Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.822
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 22 iulie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghinpreședinte secție civilă
- ---- judecător
- - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PNî mpotriva sentinței civile nr.295/C din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru intimata-reclamantă avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect drepturi bănești, este la primul termen de judecată și că procedura este completă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxelor judiciare.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială și note scrise și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, a excepției invocate și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, conform notelor scrise pe care le depune la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.295/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtul Consiliul Județean N și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învățământ și Cercetare N, în contradictoriu cu acest pârât, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtul Consiliul local P N, a fost admisă acțiunea reclamantului și obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.8 P N și Consiliul local P N la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților, membri ai sindicatului reclamant, drepturi reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu data de 1.12.2005, actualizate la data executării efective, în raport de indicele de inflație.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
În alin. 13 din același articol se prevedere că finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Din dispozițiile legale menționate, rezultă că pârâtul Consiliul Județean N nu are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din județul N drept pentru care tribunalul a admis excepția invocată și a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean N pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Local al municipiului N, s- constatat că este nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 36 lit. d, e din Legea nr. 215/2001, consiliul local are obligația de efectua toate demersurile pentru asigurarea repartizării sumelor necesare în vederea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 167 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Totodată, prin legile anuale privind bugetul de stat finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoare adăugată, fiind repartizată de Consiliul județean, consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor ( art. 7 din Legea nr. 388/2007).
Drept urmare, având în vedere că, fondurile bănești privind plata salariilor personalului din învățământul preuniversitar se alocă prin bugetele locale, de către consiliile locale, prima instanță a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către acest pârât este nefondată.
Pe fondul litigiului, prima instanță a reținut că membrii de sindicat precizați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, în numele cărora reclamantul a investit instanța cu soluționarea cauzei, au calitatea de personal didactic în învățământ preuniversitar și toți îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la împlinirea a 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre acestea din urmă acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii.
Din reglementarea acestei norme legale, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, tribunalul a reținut că elementele sistemului de salarizare proprie personalului didactic sunt reprezentate pe de o parte de salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte de sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
Cadrelor didactice în numele cărora a acționat reclamantul nu le-a fost acordat acest spor salarial, deși îndeplinesc cerințele pentru acordarea tranșelor suplimentare de vechime, susținându-se că, normele metodologice care să precizeze modul de aplicare concretă a dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, nu au fost elaborate. Această împrejurare nu poate constitui însă un impediment în acordarea drepturilor salariale care au fost prevăzute în lege, iar în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului nu pot fi prejudiciate cadrele didactice de anumite drepturi salariale care li se cuvin.
și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare a personalului didactic din învățământ preuniversitar au fost înlăturate prin nr.OG 15/2008 (aplicabilă cu data de 01.01.2008) care, în art. 5 alin. 2 prevede expres că: în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzute la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâtul Consiliul local P Recurentul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând lipsa sa de calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile art.23 Legea 215/2001; art.167 din Legea 84/1995 și art.14 al.4 Legea 273/2006.
Astfel, recurentul a precizat că este doar un intermediar între bugetul de stat și unitățile de învățământ, astfel încât plata drepturilor bănești solicitate se realizează prin bugetele locale și nu din fondurile proprii ale bugetelor locale. De asemenea, s-a arătat prin motivele de recurs că între Consiliul local și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă în baza cărora drepturile bănești solicitate să fie achitate din bugetul recurentului, iar conform procedurii de finanțare a unităților de învățământ, reglementată de art.167 din Legea 84/1995, Consiliul local efectuează plăți doar în măsura în care îi sunt alocate fondurile necesare de la bugetul de stat, care reprezintă surse de finanțare, prin ministerul d e resort, în calitate de ordonator principal de credite.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art.36 lit.d, e din Legea 215/2001, Consiliul local are obligația de a efectua toate demersurile necesare asigurării repartizării sumelor necesare în vederea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.167 al.1 din Legea 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitate,a de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, prin legile anuale privind bugetul de stat, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoare adăugată, fiind repartizate de consiliul județean, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, conform art.7 din Legea 388/2007.
În consecință, având în vedere că fondurile bănești privind plata salariilor personalului din învățământul preuniversitar se alocă prin bugetele locale, de către consiliile locale, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, ca nefondată, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PNî mpotriva sentinței civile nr. 295C/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Drăghin, Aștefănesei Petrina Manuela, Jănică
- - Pt.judecător aflat în,
- - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
-
Pt.grefier aflat în,
GREFIER SECȚIE,
Red. /
Red.
Tehnored./6 ex.
20.08.2009
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Aștefănesei Petrina Manuela, Jănică
