Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 748/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 748
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Doru Octavian Năstzase Pîrjol
: -
GREFIER:
********************************************
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul promovat de SC SA - GRUP în contradictoriu cu intimații, TA, TA, -, -, -, G, G, G, G-, G, -, având ca obiect drepturi bănești împotriva sentinței civile nr.370 din 14 mai 2008 pronunțată de Triobunalul B în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimați avocat lipsă fiiind părțile.-
Procedura este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.-
Avocat pentru intimații -reclamanți solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Precizează că drepturile din hotărâre au fost primite prin executarea hotărârii de către reclamanți. -
Depune concluzii scrise.-
S-au declarat dezbaterile închise.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față,constată următoarele.
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, astfel cum a rămas în urma disjungerii din data de 9.01.2008, reclamantii, G, au chemat-o în judecata pe pârâta SC SA B solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunta să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate în perioada anilor 2004,2005,2006.
La această cauză a fost conexat la termenul din data de 2.04.2008 cauza înregistrata pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- în care calitatea de reclamanti apartine următoarelor persoane:, G si Venel.
In motivarea actiunii principale precum si a actiunii conexe se arata că potrivit contractelor colective de muncă pe anii 2004,2005,2006, art.168 alin. 1 salariatii pârâtei cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe.
Aceste suplimentări salariale nu au fost acordate de către pârâtă.
In drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozitiile art.166 Codul Muncii si art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Societătii, renegociat și reeditat în anii 2004,2005,2006.
In apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmăpinării se arată că, începând cu anul 2003 reprezentantii și cei a au convenit ca pentru toti salariatii, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști mentionate în cuprinsul (art.168 alin.1) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în acest sens fiind înserat în art.168 alin.2.
Intrucât au apărut unele litigii de muncă ale două părti au urmat procedura prevăzută de și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare, organism care a confirmat intentia părtilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atăt pentru anul 2003 cât si pentru anii următori.
S- invocat prin întâmpinare excepția prematurității acțiunii întrucât dreptul nu s-a născut, întrucat potrivit art.168 alin.1 din astfel de sume se acordă numai după ce sunt negociate de catre cu, excepție pe care însă pârâta a renunțat să o mai sustină.
Pârâta a invocat și excepția prescriptiei dreptului la acțiune prin raportare la dispozitiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii.
In dovedirea sustinerilor sale pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Instanta a dispus în temeiul art.129 alin.5 cod procedură civilă efectuarea unei expertize tehnice contabile și a stabilit ca onorariul să fie achitat de către pârâtă având în vedere dispozitiile art.287 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.370/14.mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacăus -as respins excepția prescripției și s-a admis acțiunea principală și acțiunea conexă astfel cum a fost precizată în parte în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților 980 lei prima de C pentru anul 2004, 1400 lei prima de paște și C pentru anul 2005 și 1850 lei prima pentru paște pentru anul 2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.-
Prin încheierea din 9.09.2008 aceeași instanță a admis cererea formulată de reclamanții, și și s-a dispus îndreptarea omisiunilor strecurate în dispozitivul sentinței civile în sensul că obligă pârâții să plătească și câte 1850 lei acestor patru reclamanți cu titlu de primă de C aferentă anului 2006. -
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Aceasta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, invocând în susținerea recursului următoarele argumente:
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la natura drepturilor solicitate de reclamanți.
Conform Codului muncii salariul cuprinde salariul de bază - partea principală a salariului, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri plătite în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite.
Potrivit art. 161 alin.1 din Codul Muncii salariul se plătește cel puțin odată pe lună.
Reclamanții au solicitat acordarea unor prime, invocând nerespectarea art. 168 din încheiat la nivel de unitate, norme care reglementează acordarea unor drepturi fără caracter periodic, care nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor din Codul Muncii ori ale
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, respectiv 6 luni de la nașterea dreptului.
Pârâta a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile
Evoluția în timp a dispozițiilor referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Chiar dacă la prima citire și versiune din anul 2005 a art. 168 alin.2 din ar putea să indice dubii cu privire la sfera sa de aplicare temporară, citind comparativ această versiune cu cea anterioară, din 2003, din modificarea efectuată de părți în privința conținutul său rezultă, fără putință de tăgadă, că părțile au dorit să clarifice exprimarea, astfel încât acest alineat 2 să sublinieze acordul părților, cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare, la un anumit moment în timp și anume anul 2004.
Aceasta însemnă că, începând cu anul 2004, aceste drepturi au continuat să fie incluse în salariul de bază întrucât, nici actul juridic semnat în 2004, nici cel din anii următori nu conțin o mențiune în acest sens.
Voința părților semnatare a și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de reclamant, dovadă în acest sens stând concluzia comisiei paritare, potrivit căreia intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților.
Instanța de fond a ignorat faptul că, la fel ca orice contract și presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheiere. Prin aplicarea principiului libertății contractuale, reprezintă legea părților.
Interpretarea prin consens a clauzelor contractuale presupune, atunci când există anumite clauze neclare, că părțile urmează să stabilească înțelesul clauzelor respective.
chiar și la interpretarea contractului potrivit regulilor de drept comun, instanța de fond trebuia să dea eficiență regulii de interpretare potrivit căreia, atunci când există îndoială, contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță în favoarea pârâtei.
