Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 794/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.794/CM
Ședința publică din 04 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta - pârâtă ""SA, cu sediul în B, - -lor nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.675/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: G, C, G, G, G, G, G, M, toți prin reprezentant - domiciliat în comuna, jud.T, având ca obiect litigiu muncă - drepturi bănești - Prime Paști și + cerere de întoarcere a executării.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, în baza delegației depusă la odsar, iar pentru intimații - reclamanți, avocat ta, conform împuternicirii avocațiale, Nr. din 14.10.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte și apărătorul intimaților - reclamanți că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată reprezentantul recurentei - pârâte că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și nul).
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de n în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, solicită admiterea ei, întrucât nu este o cerere nouă este o cerere admisibilă într-un recurs declarat împotriva unei sentințe pronunțată în primă instanță - executorie și pusă în executare, cum este și situația de față. Totodată menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâta, apărătorul intimatei arată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că cererea formulată are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 litera c Codul Muncii, indiferent că sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
În legătură cu excepția prematurității introducerii cererii, consideră apărătorul intimaților reclamanți, că instanța de fond a respins-o în mod corect, având în vedere că suplimentările salariale au fost introduse în salariu numai pentru anul 2003 iar prin invocarea dispozițiilor art.283 lit.e din Codul Muncii pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut și personal.
Referitor la "caracterul obligatoriu" al Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, apărătorul intimaților - reclamanți arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate.
Precizează apărătorul intimaților reclamanți, că primele de Paști și de n au fost acordate în cuantum legal și calculate la nivelul unui salariu mediu de bază la nivel de societate, așa cum a fost admis de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei, precizează apărătorul intimaților reclamanți că potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat la nivel prevedea obligativitatea acordării, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de n, a unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1. Urmare a acestor modificări din CCM, societatea nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1. Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, se poate observa că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al. Art. 168 din și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții G, C, G, G, G, G, G, M, toți prin reprezentant, au chemat în judecată B pentru a fi obligată la plata sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la plata sumei de 844,21 lei pentru neachitarea în termen a sumei datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați la așa cum rezultă din contractele individuale de muncă și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, beneficiau și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
În acest sens, au arătat că, pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, nu au beneficiat de suplimentările salariale de n și de Paști, care se ridica la suma totală de 9.330 lei, iar pentru neacordarea la timp a acestor suplimentări salariale pârâta îi datorează și suma de 844,21 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art.166 din Codul Muncii, art. 168(1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004, 2005 și 2006.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune si prematuritatea introducerii cererii,iar pe fond a solicitat respingerea cererii deoarece aceste suplimente salariale au fost incluse în salariul de bază și au fost achitate la termen.
Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2008, Tribunalul Tulcea, față de excepția de prematuritate a acțiunii, având în vedere că drepturile salariale solicitate de către reclamanți erau prevăzute în încheiat între SA și salariați, reprezentați de pentru anii 2004, 2005, 2006, deci preexistau momentului când au formulat acțiunea, a respins această excepție ca nefondată. Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către pârâtă a fost respinsă ca nefondată, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 lit.c din Codul Muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în CCM, indiferent că este sunbt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii mai speciale.
Prin sentința civilă nr. 675 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G, C, G, G, G, G, G, M, toți prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta la plata sumelor de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și 844,21 lei reprezentând indexarea acestor drepturi cu indicele de inflație pentru anii 2004 - 2007.
A fost obligată pârâta la 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și n salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
la nivelul pentru anul 2005 menținut textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Cum acest text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 iar potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 astfel că, respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,numai pentru anul 2003.
În cazul reclamanților, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit disp. art. 168 alin.1 și 4 din contractul colectiv de muncă și nu i-au fost plătite acesteia suplimentările salariale de n și Paști pentru anii 2004, 2005, 2006 și de asemenea nu le-au fost plătite nici suplimentările salariale aferente anului 2007.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006 și 2007, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC SA-care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
1. Primele de Paști și de n au fost acordare de către prima instanță în cuantum mult mai M decât cel prevăzut de CCM.
Drepturile suplimentare prevăzute în art.168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu " salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiune.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime, invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale și nu au caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM recurenta apreciază că primele solicitate de n și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic, astfel că, cererea pentru recuperarea acestor drepturi se prescrie in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune conf. art. 383 alin. 1 lit. "e" Codul Muncii.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și n).
