Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1722/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1555/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1722
Ședința publică de la 14.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant -, împotriva deciziei civile nr. 82 din data de 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă .
Obiectul pricinii - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - reclamant -, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 11), lipsind intimata - pârâtă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - reclamant, prin avocat, având în vedere motivul repunerii pe rol a cauzei, potrivit dispozițiilor încheierii de ședință din data de 09.11.2009, depune copia hotărârii de divorț, respectiv sentința civilă nr. 2574/25.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă, susținând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul - reclamant -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, solicită a se constata contribuția exclusivă a reclamantului la dobândirea imobilului.
În ceea ce privește partajul, a făcut dovada că înainte de achiziționarea imobilului, în rate, despărțirea în fapt a soților a fost dovedită.
În opinia sa, instanța de fond trebuia să pronunțe o încheiere de admitere în principiu, întrucât numai încheierea de admitere în principiul ar fi trebuit, potrivit Codului d e procedură civilă, să fie atacată odată cu fondul pricinii, fondul problemei, în cauza de față, este partajul, divorțul fiind o acțiune separată.
Instanța de fond nu trebuia să stabilească cotele de contribuție prin hotărârea de divorț. La acest moment, ar fi trebuit ca hotărârea de partaj să fie casată cu trimitere spre rejudecare, alte posibilități în această situație nu există, cu referire la hotărârea irevocabilă de divorț, solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei, revenirea pârâtei la numele de familie anterior căsătoriei și partajarea bunurilor comune, respectiv apartamentul dobândit în anul 1992.
Judecătoria sectorului 1 B prin sentința civilă nr.2574/25.02.2008 a admis cererea de divorț a desfăcut căsătoria părților din culpă comună, a dispus revenirea pârâtei la numele de familie anterior "", a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un bun comun - imobilul situat în B,-,.13 G,.2, parter apartamentul 20 sectorul 1, reclamantul având o cotă de contribuție de 80% iar pârâta o cotă de 20%.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea imobilului, a desemnat și stabilit un onorariu pentru expert, dispunând disjungerea cererii de partaj.
Această sentință este definitivă prin neapelare și irevocabilă în ceea ce privește divorțul.
Judecătoria sectorului 1 B prin sentința civilă nr. 6273/12 mai 2008 admis cererea de partajare a bunurilor comune, a dispus ieșirea din indiviziune, a atribuit imobilul reclamantului și la obligat la plata unei sulte de 114.259,4 lei către pârâtă.
În considerentele sentinței civile nr. 2574/25.02.2008 s-a reținut în ceea ce privește cotele de contribuție ale părților că potrivit art.30 al.1 fam. bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar, potrivit al.3 al aceluiași articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 fam.
Având în vedere contractul de vânzare - cumpărare nr.- din 1 iulie 1992, încheiat între SC Nord, în calitate de vânzătoare și părțile din prezenta cauză, în calitate de comparatori (f 7 -10), instanța a constatat că, în timpul căsătoriei, soții au dobândit imobilul situat în B,-,.13 G,. 2, parter,. 20.
La stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, trebuie avut în vedere, potrivit literaturii juridice și practicii judiciare atât contribuția fiecărui soț la dobândirea și conservarea bunurilor comune, cât și participarea fiecăruia dintre soți la susținerea sarcinilor căsătoriei. In stabilirea aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se va lua în considerare și munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor, ținându-se seama, în situația în care o anumită perioadă soții au locuit separat, și de aceasta împrejurare.
Având în vedere toate aceste criterii de care instanța trebuie să țină seama în aprecierea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, întrucât din probe rezulta că intre anii 1983 - 2007 reclamantul a obținut venituri din muncă, fiind angajat ca și muncitor structurist la SC SA (f 17, 27), că soții au avut trei copii, în prezent majori, de a căror creștere s-a ocupat pârâta, atât în domiciliul comun, până în anul 1991 cât și după separarea în fapt, instanța a apreciat că reclamantul a răsturnat în parte prezumția potrivit căreia fiecare dintre soți are o contribuție egală, la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, urmând a se reține o cotă de contribuție de 80% în favoarea reclamantului și 20% în favoarea pârâtei.
În motivarea sentinței civile nr.6273/12.05.2008 instanța de fond a arătat că în temeiul art.6736Cod de procedură civilă, prin hotărârea judecătoreasca de divorț ( 41-42) instanța a constatat pe baza înscrisurilor depuse la dosar, precum și a probei testimoniale administrate calitatea de coproprietari a părților cu o contribuție de 80% în favoarea reclamantului și 20% în favoarea pârâtei, precum și compunerea masei partajabile, unicul bun comun supus împărțelii fiind imobilul situat în B,-, b1.13G,.2, parter,.20, sector 1.
Avându-se în vedere dispozițiile art.36 fam. instanța a dispus sistarea stării de coproprietate în devălmășie asupra bunului comun dobândit de părți, având o valoare de circulație, potrivit raportului de expertiză de 571.297 lei. (f 49). S-a apreciat că evaluarea imobilului de către expert potrivit metodei costurilor standard, pornind de la valoarea tehnică a imobilului, la care se aplică coeficienții de individualizare precum și coeficientul de corelare rezultat în urma studiului de piață (f 49), este preferabila valorii stabilite prin metoda comparației directe, bazată exclusiv pe anunțurile imobiliare.
In ceea ce privește atribuirea bunului comun, instanța având în vedere criteriile prevăzute de art. 6759Cod de procedură civilă, împrejurarea că reclamantul domiciliază în imobilul supus împărțelii, locuind acolo după despărțirea în fapt a soților, a atribuit reclamantului pârât bunul imobil.
