Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5979/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.9/
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - " " -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.965 din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta -" "- prin administrator judiciar și intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta -" "- prin administrator judiciar, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.965 din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei - " "-; s-a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești în cuantum de 1370 lei, reprezentând valoarea actualizată la 28.02.2009 a diferențelor salariale aferente perioadei 29 septembrie 2005-23 decembrie 2005 și s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea privind diferențele salariale pentru perioada ianuarie 2005-28 septembrie 2005.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a fost salariata pârâtei până la data de 23.12.2005, iar la stabilirea salariului pentru reclamantă nu au fost respectate prevederile art.128 și 129 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada 29.09.2005-23.12.2005.
S-a constatat că, potrivit art.128 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe care reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată, în cadrul pârâtei, salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar în conform art.129 alin.1 salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pentru unitate conform art.128, a coeficienților minimi în funcție de nivelurile de pregătire.
S-a mai reținut că potrivit art.129 alin.3 din Contractul colectiv de muncă, salariile individuale se stabilesc prin negociere cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în contract.
S-a constatat că salariul minim brut stabilit conform art.128 alin.5 este influențat de indicii de ierarhizare stabiliți în anexa 3 la Contractul colectiv de muncă, în funcție de nivelul de pregătire profesională, de sporurile permanente acordate reclamantei.
S-a avut în vedere că potrivit raportului de expertiză, la stabilirea salariului pentru reclamantă nu au fost respectate prev.art.128 și 129 din Contractul colectiv de muncă, în sensul că salariile înregistrate în carnetul de muncă nu corespund cu cele care au rezultat din aplicarea dispozițiilor anterior menționate.
S-a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată numai în parte, întrucât cuantumul drepturilor reprezentând diferențele salariale calculat de reclamantă este mai mare decât cel calculat de expert și care urmează a fi avut în vedere de instanță numai pentru perioada 29.12.2005 - 23.12.2005, cât reclamanta a fost salariată a pârâtei.
De asemenea, pentru perioada ianuarie 2005-28 sept.2005, în raport de data introducerii acțiunii și de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, s-a constatat că dreptul material la acțiune este prescris.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - " " -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. recurenta a arătat că, potrivit dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată prin Legea nr.277/2009, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Recurenta a arătat că deși la data judecării cererii a depus la dosar înscrisuri doveditoare în sensul că societatea pârâtă se află în procedura de insolvență și a solicitat suspendarea judecății, prima instanță, cu nesocotirea textului legal evocat, a procedat la judecarea în fond a cauzei.
A mai susținut recurenta că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a învederat că drepturile acordate prin sentința pronunțată pe fondul cauzei nu se cuvin reclamanților întrucât, prin dispozițiile art.129 alin.4 din Contractul colectiv de muncă, valoarea salariului minim pe societate se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila de stabilită conform anexei numărul 3 din Contractul colectiv de muncă.
S-a susținut că în lipsa negocierii dintre sindicat și patronat, așa cum precizează expres art.129 alin.4, grila de salarizare prevăzută de Anexa 3 devine inoperabilă, societății recurente revenindu-i altă obligație decât aceea de a acorda drepturile salariale prevăzute de art. 128 din Contractul colectiv de muncă.
S-au enunțat prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod proc.civ civ și s- arătat că instanța de fond nu a ținut cont de Contractul colectiv de muncă pe unitate și nici de dispozițiile Codului civil, conform căruia contractul este legea părților.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă a învestit instanța de fond cu soluționarea unei acțiuni în realizarea drepturilor sale, având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale aferente perioadei ianuarie 2005 - 23.12.2005.
Hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prima instanță a procedat în mod nelegal la soluționarea în fond a cauzei, fără a ține seama de prevederile imperative ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora se suspendă de drept, de la data deschiderii procedurii, toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Astfel, deși la dosarul de fond s-a depus certificatul de grefă conținând minuta sentinței nr. 1786/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială în dosarul nr-, din care rezultă că societatea pârâtă se află în procedura de insolvență, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de suspendare a pricinii formulate de către pârâtă în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferențelor salariale aferente perioadei 29 septembrie 2005-23 decembrie 2005.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit Legii nr.85/2006, după data deschiderii procedurii insolvenței, singura modalitate de recuperare a creanțelor împotriva averii debitorului pe care creditorii o au la dispoziție este prin formularea cererii de admitere a creanțelor împotriva averii debitorului.
Prin urmare, în condițiile în care instanța de fond a judecat cauza dedusă judecății cu ignorarea evidentă a dispozițiile legale imperative referitoare la suspendare de drept a cererii de chemare în judecată, având ca obiect realizarea unei creanțe de natură salarială împotriva debitorului aflat în procedura generală a insolvenței, Curtea reține ca fiind întemeiat în speță motivul de modificare prevăzut de art.304 pct. 9.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul suspendării judecării acțiunii în baza art.36 din Legea nr.85/2006, fiind de prisos analiza celorlalte critici de fond invocate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - " " -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.965 din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Suspendă judecarea acțiunii în baza art.36 din Legea nr.85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.01.2010
Jud. fond:,
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