Intrucât negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
4. Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul Muncii referitor, recurenta apreciază că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Dealtfel, apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de n au fost incluse în salariul de bază, prin urmare nu se regăsesc distinct pe statul de plată.
5. Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de n și de n în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
În legătură cu această critică, recurenta invocă practica și doctrina juridică care sunt în sensul că, în cazul în care se constată neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, aceasta urmând să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Recurenta a formulat și cerere de întoarcere a executării prin care a solicitat restabilirea situației anterioare și obligarea intimaților la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, cerere formulată în esență, pentru următoarele motive:
A invocat disp. art. 4042alin.1 Cod pr. civilă, potrivit cu care, " în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat, numai în ceeace privește cuantumul primelor de Paști și de n și omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute.
1. Prima critica vizeaza faptul că instanța de fond a obligat societatea la plata unor drepturi în cuantum mult mai M decât este prevăzut in CCM și această critică este întemeiată.
Conform dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de n salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată mai multe adrese din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia s-au calculat primele de n și Paști.
Ori, la calcularea acestor drepturi salariale în mod greșit s-a avut în vedere salariul mediu brut (cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu pe, deoarece această ultimă variantă era stipulată în CCM.
În raport de dispozițiile CCM astfel cum au fost redate anterior, Curtea constată că, angajatorul nu poate fi obligat decât la plata primelor raportat la salariul de bază mediu pe actualizat cu indicele de inflație.
2. Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." e" Codul Muncii.
Astfel, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamanții erau în termen să solicite plata.
3. xcepția prematurității formulării cererii a fost de asemenea, în mod corect soluționată, deoarece lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamanților de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamanții erau în drept să solicite plata sumelor de bani datorate de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existentei unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamați, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
4. Recurenta a mai criticat soluția instanței și din perspectiva disp.art. 257 din Codul Muncii arătând că în mod greșit instanța a apreciat că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Totuși, art.257 Codul Muncii nu are un astfel de obiect, ci se referă la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Dacă interpretăm critica recurentului prin prisma disp. art. 287 Codul Muncii, observăm că legiuitorul este acela care a stabilit că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Ori în temeiul acestei dispoziții, angajatorul avea obligația de a depune statele de plată pentru fiecare reclamant, ceea ce nu a făcut, deși era important de verificat care era valoarea salariilor încasate de reclamant după includerea în salariul de baza a primelor de Paste si
5. O alta critică privește neluarea în calcul de către instanță a caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, ori, motivarea hotărârii instanței de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
In anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 dar, această interpretare nu poate viza clauze ale unor CCM aplicate anterior, ci eventual clauze ce se aplică la momentul interpretării lor.
De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că, orice modificare a contractului colectiv de muncă are loc cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, astfel că orice concluzie a comisiei paritare trebuie a se concretizeze în încheierea unui act adițional la CCM care este apoi înregistrat la Ministerul muncii în aceleași condiții ca și CCM, urmând să-și producă efectele de la momentul înregistrării.
6. Recurentul nu este de acord cu soluția instanței în ce privește plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație dar, în situația în care angajatorul datorează despăgubiri, acestea trebuie să asigure acoperirea integrală a prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor, astfel cum reiese și din disp. art. 283 și art. 269 Codul Muncii.
Repararea integrală a prejudiciilor presupune atât plata despăgubirii propriu-zise cât și plata de daune-interese, ori daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele sunt datorate, nefiind necesară punerea în întârziere. sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat. Pentru aceste motive și aceste critici vor fi respinse ca nefondate.
7. Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, având în vedere că orice sume sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public astfel că, din această perspectivă, soluția instanței de fond va fi reformată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr. civilă va fi admis recursul și modificată sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
A fost admisă de asemenea, cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma disp. art. 4042alin.1 Cod procedură Civilă. deoarece s-a făcut dovada că sumele datorate reclamanților au fost achitate urmare punerii în executare a sentinței recurate, astfel că urmare modificării sentinței executate, se impune restituirea diferențelor dintre suma primită și cea la care este îndreptățit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.675/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți G, C, G, G, G, G, G, M, toți prin reprezentant ales, cu domiciliul în comuna, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la plata suplimentelor salariale raportat la salariul de bază mediu pe SC, sume brute din care se scad impozitul și contribuții la bugetele de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Admite cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimații reclamanți la plata diferenței dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită în recurs, sumă la care se va aplica dobânda legală, de la data executării până la data restituirii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec. Jud. -/ 07.11.2008
Tehnored.gref.RD / 4 ex./ 17.11.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
