Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 823/CM
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1368/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, - 2,. A,. 20, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 36 din 22.09.2008, depusă la dosar, iar pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 15861/27.10.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică recurentei pârâte, prin apărător.
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar cerere de întoarcere a executării silite și un înscris reprezentând cuantumul salariului mediu pe pentru anii 2003-2007, înscrisuri pe care comunică și părții adverse.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, în baza art. 312 Cod procedură civilă, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată. Totodată, solicită admiterea cererii de întoarcere a executării silite.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că susținerea că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune este nefondată, întrucât obiectul cererii introductive privește dreptul salariaților la suplimentele salariale de Paști și de C neacordate de pârâtă, drepturi solicitate în termenul general de prescripție de 3 ani, termen calculat de la data la care respectivul drept era datorat, așa cum prevede art. 166 (1) și art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii. Mai arată că instanța de fond în mod corect a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, întrucât a constatat că pârâta poartă întreaga răspundere pentru nederularea oricăror negocieri, în calitate de angajator. Se mai arată că susținerile pârâtei privind imposibilitatea efectuării probei, în calitate de angajator, conform art. 257 Codul muncii, sunt nefondate, deoarece recurenta pârâtă nu a făcut dovada că suplimentele salariale de Paști și de C pentru perioada 2004-2007 au fost acordate salariaților; părțile au introdus în salariu suplimentările de Paști și de C în anul 2003, iar pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări trebuiau acordate la fiecare religioasă, conform contractului colectiv de muncă, respectiv art. 1687 alin. 1 și 2, ceea ce nu s-a realizat, salariații fiind frustrați de aceste drepturi recunoscute de Contractul colectiv de muncă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. 1027/RJ/88/2008, a chemat în judecată "" B, solicitând obligarea pârâtei să îi plătească suma de 7.030 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și a sumei de 501,81 lei daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 (1): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe A."
S- mai arătat că, salariul mediu brut pe era de: - 980 RON (9.800.000 ROL) în anul 2004; - 1.400 RON (14.000.000 ROL)în anul 2005; - 1.850 RON (18.500.000) în anul 2006.
Menționează reclamanta că, pentru neacordarea la timpul cuvenit a acestor suplimentări salariale îi datorează și suma de 501,81 lei (RON), reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică pentru perioada 2004-2006.
Prin întâmpinare s-au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și de prematuritate a introducerii acțiunii.
Menționează pârâta că, prin art. 168 alin. 1 din CCM semnat la nivel de unitate s-a prevăzut: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate în cuprinsul art. 168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2.
Părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariații și societate o etapă de soluționare amiabilă a acestora, ce este anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților (în speță ), și ai companiei SA, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Apariția problemelor legate de interpretarea art. 168 alin. 2 din CCM a dus la declanșarea procedurii de întrunire a Comisiei Paritare, scopul fiind acela de a interpreta în mod corespunzător clauzele CCM, prin clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze.
Comisia Paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003. Prin urmare, decizia obligatorie a Comisiei Paritare CCM - confirmă că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturi salariale suplimentare de Paști și C, acestea fiind incluse în salariu.
Prin sentința civilă nr. 1756 pronunțată la data de 5.10.2007, în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii ca nefondată și a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 170/CM pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza la Tribunalul Tulcea pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Tribunalul Tulcea, analizând acțiunea raportat la excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, urmează a reține că, dealtfel pârâta însăși, invocând incidența în cauză a prevederilor art. 283 lit. "e" din Codul muncii, a recunoscut, implicit că dreptul material al reclamantei este actual, născut, personal și că există un interes material al acesteia, care a condus la formularea unor cereri pentru valorificarea acestui drept, astfel că nu se poate reține că acțiunea este prematură.
Așa fiind, instanța a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1368/18.06.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "" B și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.030 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004-2006 și suma de 501,81 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate actualizate în continuare cu indicele de inflație, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data plății efective.
S-a respins ca nefondată excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din la Nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
În cazul reclamantei, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-au fost plătite acesteia suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În ce privește acordarea de daune și actualizarea cu indicele de inflație, a drepturilor salariale neacordate începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data plății efective, instanța va reține că reclamanta este îndreptățită și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și în recurs.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a formulat recurs pârâta "" - Membru Grup B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În primul rând, primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință "salariul de bază mediu" și nu "salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Precizează că susținerile făcute în cele ce urmează nu constituie o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, ci au caracter subsidiar, pentru ipoteza în care instanța nu va primi favorabil celelalte apărări formulate.
Textul art. 168 alin. 1 din CCM este următorul: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată adresele din 14.01.2004, 25.01.2005 și 17.05.2006 emise către toate sucursalele și zonele, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia au calculat primele de C și Paști.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de "salariu", astfel dedusă din normele CCM enumerate expres, se impune concluzia că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin. 2 din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta ""
Potrivit art. 168 alin. 1 teza finală din CCM (text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
4. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
În mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
5. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Decizia Comisiei Paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Practic, decizia de interpretare are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu. Cu toate acestea, nu se poate susține că decizia are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către domnii, și, adică exact persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu dispozițiile art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul muncii adnotat, Doctrină și jurisprudență, Editura, 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și nr. 1487).
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
La termenul din data de 18.11.2008 recurenta a formulat cerere de întoarcere a executării prin care a solicitat restabilirea situației anterioare, obligarea intimatei la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs și obligarea intimatei la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus, cerere formulată în esență, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 4042alin. 1 Cod procedură civilă "în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Această cerere este admisibilă și într-un recurs împotriva unei sentințe de primă instanță executorie și pusă în executare, cum este și situația de față, fără a fi opusă interdicția formulării de cereri noi, deoarece art. 4042alin. 1 Cod procedură civilă nu restrânge admisibilitatea cererii de întoarcere a executării silite la anumite căi de desființare a titlului executoriu, iar ubi lex distinguit, nec nos distinguere debemus.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte, cu privire la acordarea primelor de Paști și de C într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de CCM și cu privire la faptul că în dispozitivul hotărârii nu s-a precizat că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la fondurile speciale.
Astfel, potrivit art. 168 alin. 1 din CCM: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată adrese emise de SA, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestui au calculat primele de C și de Paști.
Față de prevederile art. 168 alin. 1 din CCM, în mod eronat aceste drepturi suplimentare s-au calculat având în vedere salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu.
Veniturile salariale ale angajaților sunt supune impozitării conform Codului fiscal și reținerii contribuțiilor sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri sunt calculate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile sociale către bugetul de stat.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prematurității cererii.
În cazul încălcării prevederilor contractului colectiv de muncă referitoare la suplimentele salariale, reclamanții se pot adresa instanței pentru respectarea acestor prevederi și plata drepturilor care li se cuvin.
În lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalităților de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. "e" Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. "c" al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - noiembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia Paritară Federația Sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Interpretarea clauzei peste termenul care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate, având în vedere dispozițiile art. 161 alin. 45 Codul muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese cuprind în general pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamantei.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma dispozițiilor art. 4042alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Textul de lege invocat prevede următoarele: "În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Cererea este admisibilă și în fața instanței de recurs atunci când sentința primei instanțe care este executorie a și fost pusă în executare, astfel cum a și fost dovedit în litigiul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1368/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, - 2,. A,. 20, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata suplimentelor salariale raportat la salariul de bază mediu pe "", sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Admite cererea de întoarcere a executării.
Obligă intimata reclamantă la restituirea diferenței între suma încasată și cea cuvenită potrivit prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. /18.12.2008
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 22.12.2008.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
