Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.793/CM
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr.1105/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, -.A,.21, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. din 28.07.2008, iar pentru intimata reclamantă d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.15860/27.10.2008.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul intimatei - reclamante depune întâmpinare la recursul formulat de recurenta - pârâtă
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte și apărătorul intimatei - reclamante că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată reprezentantul recurentei - pârâte că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, solicită admiterea ei, întrucât nu este o cerere nouă este o cerere admisibilă într-un recurs declarat împotriva unei sentințe pronunțată în primă instanță - executorie și pusă în executare, cum este și situația de față. Totodată menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâta, apărătorul intimatei arată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că cererea formulată are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 litera c Codul Muncii, indiferent că sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
În legătură cu excepția prematurității introducerii cererii, consideră apărătorul intimatei reclamante, că instanța de fond a respins-o în mod corect, având în vedere că suplimentările salariale au fost introduse în salariu numai pentru anul 2003 iar prin invocarea dispozițiilor art.283 lit.e din Codul Muncii pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut și personal.
Referitor la "caracterul obligatoriu" al Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, apărătorul intimatei - reclamante arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate.
Precizează apărătorul intimatei reclamante, că primele de Paști și de C au fost acordate în cuantum legal și calculate la nivelul unui salariu mediu de bază la nivel de societate, așa cum a fost admis de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei, precizează apărătorul intimatei reclamante că potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat la nivel prevedea obligativitatea acordării, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1. Urmare a acestor modificări din CCM, societatea nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1. Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, se poate observa că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al. Art. 168 din și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 5180 lei lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, precum și la plata sumei de 471,84 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.
În motivare, reclamanta a arătat că, în perioada 1.07.1983 -29.09.2006 a fost salariată a pârâtei la punctul de lucru T (fosta T, ulterior Sucursala T), așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.6/1.07.1983.
S-a mai arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de care a beneficiat în conformitate cu prevederile Contractului Individual de Muncă, beneficia și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 (1): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe A."
Precizează reclamantul că, deși Contractul Colectiv de Muncă prevedea aceste obligații, pentru anii 2004, 2005, 2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști, care se ridica la suma totală de 5.180 lei, după cum urmează: suplimentări salariale de C - dec. 2004 - 980 lei; suplimentări salariale de Paști - mai 2005 - 1400 lei; suplimentări salariale de C - dec. 2005 - 1400 lei; suplimentări de Paști - apr. 2006 - 1400 lei.
Prin întâmpinare s-au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și de prematuritate a introducerii acțiunii.
Menționează pârâta că, prin art.168 alin.1 din CCM semnat la nivel de unitate s-a prevăzut: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate în cuprinsul art.168 alin.1 din CCM să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 alin.2.
În fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art.168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anuale în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin acțiunea introdusă, reclamantul solicită acordarea drepturilor salariale prevăzute de art.168 din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, deși practic timp de trei ani, prin atitudinea pasivă a salariaților dar și a sindicatului, au recunoscut indirect introducerea acestora la salariul de bază și nu le-au solicitat.
Părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariații și societate o etapă de soluționare amiabilă a acestora, ce este anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr.2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților (în speță ), și ai companiei SA, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Apariția problemelor legate de interpretarea art.168 alin.2 din CCM a dus la declanșarea procedurii de întrunire a Comisiei Paritare, scopul fiind acela de a interpreta în mod corespunzător clauzele CCM, prin clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze.
Comisia Paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003. Prin urmare, decizia obligatorie a Comisiei Paritare CCM - confirmă că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturi salariale suplimentare de Paști și C, acestea fiind incluse în salariu.
Prin sentința civilă nr. 1758 pronunțată în 5 octombrie 2007 de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, instanța a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii ca nefondată și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând acțiunea formulată de reclamanta ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 205/CM pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, instanța a admis recursul, a casat sentința recurată în parte și a trimis cauza la Tribunalul Tulcea pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1105/23 mai 2008, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea având ca obiect drepturi salariale introdusă de reclamanta, împotriva pârâtei B și a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.180 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și a sumei de 471,84 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin.1 din la Nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 (suplimentări salariale de Paști pentru anul 2006) respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantei, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-au fost plătite acestora suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Conform art. 236 alin.4 din muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamanții sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a formulat recurs pârâta SC SA - GRUP, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În primul rând, primele de Paști și de C au fost acordare de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu " salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată adresele din 14.01.2004, 25.01.2005 și 17.05.2006 emise către toate sucursalele și zonele, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia au calculat primele de C și Paști.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În primul rând, prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între, pe de o parte, și salariați, reprezentați de, pe de altă parte. Prin urmare, este în afară de orice discuție că dreptul invocat în acțiune de către reclamanți se fundamentează pe prevederile CCM.
În al doilea rând, instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM enumerate expres, se impune concluzia că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și C).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
4. Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
În mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Pe de altă parte, ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază ( la care se aplică celelalte sporuri lunare).
5. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
La data de 14.10.2008 recurenta a formulat cerere de întoarcere a executării prin care a solicitat restabilirea situației anterioare și obligarea intimatei la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, cerere formulată în esență, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 4042alin.1 Cod procedură civilă " în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Această cerere este admisibilă într-un recurs împotriva unei sentințe de primă instanță executorie și pusă în executare, cum este situația de față, fără a fi opusă interdicția formulării de cereri noi, deoarece art. 4042alin 1 Cod pr. civilă nu restrânge admisibilitatea cererii de întoarcere a executării silite la anumite căi de desființare a titlului executoriu, iar ubi lex distinguit, nec nos distinguere debemus.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte, cu privire la acordarea primelor de Paști și de C într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de CCM și cu privire la faptul că în dispozitivul hotărârii nu s-a precizat că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la fondurile speciale.
Astfel, potrivit art.168 alin.1 din CCM: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată adrese emise de SA, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestui au calculat primele de C și de Paști.
Față de prevederile art.168 alin.1 din CCM, în mod eronat aceste drepturi suplimentare s-au calculat având în vedere salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu.
Veniturile salariale ale angajaților sunt supune impozitării conform Codului fiscal și reținerii contribuțiilor sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri sunt calculate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile sociale către bugetul de stat.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că aceste sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prematurității cererii.
În cazul încălcării prevederilor contractului colectiv de muncă referitoare la suplimentele salariale, reclamanții se pot adresa instanței pentru respectarea acestor prevederi și plata drepturilor care li se cuvin.
În lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalităților de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - noiembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Interpretarea clauzei peste termenul care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate, având în vedere disp. art.161 alin.45 din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese cuprind în general pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma dispozițiilor art.4042alin.1 cod procedură civilă, aceasta este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Textul de lege invocat prevede următoarele:"În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Cererea este admisibilă și în fața instanței de recurs atunci când sentința primei instanțe care este executorie a și fost pusă în executare, astfel cum a și fost dovedit în litigiul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă, membru Grup B, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr.1105/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, -.A,.21, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata suplimentelor salariale raportat la salariul de bază mediu pe SC, sume brute din care se scad impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Admite cererea de întoarcere a executării.
Obligă intimata reclamantă la plata diferenței dintre suma acordată de prima instanță și suma acordată în recurs, sumă la care se va aplica și dobânda legală la data executării primei sentințe până la data restituirii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/ 28.11.2008
Tehnored.gref./2ex./03.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
