Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 796/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.796/CM
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
1. pârâtă - SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, și
2. reclamanții, C,-, Județ, C, Str. -, -. 37, Județ C, C, Bd -.-, -. 81, - Sc. A, Ap. 37, Județ C, C, Bd - -, -. 5, - Sc. D, Ap. 110, Județ, C, Bd 1 - 2. -. 27, - Sc. A, Ap. 9, Județ C, C, Bd - -, -. 112, - Sc. B, Ap. 40, Județ, G, C, Str. -, -. 12, - Sc. A, Ap. 9, Județ C, C, Bd 1 - 2. -. 27, - 30, Sc. A, Ap. 7, Județ, B, Str. -, -. 37, - Sc. 3, Ap. 48, Județ B, C, Str. -, -. 138, -t 7, Sc. B, Ap. 53, Județ C, C, Bd -, -. 270, -5, Sc. B, Ap. 21, Județ C, C, Șos -, -. 65, -m5, Sc. A, Ap. 40, Județ C, C, Str. -, -. 104, -r6, Sc. A, Ap. 7, Județ C, C, Str. - C, -. 84, -f1, Ap. 21, Județ C, C, Bd -, -. 232, -d14, Sc. E, Ap. 70, Județ C, G, C, Str. -, -. 25, - Sc. C, Ap. 69, Județ, - C, Bd -, -. 314, -t5b, Sc. A, Ap. 22, Județ, C, Str. -, -. 12, Județ, C, Str. -, -. 9, Județ C, C, Șos -, -. 3, -c, Sc. A, Ap. 13, Județ C, C, Bd 1 -2. -. 27, - Sc. B, Ap. 16, Județ C, - C, Șos -, -. 3, -a, Sc. 1, Ap. 13, Județ C, - C, Șos -, -. 3, -a, Sc. 1, Ap. 13, Județ C, - C, Str. -, -. 20, - Ap. 5, Județ, C, Str. T, -. 3, -, Sc. A, Ap. 4, Județ C și intimatul pârât PRIN ZONA AR, cu sediul în C, Port 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.404 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești - prime Paști și C, indice de salarizare 1,98, contravaloare gaze naturale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă în baza delegației de substituire fără număr din 14.10.2008 d-na avocat a pentru dl. avocat cu împuternicirea avocațială seria - nr. 34652/22.09.2008, depuse la dosar, iar pentru intimații reclamanți dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 218/22.09.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanță că la data de 21.10.2008 s-a depus prin serviciul registratură, de către Tribunalul Constanța, ca urmare, 1 ex. de pe recursul declarat de către - SA, ce a fost comunicat către reclamanta. Totodată, Tribunalul Constanțaa depus și 1 exemplar de pe recursul declarat de către recurenții reclamanți prin avocat. La data de 23 octombrie 2008 apărătorul recurenților reclamanți a depus la dosar acte adiționale valabile pentru ar
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul susține că nu i s-a comunicat recursul declarat de către recurenții reclamanți.
Apărătorul recurenților reclamanți înmânează 1 exemplar de pe recurs și apărătorului recurentei pârâte.
Având cuvântul apărătorul recurentei pârâte invocă excepția de tardivitate a recursului declarat de către recurenții reclamanți.
Apărătorul recurenților reclamanți având cuvântul solicită respingerea excepției de tardivitate.
Instanța pune în vedere recurentei pârâte să pună concluzii și pe recursul recurenților reclamanți, în cazul în care se depășește excepția de tardivitate.
Având cuvântul asupra recursului apărătorul recurenților reclamantsusține că instanța de fond nu a acordat niciodată acest drept - contravaloare gaze 4000. întrucât conduita părții adverse este de a nu se acorda aceste drepturi salariaților, având în vedere și modalitatea de interpretare a acestora și anume dacă sunt considerate drepturi - termenul de prescripție este de 3 ani, iar dacă sunt considerate ajutor material termenul de prescripție este de 6 luni. Termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni, deoarece acordarea contravalorii unei cantități de gaze nu are natura unui ajutor material, chiar dacă este denumit ca atare, ci este o componentă a salarizării, ce a fost prevăzută în și există extrase în acest sens la dosar. În la nivel de ramură se prevede și în prezent la art.187 dreptul la o cantitate de gaze, determinată prin pe unitate.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii capătului de cerere privind contravaloarea unei cantități de gaze ala cum a fost formulat.
