Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 863/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna nr.317, jud. H, împotriva sentinței civile nr.2924 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru pârâta recurentă SC SRL av. iar pentru reclamantul intimat lipsă, se prezintă av. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 21 aprilie 2009 din partea Casei Județene de Pensii Hoa deverință privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru reclamantul intimat.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită amânarea cauzei, învederând instanței că prin adresa de la fila 22 dosar s- Casei Județene de Pensii H să depună la dosar originalul certificatului nr. - din 6 octombrie 2006, nu copia acestuia.
Reprezentantul reclamantului intimat se opune amânării cauzei, consideră că, pârâta recurentă SC SRL a condus o contabilitate dublă.
În urma deliberării, instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită în principal admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând cheltuielile de judecată precum și extras din literatura de specialitate.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 2924 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghitas -a admis acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâtei SRL, județul H, obligând-o pârâta să plătească reclamantului suma de 9100 Euro, echivalent în lei, reprezentând salariul neachitat și indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei lucrate, conform contractului de muncă și colaborare încheiat la data de 1 septembrie 2005. Pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 15.937 lei, reprezentând bonusul în procent de 5% din vânzările efectuate de reclamant și să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului mențiunile corespunzătoare aferente perioadei lucrate în baza contractului de muncă pentru perioada 1 septembrie 2005 - 3 decembrie 2007. Instanța de fond a obligat pârâta să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor de șomaj contribuțiile aferente perioadei menționate.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de unitatea pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i plătească reclamantului și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, jud. H, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în baza art. 312 al. 1-3, 5 Cod.proc.civilă, rap. La art. 304 pct. 9 Cpc. In subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței de fond, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, administrarea tuturor probelor necesare și utile, iar în urma rejudecării în fond a cauzei să se dispună respingerea acțiunii reclamantului și admiterea cererii reconvenționale formulate, în baza art. 312 al. 1-3, 4, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că, contractul prezentat de reclamant ca și contract de muncă nu întrunește condițiile legale de validitate ale unui contract de muncă, ci reprezintă un fals grosolan întocmit de reclamantul, cu scopul de a obține foloase materiale necuvenite. Instanța de fond nu a manifestat rol activ, nu a administrat toate probele necesare și utile pentru lămurirea completă și corectă a cauzei, încălcând disp. art. 129 cpc.
Instanța de fond a stabilit că acest contract este un contract de muncă, deși a dovedit că nu a avut niciodată intenția de a încheia un contract de muncă cu reclamantul, mai ales că au âncheiat contracte de colaborare pentru activități temporare de prestări de servicii, recuperări de creanțe pentru societatea recurentă.
Nu au avut niciodată în structura personalului salariat funcția de director executiv și nu au avut niciodată raporturi de muncă cu reclamantul.
Contractul prezentat de reclamant este contrar condițiilor minime de validitate ale unui contract de muncă, deoarece nu este înregistrat nici la pretinsul angajator nici la inspectoratul de muncă, nu este ștampilat de angajator și nici de inspectoratul de muncă, încalcă prev. art. 1 din Legea nr. 130/1999, reclamantul nu a formulat niciodată cerere aprobată de a fi angajat ca salariat, nu a făcut nici un control medical la pretinsa angajare și nu a prezentat adeverință medicală pentru angajare, condiție legală obligatorie. Lipsa certificatului medical care să ateste capacitatea de muncă a salariatului atrage nulitatea contractului de muncă conform art. 27 alin. 1-2 din codul muncii. Instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 225 cpc și nu a apreciat refuzul reclamantului de a se prezenta la interogator ca o probă în plus în favoarea lor.
Actul în litigiu nu cuprinde cerințele obligatorii ale unui contract de muncă: ocupația salariatului (care nu este echivalentă cu funcția), locul de muncă, felul muncii, natura muncii, conform clasificării ocupațiilor din România, atribuțiile postului, durata normală a muncii, salariul de bază în moneda națională română, contrar art. 17 alin. 2 din codul muncii, bonusul de 5% din valoarea cuantumului de vânzare care nu are nici un temei legal și nu știe ce reprezintă.
Expertiza grafologică efectuată în cauză este lovită de nulitate deoarece nu s-a făcut pe baza examinării unor înscrisuri originale, s-a efectuat fără înștiințarea lor, obiecțiile lor nu au fost luate în considerare de instanța de fond, care trebuia să dispună contraexpertiză, audierea de martori, verificare de scripte, constatare financiar-contabilă, să ceară relații de la inspectoratul teritorial d e muncă privind condițiile de validitate ale actului prezentat de reclamant și să administreze toate probele necesare și utile soluționării temeinice a cauzei. Astfel, instanța de fond nu a făcut nici o cercetare a acțiunii reconvenționale și nu a făcut cercetarea completă a acțiunii reclamantului, motiv de casare prev. de art. 312 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, respingerea capătului de cerere subsidiar și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării a arătat că probatoriul administrat este cel cerut de recurent în primă instanță și are la bază actele pe care le-a semnat. Înscrisurile de comparație au fost depuse de către recurent. Instanța de fond a administrat toate probele propuse de către recurent.
