Drepturi salariale (banesti). Decizia 949/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 7067/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 949R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, și intervenienta, împotriva sentinței civile nr. 6671/28.10.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - citat în calitate de expert, având ca obiect - drepturi bănești-spor vechime magistrați.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimatul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinare judecata cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6671 din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții, -, și intervenienta în nume propriu, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat acțiunea ca neîntemeiată, și reținut că reclamanții și intervenienta au calitatea de procuror și că, în această calitate beneficiază de drepturile salariale stabilite de OUG nr.27/2006.
În raportul de expertiză, care a fost întocmit în dosarul nr-, al Curții de APEL BUCUREȘTI, expertul contabil, răspunzând obiectivului - prin care i s-a solicitat: să verifice dacă la calcularea indemnizației brute de încadrare a reclamanților s-a ținut cont de vechimea în magistratură, astfel cum este definită la art.86 din Legea nr.303/2004, așa cum prevede art.3 din nr.OUG27/2006 și de majorarea indemnizației brute de încadrare, potrivit art.4 din OUG nr.27/2006, pentru vechimea doar ca judecător sau procuror - a arătat că: la calcularea indemnizației de încadrare a reclamanților, conform art.3 din OUG nr.27/2006, nu s-a ținut cont de vechimea în magistratură, astfel cum este definită la art.86 din Legea nr.303/2004, deoarece coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa parte componentă a OUG nr.27/2006 în ce privește funcția de procuror nu sunt diferențiați în raport cu vechimea în magistratură și în raport cu nivelul parchetelor și cu funcția deținută. Expertul a precizat în continuare că la calcularea indemnizației de încadrare brută lunară s-a ținut cont de majorarea prevăzută la art.4 din OUG nr.27/2006, pentru vechimea doar ca judecător sau procuror, cu precizarea că doamnei nu i s-a acordat majorarea de 10% pentru lunile mai, iunie și iulie 2007.
Instanța de fond a constatat că reclamanții sunt nemulțumiți de modul cum li se calculează de angajator indemnizația de încadrare brută lunară, solicitând ca în calcul să se includă și vechimea în magistratură. Or textul art. 3 din nr.OUG 27/2006 stabilește că această indemnizație este reprezentata de produsul dintre valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta Ordonanță de Urgență. În produsul celor două se releva activitatea desfășurată, nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută și vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004.
De aceea, textul prevede că judecătorii sau procurorii au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanță.
Instanța de fond a reținut că, față de aceste dispoziții, opinia expertului care nu a inclus în calculul acestei indemnizații, în mod separat, și o sumă sau un procent pentru vechimea în magistratură, prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, este în concordanță cu textul legal.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții, -, și intervenienta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții, -, și intervenienta-recurentă consideră că, prin cererea formulată la 17.07.2006 au solicitat pronunțarea unei hotărâri în baza căreia să fie obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casați și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București la modificarea ordinelor de salarizare emise conform nr.OUG27/2006, modificată și să plătească drepturile salariale cuvenite începând cu 07.04.2006 și în viitor prin stabilirea în mod corect a indemnizației de încadrare brută lunare și în raport cu cel de-al treilea factor stabilit în art.3 din nr.OUG27/2006, modificată, respectiv vechimea totală în magistratură, după cum este prevăzută în legea organică nr.303/2004, republicată, în art.86.
Recurenții învederează că au solicitat aplicarea la indemnizația de încadrare de bază atât a sporului de stabilitate, prev. de art.4 din nr.OUG27/2006, republicată, cuvenit pentru o vechime numai în funcțiile de judecător și procuror, și cât și a sporului de vechime general în muncă, calculat la perioada totală în muncă.
Recurenții susțin că ordinele de salarizare transmise de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sunt neconforme cu dispozițiile legale. Învederează că li s-a comunicat, la data de 04.07.2006, împreună cu o copie a ordinelor de salarizare, că acestea sunt în conformitate cu dispozițiile legale și nu pot fi modificate.