Cu privire la recursul declarat de către recurenta pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, deoarece se folosește de către pârâtă aceeași pledoarie ca de fiecare dacă când se judecă o cauză de acest gen și sunt invocate aceleași motive, când de fapt este vorba de niște drepturi recunoscute salariaților, prevăzute în și acte adiționale ce emană de la însăși recurenta - - SA.
Apărătorul recurentei pârâteavând cuvântul cu privire la recursul declarat solicită solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
- cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază că această a fost în mod nelegal soluționată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți nu se pot considera născute, atâta timp cât nu au avut loc negocieri în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit și din acest punct de vedere solicită admiterea recursului, admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată;
- cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune - potrivit art.283 alin.1 lit.e din codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". În cauză, drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale, astfel că prezenta acțiune era prescrisă în momentul formulării;
- pe fondul cauzei apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins apărarea sa, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare, aceste drepturi au fost acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariile de bază. Începând cu anul 2004, în art.128 din era precizat clar că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat. Cu privire la coeficientul de salarizare de 1,98, greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere, întrucât fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. Prin urmare era exclusă posibilitatea acordării coeficientului 1,98 cu respectarea Hotărârii nr.1552/2002. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe un act adițional la. din 2003 cărui valabilitate se întindea pe durata unui an. Ulterior anului 2003, prin actele adiționale încheiate, părțile nu au mai convenit cu privire la mărirea indicelui de salarizare specific AR și nicidecum salariaților - SA.
- Cu privire la Primele de Paști și C acestea au fost incluse în salariul de bază lunar începând cu anul 2003 și până în prezent și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct reclamanților. În subsidiar, susține că dacă instanța va aprecia cererea reclamanților întemeiată, să se rețină că sumele solicitate de aceștia sunt brute, urmând să primească la executarea hotărârii sumele nete care li se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat. În susținerea recursului depune la dosar și concluzii scrise.
Cu privire la recursul recurenților reclamanți, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanții, -, G-, -, -, -, G-, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții SA PRIN ZONA AR C și SA au solicitat obligarea societății pârâte pentru ultimii 3 ani la plata cu indexare în raport de indicele de inflație la data plății efective și cu dobânda legală a:
-diferențelor bănești rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim indexat pe economie,
-suplimentărilor bănești de Paști și C, calculate la nivelul salariului mediu pe societate,
-contravaloarea a 4.000 mc. gaze naturale, la prețul zilei.
S-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, calculat corespunzător prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim indexat pe economie, salariații urmau să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști și de C din anii 2005, 2006 și 2007.
S-a arătat că potrivit art. 176 din Contractul colectiv de muncă pe unitate, salariații urmează să beneficieze de un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc. gaze naturale la prețul pieței, autor care nu a fost acordat.
Prin întâmpinare, - GRUP a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capetele 2 și 3 din cerere invocând prevederile art.283 al.1 din codul muncii și excepția prematurității capătului 2 de cerere invocând împrejurarea că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 al.1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007.
Cu privire la fondul cauzei s-au susținut următoarele:
Societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
La data de 22.02.2008 reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța, potrivit art. 246.pr.civ. urmând a avea în vedere solicitarea reclamantei la pronunțarea hotărârii.
Prin sentința civilă nr.404 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, --, G-, -, -, -, G-, -, -, -, --, în contradictoriu cu pârâții - Prin Zona ar C și - SA
A fost obligată pârâta către reclamanți la plata drepturilor salariale indexate cu indicele de inflație până la data plății efective, constând în diferența dintre salariul încasat și salariul determinat prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim pe economie, pentru perioada 11.02.2005 - 11.02.2008.
A fost obligată pârâta către reclamanți la plata suplimentărilor de drepturi salariale echivalente cu salariul de bază mediu la nivel de unitate pentru sărbătorile de Paști și C din anii 2005, 2006 și 2007.
A fost respinsă ca nefondată cererea de acordare a dobânzii legale.
S-a respins ca prescrisă cererea de acordare a contravalorii a 4000 mc gaz.
Analizând acțiunea formulată Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2008 instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâții reținând următoarele:
Asupraexcepției prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâți:
În ceea ce privește pretențiile în legătură cu drepturile salariale neacordate constând în prime, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile CCM reprezintă în realitate tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin.2 codul muncii.
În ceea ce privește obligarea la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale se constată că acesta nu este un drept de natură salarială situație în care sunt incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Cod procedură civilă.
Asupra excepției prematurității formulării acțiunii invocată de pârâți:
Potrivit art. 109 Cod.proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Trebuie analizat în consecință dacă dreptul pretins de reclamanți s-a născut și dacă era necesară o procedură prealabilă.
