Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC - GRUP cu sediul în B, Calea, nr.239 sector 1 reprezentată prin și Asociații cu sediul în--8, House, sector 1, B, împotriva sentinței civile nr. 1671 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av. cu sediul în Târgoviște, str.-.-,.18, Sc.B,.32, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, solicită pe cale de excepție anularea ca nemotivat a recursului întrucât motivele de recurs sunt copia întâmpinării depuse la fond, neinvocându-se nici-o critică a sentinței recurate, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.
În subsidiar arată că recursul este nefundat, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.
După pronunțarea sentinței au fost invitați prin adresă oficială pentru executarea sentinței, însă la scurt timp în loc să li se vireze banii în cont, s-au trezit cu recurs. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil declarat de față
în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA-membru Grup B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2005-2007 reprezentând prime de Paște și C-actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariat al societății pârâte începând cu data de 6 martie 1989 până la data de 21 iunie 2007 când a fost disponibilizat de la Secția -Zona de operare și că în această calitate, în perioada 2005-2007 nu primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C, prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus înscrisuri (filele 5-43).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 45-53) la care a atașat înscrisuri (filele 59-243) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prematur introduse cu motivarea de a nu se fi negociat cuantumul drepturilor pretinse de reclamanți așa cum prevede art.168 alin.1, teza a II a din contract iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Prin sentința civilă nr.1671 pronunțată la 22 octombrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare primelor de C și de Paște pentru perioada 25 iunie 2005-12 iunie 2007 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, calculate conform art.168 alin.1.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prematurității este neîntemeiată, pârâta însăși prin întâmpinare susținând că a plătit drepturile salariale suplimentare cerute de reclamant, pe care le-a introdus în salariul lunar, așa încât nu se mai poate pune problema lipsei negocierilor referitoare la cuantumul și condițiile de plată.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor reprezentând prime de Paște și C calculate conform art.168(1) din contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B-membru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-12).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prematurității acțiunii cât timp negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare a criteriilor și condițiilor de plată a primelor nu au avut loc.
Recurenta a mai arătat că acțiunea reclamantului este prescrisă în cauză termenul în care acesta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, conform art.283 alin.1, lit.c din codul muncii.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatul-reclamant formulat întâmpinare (filele 14-19) prin care a solicitat în principal anularea recursului pentru nemotivare iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că atât excepția nulității recursului-invocată de intimat cât și recursul exercitat de pârâtă sunt nefondate și vor fi respinse ca atare pentru considerentele care succed:
Sub aspectul excepției nulității recursului pentru nemotivare, Curtea reține că potrivit art.3021alin.1 lit.c cod pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, ori după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În egală măsură dispozițiile art.303 alin.1, 2 din același cod stabilesc obligația motivării recursului prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs care se socotește de la data comunicării hotărârii.
Drept urmare, recurenta-pârâtă avea obligația legală de a-și motiva recursul fie prin cererea de declarare a căii de atac, fie separat dar înăuntrul termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii pe care a atacat-
Din examinarea cererii de recurs, Curtea constată că aceasta a fost motivată, în conținutul său fiind expuse în detaliu criticile aduse sentinței, inclusiv cea referitoare la incidența dispozițiilor privind excepția prescripției dreptului la acțiune care nu a fost ridicată la instanța fondului.
Faptul că aceste critici în esență au constituit și motivele apărării făcute la prima instanță de pârâtă nu semnifică lipsa motivării cererii de recurs, ci reiterarea unor susțineri care nefiind primite de tribunal, urmează a fi verificate în calea de atac declanșată ca efect al exercitării recursului.
Sub aspectul fondului recursului declarat, Curtea reține în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond și excepția prematurității acțiunii, față de însăși apărarea pârâtei-recurente care a susținut că a inclus anual, în salariile tuturor angajaților, drepturile suplimentare privind primele de Paști și C, astfel că lipsa negocierilor privind condițiile, cuantumul și criteriile de acordare a acestora nu prezintă nicio relevanță juridică pentru existența dreptului material subiectiv revendicat de intimatul-reclamant.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, care a admis acțiunea stabilind că valoarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paști și C cuvenite pentru perioada 25 iunie 2005-12 iunie 2007 reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate, așa cum prevede art. art.168 alin.1 și urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința primei instanțe.
În temeiul dispozițiilor art.274 cod pr.civ. Curtea va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant în valoare de 1000 lei și reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâta SC - GRUP cu sediul în B, Calea, nr.239 sector 1 reprezentată prin și Asociații cu sediul în--8, House, sector 1, B, împotriva sentinței civile nr. 1671 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av. cu sediul în Târgoviște, str.-.-,.18, Sc.B,.32, județul
Obligă recurenta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
Tehnored.
2 ex./3.02.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter persona
Nr. notificare 3120.
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
