Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 8064/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8064
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL MUNICIPIULUI M împotriva sentinței civile nr.2901 din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant a invocat excepția tardivității recursului, solicitând respingerea recursului ca tardiv declarat, iar pe fond a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2901 din 24 martie 2008, pronunțată la Tribunalul Gorj în dosarul nr. - din 95/2007, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local M și Primarul Mun. M jud.
Au fost obligați intimații la plata către reclamant a sumei de 3452,78 lei (actualizată până 31.12.2007) reprezentând oare suplimentare în procent de 100% din salariul de bază, pentru perioada 01.04.2005-30.11.2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că,în perioada 01.04.2005-01.12.2006, deși a desfășurat activitate normala in zilele de repaus săptămânal si sărbători legale, nu a beneficiat de sporurile cuvenite pentru munca suplimentara.Potrivit art.117 Codul Muncii " munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, este considerata munca suplimentara.
Art.120 din acelasi act normativ, prevede ca in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art.119 alin.1(30 de zile dupa efectuarea acesteia) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia, spor care se negociaza prin contractele colective de munca.
Din lecturarea contractului individual de munca al petentului (fila 5 din dosar ) litera J punctul 3 reiese ca orele suplimentare prestate in afara programului normal de lucru sau in zilele in care nu se lucreaza ori in zilele de sarbatori legale, se compenseaza cu ore libere platite sau se platesc cu un spor la salariu, conform Codului Muncii.
Ori, conform art.137 alin.2, in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Din concluziile raportului de expertiza reiese ca petentul, in perioada 01.04.2005-30.11.2006 a prestat ore suplimentare peste programul normal de lucru fara ca acestea sa fie compensate cu timp liber platit in urmatoarele 30 de zile, contravaloarea acestora fiind de 3452,78 lei sum ă actualizată la 31.12.2007.
De altfel, asa cum rezulta din minuta incheiata intre petent si reprezentantii intimatilor cu ocazia convocarii facute de expert in vederea efectuarii expertizei, in perioada 01.04.2005-30.09.2005 nu s-au platit orele suplimentare rezultate din pontaje.
In perioada octombrie 2005 - noiembrie 2006, orele suplimentare rezultate din pontaj au fost platite cu spor de 100%, iar pentru cele prestate in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale, intimata a acordat recuperari in cadrul celor 30 de zile urmatoare prestarilor fara a fi platite cu vreun spor, altul decat cel normal.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea recursului recurenții au arătat că hotărârea pronunțată este dată prin aplicarea greșită a legii întrucât a fost motivată pe un raport de expertiză eronat, în sensul că expertul desemnat a calculat sporul de 100% pentru orele efectuate sâmbăta și duminica și sărbătorile legale dar nu a scăzut compensarea cu timp liber corespunzător. Expertul desemnat a interpretat greșit definirea orelor suplimentare,respectiv a considerat munca prestată în zilele de repaus săptămânal ca ore suplimentare,deși fac parte din programul normal de lucru.
Recurenții au mai arătat că intimata a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal pentru care a beneficiat de zile libere corespunzătoare,cu respectarea duratei normale a timpului de lucru respectiv 40 de ore/săptămână,
Din anexa la raportul de expertiză se observă câte ore au fost efectuate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale pe fiecare lună în perioada solicitată de intimată.
Aceste ore fac parte din cele 170 ore în medie care reprezintă normatele lunii.
Din pontajele pe care le-a depus la dosarul cauzei rezultă liberele legale acordate conform programului de lucru din fiecare lună.
Au mai arătat recurenții că expertul a interpretat greșit orele efectuate în zilele de repaus săptămânal întrucât acestea nu sunt ore suplimentare,ci fac parte din programul normal de lucru,pentru care se acordă recuperări în cursul săptămânii următoare.
In cazul de față nu se putea acorda sporul de 100 %deoarece pentru orele lucrate în repaus săptămânal deoarece a beneficiat de recuperări astfel că nu s-a depășit durate normală a timpului de muncă.
