franța - 2005, paragrafele 63-70).
Or, in cauza nu-i vorba de un temei de lege si nici de o practica constanta si concordanta a instantelor nationale in plata aceleiasi sume, cu titlu de stimulente.
Deci nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției.
Ca atare, in baza art. 312 din Codul d e procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante, și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Judecătoria Sectorului 3 B, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.5098/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
17.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