Se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
În Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2004, 2004 - 2005, prin art. 128 pct.5 s-a prevăzut că în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Deși obligată să respecte clauzele contractuale, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale iar o eventuală insuficiență a fondului de salarii nu poate fi primită ca temei al exonerării pârâtei de îndeplinirea obligațiilor ce îi revin.
Susținerile pârâtei potrivit cu care SNP a supusă procesului de monitorizare în perioada 2003 - 2005, fapt care a condus la excluderea aplicării coeficientului de 1,98 se dovedește a fi nefondată având în vedere faptul că nu a fost făcută nici o dovadă din care să rezulte acordul de voință al părților semnatare a contractului colectiv de muncă pentru neaplicarea acestui coeficient.
În ceea ce privește susținerea pârâtei privind modificarea clauzei din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada de referință analizată în sensul diminuării coeficientului indicelui de salarizare la 1,76, se constată că nu a fost făcută nici o dovadă în acest sens, dovadă care să fie înregistrată pentru validare astfel cum prevede art. 31 (2) din Legea 130/ 1996 republicată și ca atare instanța nu se poate raporta la aceste modificări în lipsa unei convenții legal făcută.
Referitor la capătul doi de cerere instanța reține următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1vor fiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Din formularea folosită, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Dacă părțile ar fi avut intenția reală de a adopta aceeași soluție ar fi putut exprima această soluție în mod clar în cuprinsul articolului.
Potrivit art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În ce privește acordarea dobânzii legale la sumele cuvenite fiecărui reclamant, instanța va reține că reclamanții sunt îndreptățiți la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data prezentării calculului, pentru repararea efectivă a prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență, iar acordarea și a dobânzii legale apare ca nejustificată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâta SA - Membru Grup B, precum și reclamanții, -, --, G-, -, -, -, G-, -, -, -, --,.
Recurenta pârâtă membru Grup, prin recursul formulat a solicitat instanței de recurs ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să modifice în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în esență, pentru următoarele motive:
Cu privire laexcepția prescrierii dreptului la acțiuneîn ce privește capătul doi de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, astfel că recurenta pârâta a apreciat că acțiunea trebuia promovată în șase luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Recurenta pârâtă a considerat căexcepția prematuritățiiformulării cererii de chemare în judecată este fondată și în mod greșit aceasta a fost respinsă.
Potrivit alin.1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordau automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Pe fondul cauzei, în ce privește primul capăt de cerere, recurenta pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat.
Recurenta a arătat că, reclamanții își întemeiază cererea pe existența unui act adițional la CCM din 2003, cărui valabilitate se întinde pe durata unui an și care nu își produce nici un efect pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008. Ulterior anului 2003, respectiv prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care, pentru acești ani, este valabil indicele minim stabilit prin CCM la nivel, respectiv cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Având în vedere prevederile Hotărârii nr. 866/2001 prin care s-a aprobat lista cu agenții economici prevăzuți în art. 11 alin.3 din nr.OUG 79/2001, prin care SNP a fost monitorizată, având un statut special în perioada 2003-2005, conform nr.OUG 79/2001; astfel, fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul d e resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic, să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. Prin urmare, a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului 1,98 cu respectarea Hotărârii nr. 1552/2002.
În ce privește al doilea capăt de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații, deoarece au fost incluse în salariul de bază, precum și că societatea nu ar fi aplicat indicele minim de salarizare convenit prin contractul colectiv de muncă.
În actul adițional la CCM încheiat în anul 2008 și înregistrat la a municipiului B sub nr.1090/22.02.2008,se arată că după anul 2003, "Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților și, de aceea, nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective, având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.
În sprijinul acestei interpretări, recurenta pârâtă a adus și Hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat aliniatul 2 al art. 168 din CCM, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Recurenta pârâtă a apreciat că sunt extrem de relevante pentru cauza de față concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de, având ca obiectiv: să se stabilească dacă în perioada 2003-2007 drepturile salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA Membru B, pentru următoarele considerente:
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din codul muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Prin actul adițional nr.1090/22.01.2008 se aduc modificări la art. 168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă pe anul 2000, ale cărui efecte au încetat.
Conform art.244 din codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
În mod similar, art. 31 din legea nr.130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Așa cum rezultă din actul adițional menționat mai sus, recurenta pârâtă a vizat o notificare a clauzei cuprinse în art. 128 al.5 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă, contrar dispozițiilor legale enunțate mai sus.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Ultima critică vizează modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat.
