Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 8062/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8062
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române -O, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.960/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Cadrul MIRA -Biroul Teritorial din O - prin președinte, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenții pârâți și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursurile.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 960/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL A - BIROUL TERITORIAL DIN O- PRIN PREȘEDINTE, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Școala de a cadrelor Poliției de Frontieră
Au fost obligate pârâtele Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Școala de a cadrelor Poliției de Frontieră O, la plata către reclamantele, și a primelor de vacanță pe anii 2004,2005,2006 și 2007 și a sporului de fidelitate pe perioada 13.12.2004 - până în prezent, de până la 20%, corespunzător vechimii, și la plata către reclamanta a primei de vacanță pe anii 2006, 2007- corespunzător perioadei lucrate și a sporului de fidelitate pe perioada 15.08.2006 - până în prezent corespunzător vechimii în activitate.
Sumele vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație până la efectuarea plății.
S-a respins acțiunea reclamantelor și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții din cadrul SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL A - BIROUL TERITORIAL DIN O sunt angajați cu contract de muncă la Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră
Drepturile salariale acordate reclamanților sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr.137/2001.
Mai mult decât atât, până la apariția OG nr.38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003, numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamanților.
Referitor la acordarea primei de concediu, s- constatat întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră privind lipsa calității procesuale pasive, s-au constatat nefondate, având în vedere că potrivit art.6 din OUG nr.104/27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, atât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (art.6 lit.a), cât și instituțiile de învățământ pentru pregătirea și specializarea personalului fac parte din structura organizatorică a Poliției de Frontieră Română, iar potrivit art.7 din același act normativ, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală a Poliției de Frontieră Română, cu personalitate juridică și competență teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a poliției de frontieră.
Pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră este subordonată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care este ordonator secundar de credite.
Nefondată s-a considerat a fi și excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, având în vedere că, între această pârâtă și reclamanți există raporturi juridice de muncă, în condițiile în care contractul individual de muncă a fost încheiat între reclamantă și această pârâtă, care, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite are obligația, potrivit art.4 lit.a din contractul individual de muncă să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege.
Față de împrejurarea că prin sentințele pronunțate în dosarele nr- și - reclamantele și au primit drepturile solicitate, a respins acțiunea față de aceste reclamante.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române -O și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Baa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A mai arătat recurentul că instanța de judecată nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Recurentul consideră că orice corelare a prevederilor OG nr.38/2003 cu cele ale OUG nr.24/2000 este lipsită de sens, iar instanța de fond, prin hotărârea dată nu a făcut altceva decât să adauge cele două drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului contractual din MIRA.
Recurenta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea capătului de cerere referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate, întrucât persoana care a promovat acțiunea face parte din categoria personalului civil contractual.
A mai arătat recurentul că dispoz. OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru personalul civil din MIRA.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Apreciază recurentul că, întrucât instanța de fond nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea sa la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate intimatului-reclamant, prin sentința recurată a adăugat noi drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului civil din cadrul
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 din Codul d e procedură civilă, susținând că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat:
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispoz. OUG 24/2000, nr.OG38/2003 cu modificările și completările ulterioare și de dispoz. Legii 138/1999 privind salarizarea și late drepturi ale personalului auxiliar din instituțiile publice de apărare națională.
În legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate, astfel încât este evident că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Polițiștii de frontieră îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art.21 și art.22 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă.
Față de cele prezentate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Susține intimata că recurenții fac o confuzie între noțiunea de acordare a salariului potrivit funcției, postului și aceea de acordare a unor sporuri salariale de care beneficiază întregul personal care lucrează în aceeași instituție, în condiții de muncă similare.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt fondate pentru considerentele următoare:
Instanța de fond reține în mod corect că drepturile salariale ale reclamantei sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, dar greșește atunci când concluzionează că aceasta beneficiază și de unele sporuri acordate de legiuitor polițiștilor,mai puțin sporul de fidelitate.
Este adevărat că personalul contractual beneficiază de spor de dispozitiv precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor ci cadrelor militare, fiind reglementate de legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională, și potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de legea nr. 360/2002 și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu la sunt aplicabile reclamantei, care așa cum s-a arătat beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate ca și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamanta nu poate beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond în sensul că cele douăcategorii socio-profesionalear desfășura activități în condiții similare, și deci s-ar crea o discriminare între ele în cazul în care reclamanta nu ar beneficia de aceste drepturi, este una eronată și fără a avea la bază vreo probă concretă deoarece art.49 din Legea nr.138/1999 se referă la activități desfășurate în condiții similare, or sporul de fidelitate și prima de concediu nu reprezintă drepturi salariale care se acordă ca o contraprestație a unei activități desfășurate în anumite condiții.
Pe de altă parte, pentru a se putea vorbi de discriminare trebuie să fie vorba de persoane aflate în situații comparabile sau analoage. Această condiție nu este îndeplinită în speță pentru că nu este vorba de aceeași categorie profesională,unii fiind polițiști,cu atribuții și salarizare specifice, iar ceilalți personal contractual, care ocupă diferite alte funcții.
De asemenea eronată este și concluzia instanței în sensul că până la apariția OG nr. 38/2003 dreptul la sporul respectiv era reglementat de legea nr. 138/1999, legea respectivă neprevăzând un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este una netemeinică și nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române -O, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.960/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Cadrul MIRA -Biroul Teritorial din O - prin președinte.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 15 2008.
- - - - - --
Grefier -
Red. Jud.
Tehn./Ex.4/22.09.2008
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