Recurenții susțin că au formulat, în termenul legal, respectiv la 17.07.2006, acțiune la Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale - contencios Administrativ și Fiscal.
Constatând aplicabilitatea dispozițiilor art.36 al.2 din OUG27/2006, modificată, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale - Contencios Administrativ și Fiscal și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI prin sentința civilă nr.6591/23.11.2006.
Prin sentința civilă nr.1379/23.05.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI și-a declinat competenta în favoarea Tribunalului București.
Prin decizia 3414/18.09.2007, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Prin încheierea din 25.06.2008, în dosarul -, Tribunalul Bucureștia scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI, în baza art.1 din OUG75/2008.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI, după administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză, prin sentința nr.658/27.02.2009, a fost admisă excepția de necompetență materială și, în raport de decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, cauza a fost declinată la Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr.6671/28.10.2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de noi, reclamanții recurenți și intervenienta-recurentă, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea acestei soluții, instanța de fond a constatat că la calcularea indemnizației de încadrare brută lunară nu s-au avut în vedere decât două dintre cele trei criterii stabilite de art.3 din OUG27/2006, modificată, respectiv nivelul parchetului, la care își desfășoară recurenții activitatea și funcția deținută, omițându-se cel de-al treilea criteriu în mod expres prevăzut de lege, respectiv de art.3 din OUG27/2006 și art.86 din Legea nr.303/2004, republicată, adică vechimea totală efectuată "în magistratură", deci, în cazul recurenților și cea desfășurată în profesia de avocat.
Recurenții susțin că motivarea instanței de fond apare ca o "denegare de dreptate", cele consemnate în dispozitivul hotărârii fiind în totală contradicție cu considerentele hotărârii.
Susțin că motivarea instanței de fond în sensul că legiuitorul nu a detaliat, în partea finală a actului normativ și anexele acestuia, principiile stabilite în art.3 și, respectiv, 4 și 41din OUG27/2006 reprezintă o denegare de dreptate.
Recurenții critică soluția instanței de fond sub aspectul competenței materială și învederează că prezenta cauză trebuia să fie soluționată de către Secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece se punea în discuție modul de stabilire a indemnizației de încadrare brute lunare și a coeficienților de multiplicare în raport și cu cel de-al treilea criteriu prevăzut, respectiv, vechimea totală în magistratură - adăugându-se la vechimea ca procuror ori judecător și a aceleia de avocat.
Susțin că instanța de fond nu a analizat argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în ceea ce privește, recalcularea sporului de stabilitate prevăzut în art.4 din nr.OUG27/2006, numai pentru vechimea în funcția de judecător sau procuror și sporul de vechime prev. de art.41din nr.OUG 27/2006, pentru întreaga perioadă de vechime în muncă, sporuri ce urmau a fi aplicate la o indemnizație de încadrare brută lunară corect stabilită și în funcție de criteriul vechime în magistratură.
Recurenții învederează că stabilirea indemnizației de încadrare brute lunare doar în funcție de nivelul parchetului și funcția deținută, constituie un fapt de discriminare evidentă, având în vedere faptul că se stabilesc niște coeficienți foarte mari pentru procurori sau judecători care au o vechime în magistratură foarte mică și coeficienți foarte mici pentru procurori cu o vechime foarte mare, dar care își desfășoară activitatea la o instanță inferioară. Această diferență majoră este consecința unilaterală a unui simplu criteriu - respectiv cel al nivelului parchetului.
Consideră că, deși norma juridică nu prevede, nivelul indemnizației de încadrare brute lunare ar trebui calculat la nivelul coeficientului parchetului la care recurenții ar putea funcționa conform vechimii totale în magistratură - în cazul acestora, coeficientul 19 din Anexa 1.A pct.13.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304/1 și art.312 din Codul d e Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat nici un mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și, în raport de dispozițiile art.304/1 și art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Recurenții-reclamanți au calitatea de magistrați și sunt nemulțumiți de modul de stabilire a indemnizației de încadrare brută lunară, așa cum este calculată în raport de dispozițiile art.3 din nr.OUG27/2006.