Neîndeplinirea condițiilor de validitate a contractului era atributul exclusiv al angajatorului care avea obligația să încheie contractul tipizat în care să prevadă drepturile și obligațiile sale și moneda în care se va face plata.
La dosar s-au depus în xerocopie: certificat nr. -/2006 emis de CJP H, adresa CNPAS H și adeverința (filele 20, 23, 24).
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conf. cu prev. art. 304 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat mai multe vicii ale contractului încheiat între părți, ca principal motiv de recurs, apreciind că acesta nu întrunește condițiile de validitate ale unui contract de muncă.
La fila 5 dosar de fond s-a depus "contract de muncă și colaborare", încheiat între SRL din jud. H reprezentat prin asociatul unic, firma fiind înregistrată sub J/- și. Se prevede în acest înscris că începând cu data de 01.09.2005 numitul se angajează în funcția de director executiv, perioada de colaborare este pe o perioadă de 5 ani, cu obiecțiunea de prelungire de încă 5 ani. Părțile de comun acord au stabilit o retribuție tarifară lunară de 350 euro cu obligația către buget suportată de angajator. Salariul va fi plătit la data de 05.06 fiecărei luni. Titularul contractului va avea anual un concediu de odihnă de 30 de zile calendaristice conform legilor în vigoare. S-a mai stipulat că societatea va acorda un bonus de 5% din valoarea cuantumului de vânzare, va deconta factura de la telefonul mobil și fix, va suporta valoarea combustibilului consumat de mașina cu care se vor face deplasările, va acorda o diurnă de 350.000 lei/zi și cazarea după caz, conform documentului de cazare, eventualele protocoale și amenzile aplicate de organele de control economico financiare și de MI, cheltuielile de birotică și conectările de la internet. În ultimul alineat s-a prevăzut că desfacerea contractului se poate realiza numai cu acordul celor 2 părți contractante, divergențele vor fi soluționate pe cale amiabilă iar divergențele majore vor fi soluționate conform constituției și legilor în vigoare.
Din cuprinsul acestui înscris, chiar sintetic realizat, Curtea constată că acesta face dovada existenței raportului juridic de muncă între reclamant și societatea pârâtă, așa cum acesta este definit în Legea nr. 53/2003, în act regăsindu-se principalele elemente constitutive ale unui contract individual de muncă, detailate în codul muncii, în art. 10-16, respectiv identitatea părților, locul de muncă, sediul angajatorului, funcția și atribuțiile postului, perioada și data de la care contractul urmează să-și producă efectele, retribuția tarifară lunară, durata concediului de odihnă.
Contrar susținerilor recurentei, prin expertiza criminalistică efectuată s-a concluzionat că actul de care se prevalează reclamantul nu este fals, fiind semnat chiar de către reprezentantul legal al societății,. La efectuarea expertizei s-au studiat toate înscrisurile care au fost puse la dispoziția expertului.
Ca atare, contractul a fost încheiat prin voința părților, fără a se pute reține vreun viciu la încheierea contractului, fiind pe deplin aplicabile prev. art. 969 Cod.civil. Recurenta nu poate invocapropria sa culpă în ceea ce privește neînregistrarea contractului încheiat între părți la inspectoratul teritorial d e muncă, conf. Legii nr. 130/1999, fiind obligația angajatorului de a solicita această înregistrare la ITM. De asemenea, angajatorul avea obligația de a solicita angajatului prezentarea unui certificat medical conform art. 27 din codul muncii.
Contractul fiind voința părților, nimic nu le împiedică de a stabili salariul în altă monedă decât cea națională și de a include și alte clauze, cum e și clauza referitoare la acordarea bonusului de 5%.
Din raportul de expertiză rezultă că s-au pus la dispoziția expertului pentru examinare comparativă actele din dosarul cauzei, purtând semnătura necontestată de titularul (fila 139) inclusiv înscrisuri în original. Cum concluziile expertului au fost certe, nu se impunea suplimentarea probatoriului, expertiza formând convingerea instanței de fond cu privire la autenticitatea semnăturii de pe înscrisul în litigiu.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că instanța de fond și-a exercitat rolul activ, a administrat toate probele necesare soluționării juste a cauzei, a făcut o corectă cercetare a fondului cauzei, inclusiv a cererii reconvenționale, astfel că hotărârea atacată este ferită de orice critici și dată cu aplicare corectă a legii, nefiind incidente motivele de nelegalitate indicate și dezvoltate de recurent.
În baza art. 312 alin. Codul d e Procedură Civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna nr.317, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2924 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pentru, fiind
plecat din instanță, semnează
judecător delegat,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:;
-7.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
