Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 832
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de ții, -, -a, -, -, -, -, HG, -, -, -, și intervenienții RGN. R și împotriva sentinței civile nr. 617/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru ții recurenți, avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta ților depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, din oficiu, ridică excepția tardivității înregistrării recursului.
Reprezentanta recurenților arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanții recurenți, prin apărător, solicită admiterea recursului, în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale ridicată din oficiu de către Tribunalul Arad, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
rin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 13 ianuarie 2009 ții, -, -A, -, -, -, -, HG, -, -, -, și intervenienții RGN. R și au chemat în judecată pe pârâta SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziilor de concediere care privesc pe ți, obligarea pârâtei să procedeze la măsurile impuse de prev. art. 68 și urm. din Codul muncii, privind procedura și măsurile de urmat în cazul concedierii colective, obligarea pârâtei la plata restanțelor salariale pentru lunile octombrie și J din luna noiembrie, în cuantum de 1000 lei pentru fiecare dintre ți.
Prin sentința civilă nr. 617 din 07.04.2009, Tribunalul Arada admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bihor, reținând următoarele:.
Este neîndoielnic și, de altfel, necontestat de către părți, că în materia conflictelor de muncă, competența teritorială a instanței este una exclusivă (excepțională) reglementată prin dispoziții imperative și derogatorii de la dreptul comun, cu alte cuvinte necompetența pusă în discuție din oficiu de către instanță este una de ordine publică potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 3) Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, art. 284 alin. 2) din Codul muncii statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1), vizând așadar conflictele de muncă, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție tul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, în vreme ce Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, stabilește, într-un mod expres și lipsit de echivoc, la art. 72, că cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Este dincolo de orice dubiu că în materia dreptului muncii, legea generală este Codul muncii, iar legea specială este Legea nr. 168/1999, or câtă vreme în chiar art. 249 legii generale legiuitorul a prevăzut că procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială și este de știut că legea specială, de strictă interpretare, se aplică cu prioritate față de legea generală, avându-se în vedere și regulile care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală, consacrate deja atât doctrinar cât și jurisprudențial, singura concluzie judicioasă care se impune este aceea că, în speță, cu referire la problema suspusă dezbaterii, are prioritate dispoziția din legea specială.
Pe aceeași linie de idei, nu prezintă relevanță împrejurarea că legea specială este mai veche, iar cea generală mai nouă, întrucât aceasta din urmă nu mai poate modifica ori abroga pe cea dintâi în absența unei prevederi neechivoce, care presupune, sub aspectul tehnicii legislative, și în lipsa unei enumerări a dispozițiilor legale abrogate, cel puțin o sintagmă precum "chiar dacă prin lege specială se prevede altfel", dar în nici un caz una cu înalt grad de generalitate precum cea de la art. 298 alin.2) pct.10) din Codul muncii unde se arată că pe data intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Aceasta din urmă reprezintă indeniabil o abrogare generică - indirectă care, cu caracter excepțional, a fost prevăzută în Decretul nr.16/1976, cu privire la metodologia de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative, dar care nu mai este permisă după apariția Legii nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, act normativ ce stipulează imperativ obligativitatea de a determina expres, actele normative care se abrogă așa încât prevederea mai sus menționată nu poate înlătura de la aplicare normele de competență reglementate la art. 72 din Legea nr. 168/1999,; altfel spus, modalitatea respectivă de abrogare nu poate produce efecte juridice și nu mai există în sistemul nostru de drept de vreme ce însuși textul și actul normativ care o reglementau au fost abrogate expres prin legea amintită.
Că este așa, o demonstrează și faptul că, deși prin Legea nr. 261/2007 s-au adus modificări și completări Legii nr. 168/1999, acestea nu vizează și prevederile art. 72 în discuție, or nu există nici o rațiune pentru care acesta să fi fost păstrat în aceeași formă dacă legiuitorul ar fi considerat că trebuie înlăturat de la aplicare.
În altă ordine de idei, trebuie remarcat că în jurisprudență s-a mai pus în discuție această problemă juridică. Hotărârile instanței supreme au fost de soluționare a litigiilor de către tribunalele de la domiciliul tului, dând satisfacție art. 284 alin. 2 din Codul muncii.
Analizând deciziile de speță ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se observă că nu au fost luate în considerare nici dispozițiile art. 63 din Legea nr.24/2000 și nici tradiționala distincție între legea generală și legea specială, unanim acceptată: norma specială are prioritate față de cea generală, chiar dacă ultima este posterioară celei speciale, conform perenelor principii:legi speciali per generalem non derogatur; generalia specialibus non derogant; in toto iure generi per speciem derogatur.
Este, așadar, necesară o nouă evaluare a conflictului intertemporal dintre art. 284 alin. 2 Codul muncii și art. 72 din Legea nr. 168/1999, fie și numai pentru majore exigențe de unificare a practicii judiciare.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs ții, arătând faptul că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea disp. art. 284 alin. 2 din Codul Muncii.
Analizând conform art 137 Cod procedură civilă, excepțiile care fac de prisos cercetarea fondului, se constată următoarele:
La data de 07.04.2009, s-a pronunțat sentința nr. 617, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. La acest termen de judecată procedura de citare a fost legal îndeplinită, ții și intervenienții având termen în cunoștință, astfel încât părțile au avut la dispoziție un termen de 5 zile pentru a formula recurs conform art. 301 Cod procedură civilă, termen care se calculează în conformitate cu dispozițiiile art. 101 Cod procedură civilă, astfel încât ultima zi de declarare a recursului este 13.04.2009. Cum recursul a fost înregistrat la data de 21.04.2009 la ribunalul Arad, Curtea constată că termenul de declarare a recursului a fost depășit urmând să admită excepția tardivității recursului și să respingă recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul declarat de ții, -, -a, -, -, -, -, HG, -, -, -, și intervenienții RGN. R și împotriva sentinței civile nr. 617/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SRL, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR p., JUDECĂTOR,
- - - - - -
În
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. /09.06. 2009
Tehnored /09.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