Art.117-138 Codul Muncii cât și.nr.9/2005 la art.13,3/2006 art.18, OG.10/2007 (art.18) care sunt legile speciale de salarizare ale personalului contractual din sectorul bugetar precizează că se plătește sporul de 100% numai dacă nu se compensează cu timp liber corespunzător munca prestată peste durata normală a timpului de lucru.
In drept recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv, susținând că recurenții nu s-au încadrat în termenul legal de recurs.
Asupra excepției tardivității formulării recursului:
Sentința recurată a fost comunicată recurenților la data de 9 aprilie 2008.
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, în cazul conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Recursul a fost înaintat Tribunalului Gorj prin serviciu poștal, fiind depus la poștă la data de 15.04.2008, conform mențiunilor înscrise pe plicul aflat la fila 4 din dosar.
Se constată că recursul a fost formulat în termen legal, astfel încât excepția invocată de intimat este nefondată și urmează să fie respinsă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Conform art. 132 alin.1 Codul Muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Interpretând aceste dispoziții legale se ajunge la concluzia că, atunci când repausul nu se acordă sâmbăta și duminica, este obligatoriu să se acorde în alte zile din săptămână.
Însă, acordarea decalată a repausului săptămânal se cumulează, obligatoriu, cu sporul stabilit de art.132 alin.3 și 5 Codul Muncii.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul programului normal de lucru, nu numai în cazul în care, în timpul repausului săptămânal, a prestat ore suplimentare, așa cum susțin recurenții.
În cauza de față, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimatul a prestat ore în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale în perioada 01 05 2005-1 12 2006 și ore suplimentare, peste programul normal de lucru.
Cu privire la orele suplimentare, Curtea constată că prima instanță, în mod corect, a admis și această cerere pentru următoarele considerente:
Art. 117 alin.1 Codul Muncii prevede că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109 (8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână ) este considerată muncă suplimentară.
Conform art. 119 alin.1 Codul Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 120 alin. 1 Codul Muncii prevede că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform dispozițiilor menționate mai sus, angajatorul are obligația să acorde salariatului, atunci când acesta a prestat activitate peste programul normal de lucru (ore suplimentare) timp liber plătit în următoarele 30 de zile iar în caz contrar să plătească un spor ce nu va putea fi mai mic de 75 % din salariu.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, fila 53, rezultă că intimatul a prestat în perioada 01 04 2005- 01 12 2006 un număr de 36 de ore suplimentare pentru care nu s-a acordat nici timp liber plătit și nici spor la salariu.
Expertul a calculat contravaloarea acestor ore suplimentare prin acordarea unui spor de 100 %
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă că, în perioada 01 05 2005 - 30 09 2005 intimata a prestat un număr de 36 ore suplimentare,care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător pentru care nu a primit nici contravaloarea normală a orelor prestate și nici sporul, iar perioada 01.10.2005-30.11.2006 orele suplimentare au fost plătite cu un spor de 100% la salariul de bază.
Curtea constată că și cererea privind plata orelor prestate în zilele de sărbători legale a fost admisă în mod corect, pentru următoarele considerente: Conform art. 134 alin.1 Codul Muncii, zilele de legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 și 2 ianuarie;
- prima și a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- 1 decembrie;
- prima și a doua zi de C;
- 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 137 - (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform acestor dispoziții legale, angajatorul, în cazul în care salariatul prestează activitate în cadrul programului normal de lucru în zilele de legală, are obligația să acorde timp liber corespunzător în termen de 30 de zile, în caz contrar trebuind să acorde sporul de 100%.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că intimata a prestat activitate în zilele de legală pentru care nu a primit nici timp liber și nici sporul de 100 % la salariu.
Recurenții au susținut că au acordat timp liber plătit dar nu au administrat nicio probă în acest sens, deși conform art.287 Codul Muncii, sarcina probei îi revine.
Cu privire la susținerea recurenților că se aplică dispozițiile nr.OG10/ 31 01 2007, Curtea constată că este nefondată deoarece acest act normativ este adoptat ulterior perioadei în litigiu.
Față de aceste aspecte, Curtea consideră că sentința pronunțată este temeinică și legală și urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL MUNICIPIULUI M împotriva sentinței civile nr.2901 din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
PREȘEDIENTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
28.10.2008
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /22.09.2008.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