Prin actul adițional nr. 447 din 21 ianuarie 2005 la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2714 din 16 aprilie 2004, s-a modificat art. 128(5), în sensul că: în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
Recurenta pârâtă a invocat faptul că, începând cu anul 2005, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărimea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care este valabil indicele minim de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
În acest sens, recurenta a depus la dosar actul adițional nr. 2643 din 11 mai 2005 la contractul colectiv de muncă nr. 8080 din 23 mai 2000, prin care s-a modificat art. 128 alin.5.
Prin aceste modificări s-a prevăzut faptul că în cadrul, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1 valoarea salariului minim este: a) pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort, valoarea salariului de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
Prin actul adițional menționat mai sus, se aduc modificări contractului colectiv de muncă din anul 2000 ale cărui efecte au încetat.
Conform art. 244 din codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
În mod similar art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările aduse CCM se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Așa cum rezultă din actul adițional depus la dosar, recurenta pârâtă a vizat o modificare a clauzei cuprinse în art. 128 alin.5 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă anual, contrar dispozițiilor legale enunțate mai sus.
În ceea ce privește contractele colective de muncă pe anul 2005, 2006, 2007, 2008, recurenta pârâtă nu a făcut dovada înregistrării acestora la Direcția de muncă, solidaritate socială și familie județeană în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea.
Înregistrarea este esențială pentru orice contract colectiv de muncă, deoarece conform art. 25 alin.3 din legea nr. 130/1996 contractul colectiv de muncă intră în vigoare de la data înregistrării.
Prin urmare, instanța nu se poate raporta la aceste contracte colective de muncă atâta vreme cât nu s-a făcut dovada înregistrării lot potrivit legii.
Este adevărat că potrivit hotărârilor de guvern invocate în recurs pârâta trebuia să se încadreze într-un anumit fond de salarii, însă pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus, referitoare la modificarea și înregistrarea contractului colectiv de muncă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta - SA B, ca nefondat și va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
Referitor la recursul declarat de către recurenții reclamanți instanța reține că hotărârea recurată a fost comunicată reclamanților la data de 12 iunie 2008 (astfel cum rezultă din dovezile de comunicare atașate la dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 14 octombrie 2008, cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999.
Dispozițiile art.80 din legea nr.168/1999 prevăd că "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond", iar disp.art.103 alin.1 cod pr.civilă, că "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Având în vedere că recurenții reclamanți nu au respectat aceste dispoziții legale, recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții, C,-, Județ, C, Str. -, -. 37, Județ C, C, Bd -.-, -. 81, - Sc. A, Ap. 37, Județ C, C, Bd - -, -. 5, - Sc. D, Ap. 110, Județ, C, Bd 1 - 2. -. 27, - Sc. A, Ap. 9, Județ C, C, Bd - -, -. 112, - Sc. B, Ap. 40, Județ, G, C, Str. -, -. 12, - Sc. A, Ap. 9, Județ C, C, Bd 1 - 2. -. 27, - 30, Sc. A, Ap. 7, Județ, B, Str. -, -. 37, - Sc. 3, Ap. 48, Județ B, C, Str. -, -. 138, -t 7, Sc. B, Ap. 53, Județ C, C, Bd -, -. 270, -5, Sc. B, Ap. 21, Județ C, C, Șos -, -. 65, -m5, Sc. A, Ap. 40, Județ C, C, Str. -, -. 104, -r6, Sc. A, Ap. 7, Județ C, C, Str. - C, -. 84, -f1, Ap. 21, Județ C, C, Bd -, -. 232, -d14, Sc. E, Ap. 70, Județ C, G, C, Str. -, -. 25, - Sc. C, Ap. 69, Județ, C, Bd -, -. 314, -t5b, Sc. A, Ap. 22, Județ, C, Str. -, -. 12, Județ, C, Str. -, -. 9, Județ C, C, Șos -, -. 3, -c, Sc. A, Ap. 13, Județ C, C, Bd 1 -2. -. 27, - Sc. B, Ap. 16, Județ C, C, Șos -, -. 3, -a, Sc. 1, Ap. 13, Județ C, - C, Șos -, -. 3, -a, Sc. 1, Ap. 13, Județ C, C, Str. -, -. 20, - Ap. 5, Județ, C, Str. T, -. 3, -, Sc. A, Ap. 4, Județ C și intimatul pârât PRIN ZONA AR, cu sediul în C, Port 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.404 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta pârâtă - SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.404 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:/
Red.dec.jud.-/02.12.2008
Tehnored.gref.RD/2ex./04.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
