Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/CM
Ședința publică din 9 februarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, IANTON, G și intimații reclamanți intervenienți în nume propriu, G, G, G, G, și OG, toți cu domiciliul procesual ales în C,- A, -.3,.7,.28, județul C, și intimata pârâtă SC SA PRIN ZONA DE PRODUCȚIE NR. 6 GRUP DE AR, cu sediul în Port 34, județul C, având ca obiect conflict de muncă - recurs la încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 91441/11.01.2010, depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei pârâte susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus și față de această declarație instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții, scu, G și intervenienții în nume propriu, G, G, G, G, și în OG contradictoriu cu pârâta SA - Membru Grup au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând diferențe rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat începând cu 15.03.2008 precum și obligarea pârâtei la respectarea prevederilor contractul colectiv de muncă în sensul de a aplica în continuare același indice de multiplicare.
La termenul din 10.06.2009, pârâta - MEMBRU GRUP Bai nvocat în fața instanței excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la dispozițiile constituționale statuate prin art. 1 al. 4 și 5, art. 73 al. 3 lit. p și art. 79 al. 1.
Prin Încheierea din 26.08.2009, Tribunalul Constanțaa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin decizia civilă nr.546/CM/29.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtă împotriva acestei încheieri.
După reluarea judecății, la termenul din 21.10.2009, pârâta a ridicat în fața instanței excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art.282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea 54/2003, prin raportare la dispozițiile constituționale statuate prin art. 1 al. 3, art. 9, art.16 alin.1 și 2, art.20 alin.1 și 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.1 și art.53 alin.1 și 2.
S-a apreciat că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei și este admisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât de soluționarea acestei chestiuni depinde participarea la judecata cauzei a sindicatului la inițiativa unității angajatoare și nu la inițiativa reclamanților-salariați.
În analiza temeiurilor de neconstituționalitate, autorul excepției a arătat că dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate reglementează dreptul organizațiilor sindicale de a fi părți în conflictele de muncă pentru apărarea drepturilor individuale ale salariaților.
Autorul excepției a arătat că prin consacrarea rolului sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi și a celor de interese, printr-o diferențiere de regim juridic ce este lipsită de suport practic, denotă o incoerență legislativă în privința calității procesuale a sindicatelor și vatămă dreptul său la un proces echitabil.
Astfel, art. 28 alin.2 din Legea 54/2003 consacră dreptul sindicatului de a promova acțiuni pe cale principală și a de interveni în procesele începute de salariați, soluție diametral opusă celei din Codul muncii și Legea 168/1999 potrivit cu care sindicatul nu poate decât să- reprezinte pe salariați, cărora le aparține în exclusivitate inițiativa.
S-a susținut că aceste dispoziții legale criticate vin în contradicție cu principiul egalității în fața legii, sub aspectul inegalității dintre salariați și unitate, părți ale aceluiași litigiu de muncă.
Totodată, pârâta a susținut că textele legale atacate sunt neconstituționale pentru că vatămă dreptul său la apărare, ce include și dreptul procesual de a atrage în proces sindicatele ca participant la dialogul social ce a negociat numărul și întinderea drepturilor conferite salariaților prin contractele colective de muncă.
S-a arătat că temeiurile de neconstituționalitate invocate se fundamentează pe principiile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care trebuie să facă față dificultăților practice și juridice ivite în cadrul celor peste 20.000 de dosare având ca obiect drepturi salariale.
Autorul excepției a conchis în sensul că excepția de neconstituționalitate constituie singurul remediu efectiv de soluționare a conflictelor expuse, întrucât vătămarea rezultă din modalitatea în care au fost edictate normele legale, iar nu din aplicarea acestora.
Reclamanții și-au exprimat punctul de vedere asupra cererii pârâtei de sesizare a Curții Constituționale apreciind că nu excepția este nefondată.
Prin încheierea din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 rep., Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar al. 3 al art. 29 menționează că,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză vizează prevederi din legi în vigoare, care nu au fost declarate anterior neconstituționale prin exercitarea controlului de către
Textele nu au însă, nici o relevanță sub aspectul soluționării în fond a cauzei, în condițiile în care pârâta nu a solicitat introducerea în cauză a sindicatului din cadrul unității, iar nici una dintre dispozițiile enunțate nu prevede obligativitatea participării sindicatelor la judecata conflictelor de drepturi/interese.