In vederea satisfacerii cotei de 20% cuvenite pârâtei, astfel cum a fost reținută, instanța a obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 114.259,4 lei cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul că deși pârâta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nici la interogatoriu, instanța în mod greșit nu a reținut contribuția sa exclusivă la dobândirea imobilului.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.82/19.01. 2009 respins ca nefondat apelul.
În considerente s-a reținut că, în cazul în care un bun a fost cumpărat de către soți cu plata în rate, urmează a se considera că reprezintă bun comun acea parte care este echivalentă ratelor achitate în timpul căsătoriei până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț. Faptul că unul dintre soți a plătit aceste rate nu influențează asupra caracterizării lor altfel decât ca bun comun, o atare situație fiind de natură ca eventual să influențeze doar asupra determinării cotelor ce se cuvin soților asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (art. 30 codul familiei). În cazul bunurilor cumpărate în rate, valoarea ratelor plătite după despărțirea în fapt a soților de către unul din soți nu constituie bun propriu, ci mărește procentul de contribuție la dobândirea totalității bunurilor comune (art. 36 din codul familiei).
În speță însă, nu se poate reține că apartamentul a fost achiziționat cu contribuția exclusivă a apelantului, de vreme ce, acesta a fost cumpărat în 1992 și până la data despărțirii în fapt a soților au fost achitate rate, neputându-se reține, chiar în lipsa intimatei la interogatoriu, că aceasta nu a avut nicio contribuție la achiziționarea lui, munca în gospodărie a femeii fiind considerată încă, o formă de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs.
Critica formulată se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și privește faptul că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, neprezentarea la interogatoriu coroborată cu toate probele administrate în cauză valorând o mărturisire completă.
În acest sens recurentul a susținut că deși imobilul este bun comun a fost achitat cu contribuția sa exclusivă, împrejurare susținută atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin motivele de apel. Imobilul a fost contractat la data de 1.07.1992 iar la data de 21.02.1995 a fost achitat integral prin chitanța nr. 54408/1995, ratele la acest contract de vânzare - cumpărare fiind reținute din salariul său de C
În cadrul probei cu acte recurentul a depus adeverința de venit pentru anul 2009 și dispoziția nr.1299/2009 prin care recurentul a fost trimis în șomaj.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite recursul pentru următoarele considerente:
Jurisprudența și practica în materia partajului de bunuri comune a stabilit în sensul potrivit căruia cota - parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune. De aceea, cotele - părți ale soților pot fi neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit, această inegalitate poate să merge până la inexistența oricărui drept al unuia dintre soți asupra bunurilor comune, dacă se dovedește că acesta n-a avut nici o contribuție la dobândirea bunurilor și la susținerea sarcinilor căsătoriei.
În cazul stabilirii contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune, dacă este cazul se va ține seama de împrejurarea că o anumită perioadă au locuit separat, dacă aceasta a avut importanță pentru stabilirea contribuției soților la dobândirea și păstrarea bunurilor comune.
Stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de probă, deoarece este vorba de dovedirea unei situații de fapt.
În prezenta cauză s-a reținut cu putere de lucru judecat că soții sunt despărțiți în fapt încă de la începutul anilor 1990, pârâta intimată locuind împreună cu reclamantul în apartamentul din cartierul circa 3-4 luni în cursul anului 1992 și nu a venit niciodată în apartamentul din str. -.
Instanța de divorț a concluzionat, că pârâta a încălcat una dintre obligațiile principale ale căsătoriei aceea de a locui și gospodării împreună cu soțul său.
Rezultă astfel, că soții sunt despărțiți în fapt aproximativ din anul 1992 și că pârâta nu a locuit și gospodărit împreună cu reclamantul.
Apartamentul în litigiu a fost dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate 10112/14356 din 1.07.1992, în timpul căsătoriei, recurentul reclamant fiind cel care a achitat atât ratele cât și restul de preț al acestui bun, împrejurare care rezultă din adresa nr.2022/9.8.2007 (fila 29 apel)emisă de Consiliul General al Municipiului B, fiindu-i reținut banii din salariul obținut de la SC SA.
Această probă coroborată cu neprezentarea pârâtei - intimate la interogatoriu și cu data despărțirii în fapt și lipsa coabitării și gospodării, împrejurări reținute de instanță, cu autoritate de lucru judecat, dovedesc că reclamantul - recurent a avut o contribuție de 100% la dobândirea bunului comun.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că admite apelul, schimbă în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată prin sentința civilă nr.2574/25.02.2008 în dosarul nr- al Judecătoriei sectorului 1 B și sentința apelată în sensul că va constata că apartamentul în litigiu este bun comun dobândit cu contribuția exclusivă a recurentului - reclamant. Se va înlătura dispoziția privind obligarea recurentului la plata sultei.
Având în vedere art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâta - intimată la 1696 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxă de timbru în apel și la 1766,19 lei și 0,3 lei taxă timbru și timbru judiciar către stat conform art. 18 din Legea nr.51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant -, împotriva deciziei civile nr. 82 din data de 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Modifică decizia apelată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant. Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată prin sentința civilă nr.2574/25.02.2008 în dosarul nr- a Judecătoriei sectorului 1 B și sentința apelată, în sensul că, constată că apartamentul în litigiu este bun comun dobândit cu contribuția exclusivă a recurentului reclamant.
Înlătură dispoziția privind obligarea recurentului la plata sultei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimata la 1696 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru în apel către recurent și la 1766,19 lei și 0,3 lei taxă timbru către stat, conform art.18 din Legea nr.51/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/27.01.2010
-----------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