Modul de calcul al sumelor pretinse de reclamanți este eronat, deoarece s-au raportat la salariul mediu și nu la salariul de bază mediu, care este mult mai mic, astfel cum rezultă din adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de Direcția Corporative - Juridic din cadrul
Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani care nu se cuvin în totalitate reclamanților, în condițiile în care aceste sume sunt impozabile, iar valorile pretinse de reclamanți indică valori brute.
În drept, criticele pârâtei se circumscriu cazurilor de modificare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate, din prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Noțiunea de dreptsalarialprev. de art. 238 alin.1 lit. c din Codul Muncii, se definește conform interpretării gramaticale prin raportare la noțiunea de salariu, adjectivulsalarialînsemnând în legătură cu salariul.
Salariul este definit tehnico-juridic în art. 155 din Codul Muncii, care prevede că " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri".
Din interpretarea sistematică art. 155 și a art. 161 al.1 din Codul Muncii rezultă că noțiunea de salariu prev. de art. 161 al.1 Codul Muncii se referă lasalariu de bazăși nu la noțiunea generică de salariu. În acest sens este și practica Curții Constituționale ( a se vedea Decizia nr. 74/2006, care face referire la premii care nu se plătesc lunar ci ocazional ) și a Înalte Curți de Casație și Justiție.
De altfel, această natură juridică dedrept salarial suplimentarprimelor acordate cu ocazia și Cului rezultă, fără echivoc, din însăși voința părților, care au prevăzut în art. 168 al.2 din că aceste prime sunt osuplimentare a drepturilor salariale.
Fiind vorba de undrept salarial( suplimentar) în sensul Codului muncii neacordat în cauză era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 238 alin.1 lit. c Codul Muncii, așa cum a reținut, în mod corect, și prima instanță.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că raționamentul pârâtei este greșit deoarece, premisa de la care pornește este falsă.
Este vorba de ideea că redactarea art. 168 alin.2 din în anul 2003 fost, oarecum, deficitară și interpretabilă.
Interpretarea presupune prin definiție, așa cum a arătat și recurenta, ca anumite clauze contractuale să fie neclare. În lipsa unui dubiu din punct de vedere semantic, nu se poate vorbi de interpretare,ci de modificarea clauzelor contractuale.
În opinia Curții, atât redactarea din anul 2003, cât și cea din 2005 estefoarte clarăși, în consecință,nesusceptibilă deinterpretareîntrucât se referă, fără echivoc, la faptul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază. Pentru anii următori acestea trebuiau evidențiate și plătite separat de salariul de bază.
Este firesc că în anul 2003 să se folosească timpul viitor al verbului ( a fi introdus) întrucât efectele juridice ale clauzei contractuale urmează să se producă, iar în anul 2005 să se folosească timpul trecut deoarece părțile contractante se refereau la o perioadă de timp consumată, recte anul 2003.
Nefiind în prezența unor clauze contractuale cu înțeles multiplu, rezultă că sensul dat de Comisia paritară art. 168 al.2 din este irelevant în ceea ce privește problema de fapt și de drept dedusă judecății întrucât, în anul 2007 nu s-a realizat o interpretare a contractului ( operațiune care ar fi fost posibilă oricând din punct de vedere legal), ci omodificare retroactivăa acestuia.
Pentru același considerent nu își găsea aplicabilitate în cauză nici principiul de dreptin dubio pro reo.
În ceea ce privește baza de calcul drepturilor salariale care fac obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că salariul de bază mediu nu fost stabilit în anii 2003, 2004,2005 și 2006 pe bază de negociere cu, așa cum prevede art. 168 din, ci unilateral și retroactiv de către pârâtă în anul 2007, în contradicție cu adresele trimise anual structurilor teritoriale ale.
În lipsa unei astfel de înțelegeri, cuantumul salariului de bază mediu pentru anii precedenți s-ar fi putut stabili doar printr-o expertiză contabilă, or, pârâta a refuzat să plătească onorariul expertului deși, avea această obligație conform art. 287 Codul Muncii.
În aceste condiții, prima instanță s-a raportat, în mod corect, la sumele solicitate de reclamanți prin acțiune.
Este eronată susținerea recurentului conform căreia, prima instanță ar fi stabilit că sumele de bani acordate reclamanților sunt neimpozabile. Nici din dispozitivul sentinței și nici din expozitivul acesteia nu se poate trage o asemenea concluzie. Dacă recurenta are nelămuriri sub aspectul impozitării acestor sume de bani, se poate adresa tribunalului cu o cerere de lămurire dispozitiv sau eventual cu o contestație la executare.
Hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat, promovat de pârâta de SC SA - GRUP în contradictoriu cu intimații și alții, având ca obiect drepturi bănești împotriva sentinței civile nr.370 din 14 mai 2008 pronunțată de Triobunalul B în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Tehn.red.EG/24.11.2008
Ex.2
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Doru Octavian Năstzase Pîrjol