Pe de altă parte, împrejurarea că asupra calității procesuale a sindicatului nu există o reglementare unitară implică nu însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea legii și care revine, în acest context, instanței de judecată.
Atributul Curții Constituționale constă în determinarea compatibilității normelor în discuție cu dispozițiile constituționale, iar nu în punerea de acord a două prevederi legale sau stabilirea prevalenței unui text al legii față de un altul.
De altfel, în invocarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a conturat aspectul neconformității cu legea fundamentală a art. 222 și art.282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea 54/2003 numai din perspectiva incoerenței legislative, iar textele din Constituție la care s-a făcut trimitere expresă au vizat prevederi cu valoare de principiu, referitoare la dreptul al apărare și egalitatea în fața legii.
Se constată, așadar, că excepția de neconstituționalitate ridicată în legătură cu prevederile legale menționate nu are nici o legătură cu modalitatea de soluționare a cauzei, întrucât interpretarea unor actelor normative intră în atributul exclusiv al instanței de judecată - putând fi deopotrivă temei de contestare a soluției date, în fața instanțelor de control judiciar.
De altfel, chiar autorul excepției recunoaște că instanța supremă poate soluționa un asemenea conflict pe calea recursului în interesul legii, deși nu s-a pus problema unei practici neunitare la nivelul mai multor instanțe de judecată. Pe de altă parte, Curtea Constituțională nu are căderea de a sancționa - într-o altă modalitate decât prin controlul conformității în raport de Constituție -incoerența legislativă dintr-un anumit domeniu.
Având în vedere aceste considerente, reținând că în speță sunt incidente disp. art. 29 al. 6 din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția este inadmisibilă prin inexistența vreunei legături cu, soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, s-a respins cererea de sesizare a Curții.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului s-au expus argumente în legătură cu admisibilitatea excepției pe de o parte și în legătură cu caracterul neconstituțional al prevederilor art. 222 și art.282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea 54/2003.
În ceea ce privește admisibilitatea excepției, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. În cest sens s-a susținut că în calitate de pârâtă, recurenta este nevoită să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea/rezolvarea conflictelor de drepturi, deși obligațiile angajatorului au fost negociate și asumate în urma negocierilor colective purtate cu sindicatele,în calitate de parte în dialogul social. S-a mai susținut că de constituționalitatea prevederilor legale indicate depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul procesual la inițiativa angajatorului pârât iar nu la inițiativa angajaților.
Cu privire la neconstituționalitatea acestor prevederi legale au fost reiterate susținerile formulate în fața instanței de fond,în motivarea excepției de neconstituționalitate.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 rep.,Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Față de aceste prevederi legale, în mod corect instanța de fond a reținut că excepția de neconstituționalitate se referă la texte legale care nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Astfel, textele legale criticate se referă la persoana care poate formula acțiunea și posibilitatea sindicatelor de a-i reprezenta pe membrii lor în fața instanțelor pentru obținerea unor drepturi salariale.
În cauză, acțiunea a fost formulată de reclamanți prin intermediul unui avocat ales, nefiind reprezentați de o organizație sindicală.
Așadar, reprezentarea salariaților de către sindicate nu are nici o legătură cu cauza.
Critica recurentei se referă însă, astfel cum se arată în cererea de recurs, la imposibilitatea chemării în judecată într-un astfel de litigiu a organizației sindicale care a negociat contractul colectiv de muncă.
Dar, trebuie avut în vedere că potrivit art.1(1) din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Așadar, organizațiile sindicale acționează numai ca reprezentanți ai sindicatelor, drepturile și obligațiile stabilite prin contractul colectiv de muncă făcând parte din patrimoniul salariaților; organizația sindicală nu devine subiect al acestor drepturi și obligații.
Ca urmare, în cazul unei acțiuni precum cea de față, în care se pretind anumite drepturi salariale, calitatea procesual activă o au persoanele care susțin că sunt titularii drepturilor pretinse, adică angajații sau foștii angajați, în persoana cărora se verifică existența sau inexistența acestor drepturi salariale.
