Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 942/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 1433/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 942R
Ședința publică de la 23februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3418/21.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești, despăgubiri de 900 RON.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta, prin cererea înregistrată la 22.12.2009, a solicitat repunerea cauzei pe rol, suspendată pentru lipsa nejustificată a părților la termenul de la 05.05.2009, în cadrul cererii de repunere pe rol solicitând și judecata cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3418 din data de 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sectorului 6
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se număra și personalul auxiliar de specialitate. Din conținutul ordinului reieșea clar că măsura de acordare a stimulentelor a vizat numai categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, iar nu și celorlalte categorii de personal.
Ulterior, prin Ordinul nr.1793/C/2006 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 a1.1 și 2, art.3 lit. c, art.8 a1.3, art.9 al.4 din OG nr.13 7/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale (magistrați). Discriminarea constatată nu s-a raportat decât la diferitele categorii de judecători întrucât s-a reținut astfel: "criteriul vechimii reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de trei ani, ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale."
Potrivit art.27 al.1 din OG nr.-, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Instanța de fond a reținut că reclamanța nu făcea parte, la data acordării acestor stimulente, din categoria profesionala vizată de ordinul invocat, beneficiind de stimulente acordate printr-un ordin distinct, astfel că instanța de fond a constatat că reclamanta nu a fost tratată discriminatoriu, drept pentru care nu are dreptul la despăgubiri.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta arată că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.3418 pronunțată la data de 21.04.2008, de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile menționate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București si Curtea de APEL BUCUREȘTI, pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a reținut în mod greșit că nu s-a creat discriminare prin acordarea stimulentelor numai pentru o anumită categorie de salariați din cadrul Ministerului Justiției, întrucât "printr-un ordin distinct" emis în anul 2006, fost aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate, deoarece personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei sector 6 B nu a primit astfel de stimulente, nici în cursul anului 2006, dar nici în cursul anului 2007.
Mai multe decât atât, Ordinul nr.1793/C/2006, care a aprobat acordarea de stimulente atât personalului auxiliar, cât și magistraților (fiind vorba de fapt de prima trimestrială de 2%), precizează că plata se face în raport de criteriile prevăzute de art.3 alin.2 din Normele interne pentru repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin.2 din Legea 146/1997, în timp ce în Ordinul nr.1921/C/15.12.2005, se menționează ca ocazie a acordării stimulentelor "sărbătorile de iarnă", preferându-se numai anumite categorii de personal, fără a motiva criteriul alegerii.
Recurenta arată că nu poate fi reținută susținerea instanței de fond cu privire la faptul că dispozițiile Hotărârii nr.15/2006 nu privesc și personalul auxiliar de specialitate - grefierii, deoarece nu se face referire la această categorie de personal.Consiliul pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat printr-un memoriu formulat de magistrați, grefieri, arhivari, etc. iar dispozitivul hotărârii menționate precizează că faptele prezentate constituie discriminare, făcându-se referire la petiționari, fără a distinge.
În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 și art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Recurenta-reclamantă avea, în luna decembrie 2005, calitatea de grefier arhivar, în cadrul Tribunalului București, așa cum rezultă din adeverința nr.1183/C/2008, așa cum rezultă din fila 21 din dosarul de fond.
În raport de această calitate nu putea să beneficieze de stimulentele acordate în temeiul Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, deoarece nu se încadra în categoria persoanelor care au beneficiat de aceste stimulente.
Curtea constată că aceste stimulente au fost acordate numai unor categorii de personal, din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv numai magistraților, care aveau o vechime între 0 și 3 de ani de activitate, consilierilor de reintegrare socială și supraveghere și funcționarilor publici, din cadrul instanțelor de judecată. Categoria personalului auxiliar de specialitate nu a beneficiat de aceste stimulente.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că a existat o discriminare cu privire la acordarea acestor stimulente numai magistraților, care aveau o vechime de 0-3 de ani, în raport de ceilalți magistrați. Această discriminare a fost constatată prin raportare la categoria magistraților, reținându-se că criteriul vechimii în funcție pentru acordarea stimulentelor nu este unul obiectiv și creează o discriminare între persoanele, care fac parte din aceeași categorie profesională, respectiv magistrații.
Pentru aceste considerente, Curtea va înlătura susținerea recurentei, cu privire la împrejurarea că Hotărârea nr.15/23.01.2006 emisă de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat și discriminarea persoanelor din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Se constată că dispozitivul oricărei hotărârii trebuie să fie interpretat din prisma considerentelor, care lămuresc și determină sfera de aplicare a dispozitivului.
În cuprinsul Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu se face nicio referire la discriminarea personalului auxiliar de specialitate, deoarece această instituție nu a fost învestită în acest sens.
În raport de aceste precizări, Curtea constată că recurenta-reclamantă a invocat în mod greșit această hotărâre în susținerea argumentelor sale.
Curtea reține că, chiar dacă nu s-a constatat discriminarea de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, orice instanță poate să constate o discriminare directă sau indirectă, dacă aceasta există.
În cauza de față, Curtea nu constată existența nici unei discriminării, cu privire la împrejurarea, că au fost acordate stimulentele, în temeiul Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, numai magistraților, deoarece este opțiunea puterii executive să recompenseze numai anumite categorii de personal, ca urmare a atribuțiilor specifice.
Nu se poate reține nici discriminarea indirectă, deoarece recurenta-reclamantă nu îndeplinea atribuții similare cu activitatea unui magistrat, întrucât își desfășura activitatea în cursul lunii 2005, în calitate de grefier arhivar.
Curtea va reține că instanța de fond a constatat, în mod corect, că, prin Ordinul nr.1793/C/2006, a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care s-a adresat exclusiv personalului auxiliar de specialitate.
Prin acordarea stimulente și categoriei personalului auxiliar de specialitate se confirmă opinia instanței că recurenta-reclamantă nu a suferit nicio discriminare, deoarece și aceasta a beneficiat de stimulente pentru îndeplinirea atribuțiilor sale specifice, întocmai ca și categoria magistraților.
Faptul că stimulentele au fost acordate în perioade diferite nu are relevanță, deoarece scopul acestora a fost același, și anume de a recompensa îndeplinirea atribuțiilor specifice de către personalul auxiliar de specialitate și a atribuțiilor specifice de către magistrați.
Având în vedere aceste considerente, se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, nefiind incident nici un motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 din Codul d e Procedură Civilă.
În temeiul art. 312 din Codul d e Procedură Civilă coroborat cu dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamanta împotriva sentinței civile nr.3418/21.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamanta împotriva sentinței civile nr.3418/21.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./18.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