Din acest motiv, nu are nici o relevanță pentru soluționarea cauzei dacă reprezentantul angajaților la semnarea contractului colectiv de muncă, respectiv organizația sindicală, poate fi atras în procesul derulat între angajator și angajat, această împrejurare fiind fără efecte asupra temeiniciei pretențiilor rezultate din contractul colectiv de muncă care potrivit art. 7 din Legea nr. 130/1996 constituie legea părților, adică a angajatorului și a angajaților în raport cu care produce efecte în temeiul art. 11 din aceeași lege.
Este adevărat că lipsa de claritate a unor prevederi legale a condus la declararea lor ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Spre exemplu, prin Decizia nr. 189/02.03.2006 (publicată în Of. nr. 307/05.04.2006), Curtea Constituțională a constatat că art. 20 al.1 din Legea nr. 554/2004 este neconstituțional, întrucât prin imprecizia sa contravine prevederilor art.1 al.4, 21 al.1 și art. 129 din Constituție.
În motivarea deciziei s-a reținut că neclaritatea textului legal afectează însăși accesul la justiție pe calea exercitării căii de atac, acesta devenind aleatoriu și implicit limitat.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin decizia nr. 647/05.10.2006 (publicată în Of. nr. 921/14.11.2006) cu privire la art. 4 al.3 din Legea nr. 554/2004.
Rezultă așadar, că lipsa de previzibilitate, claritate sau coerență a legii poate fi analizată doar în contextul încălcării unui drept sau libertăți fundamentale. În legătură cu drepturile garantate de art. 6 din Convenție, lipsa de previzibilitate și claritate a legii are relevanță numai în măsura în care aceasta afectează în substanța sa aceste drepturi, astfel cum a fost cazul prevederilor legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin Deciziile nr. 189/02.03.2006 și nr. 647/05.10.2006. Lipsa de previzibilitate a legii poate afecta inclusiv dreptul de acces la o instanță și securitatea raporturilor juridice civile, care deși nu sunt în mod expres prevăzute de art. 6 din Convenție au fost enunțate și protejate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a dedus existența lor din prevederile art. 6 și ale Convenției.
În cazul de față însă, o eventuală lipsă de claritate a prevederilor legale criticate de recurentă nu afectează în nici un mod, cu atât mai puțin în substanța lor, nici unul din drepturile indicate anterior, având efect numai asupra determinării cadrului procesual. În cauză, nu s-a învederat și nu rezultă în ce mod imposibilitatea chemării în judecată a unei organizații sindicale care nu este titular al vreunui drept disputat de părți ar putea afecta dreptul de acces la o instanță sau dreptul la un proces echitabil al recurentei, care își poate formula toate apărările considerate necesare în contradictoriu cu însăși persoanele care se reclamă titulare ale drepturilor salariale pretinse. Ca urmare, nici din această perspectivă excepția nu are legătură cu cauza.
Mai mult, se mai are în vedere că atragerea în proces a altor persoane, terți față de litigiu, se poate realiza numai în formele procedurale prescrise de art. 57 -66 Cod.pr.civ..
Ca urmare, criticile recurentei urmăresc înlăturarea unei pretinse omisiuni a legii în a prevede o posibilitate de a introduce în cauză, la cererea angajatorului pârât, a organizației sindicale.
Or, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, iar nu asupra lipsei unor prevederi legale.
În acest sens, în mod constant în practica sa Curtea Constituțională a respins ca inadmisibile excepții prin care se urmărea completarea unor omisiuni ale legii, activitatea de legiferare neintrând în competența sa (de ex. Decizia nr.1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.776 din 19.11.2008).
Așadar, excepția de neconstituționalitate invocată nu este admisibilă.
Față de aceste considerente, restul argumentelor care în realitate vizează temeinicia excepției de neconstituționalitate nu au relevanță și nu vor fi analizate, nefiind de altfel în competența instanței să analizeze propriu-zis temeinicia excepției de neconstituționalitate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, IANTON, G și intimații reclamanți intervenienți în nume propriu, G, G, G, G, și OG, toți cu domiciliul procesual ales în C,- A, -.3,.7,.28, județul C, și intimata pârâtă SC SA PRIN ZONA DE PRODUCȚIE NR. 6 GRUP DE AR, cu sediul în Port 34, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.- /17.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/17.02.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