Curtea reține că indemnizația de încadrare a recurenților-reclamanți a fost calculată cu respectarea dispozițiilor legale menționate. Astfel, indemnizația de încadrarea se calculează în raport de valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, prevăzuți în anexa actului normativ menționat. de multiplicare au fost stabiliți de către legiuitor prin luarea în considerare a nivelului instanței, la care funcționează magistratul, și a vechimii în magistratură, calculată în conformitate cu dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004.
La indemnizația de încadrare brută lunară se adaugă sporul de vechimenumai în funcția de procuror sau judecător, așa cum se prevede în dispozițiile art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006, precum și sporul de vechime în muncă, care cuprinde perioada cât magistratul a îndeplinit și alte funcții juridice, conform art.4/1 din nr.OUG27/2006.
În cauza de față, recurenții-reclamanți solicită ca la stabilirea cuantumului indemnizației de încadrare brută lunară să se aibă în vedere vechime în muncă.
Curtea constată că modalitatea de calcul a indemnizației magistraților este stabilită de către legiuitor, care are competență exclusivă în acest domeniu și că instanța de judecată nu are drept atribuții posibilitatea de a stabili altă modalitate de calcul a indemnizației de încadrarea brută lunară, prin luarea în considerare a unui criteriu suplimentar, care nu este prevăzut de către legiuitor.
Curtea reține că vechimea în magistratură, în sensul art.86 din Legea nr.303/2004, este reglementată în dispozițiile de art.4/1 din nr.OUG27/2006 și este valorificată prin acordarea sporului de vechime în muncă, care se adaugă la indemnizația de încadare brută lunară, iar vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror este valorificată prin acordarea sporului, în condițiile art. 4 alin.1 din nr.OUG27/2006.
Legiuitorul a reglementat două sporuri distincte, care nu trebuie confundate: respectiv vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror și vechimea în muncă (care cuprinde perioada cât persoana a desfășurat activitatea de magistrat, la care se adaugă perioada cât persoana a desfășurat și alte activități juridice, respectiv a fost avocat sau consilier juridic).
Recurenții-reclamanți confundă cele două sporuri, care sunt diferite și doresc să fie valorificată perioada, cât au desfășurat activitate de avocatură, ca fiind vechime efectivă în funcția de judecător sau procuror, conform art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006.
Curtea reține că această perioadă nu poate fi luată în calcul la stabilirea vechimii efective în funcția de judecător sau procuror, deoarece prin stabilirea acestui spor s-a avut în vedere recompensarea persoanelor, care au desfășurat efectiv profesia de magistrat, care presupune atribuții complexe și o uzură mai accentuată.
Pentru considerentele menționate, Curtea constată că soluția pronunțată de către Tribunalul București este legală și temeinică.
Cu privire la critica recurenților-reclamanți referitoare la competența de soluționare a cauzei, se constată că această problemă a fost tranșată prin rin p. decizia nr. 3414/18.09.2007 pronunțată de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, care a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului București - Secția a-VIII-a de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cu privire la critica recurenților referitoare la stabilirea indemnizației de încadrare brute lunare doar în funcție de nivelul parchetului și funcția deținută, Curtea reține că nu există nici un fel de discriminare.
Recurenții susțin că se stabilesc coeficienți foarte mari pentru procurori sau judecători care au o vechime în magistratură foarte mică și coeficienți foarte mici pentru procurori cu o vechime foarte mare, dar care își desfășoară activitatea la o instanță inferioară.
Susținerea mai sus menționată este eronată, deoarece indemnizația de încadrare este aceeași pentru magistrații, care funcționează la aceeași instanță. Ceea ce diferă sunt coeficienții aferenții vechimii efective în magistratură și vechimii în muncă, care sunt diferiți, în raport de vechimea fiecărui magistrat. Aplicarea coeficienților corespunzători determină o diferență a veniturilor nete dobândite de către magistrații din cadrul aceleași instanțe. Această împrejurare este justificată prin prisma coeficienților, care sunt aplicați la vechimea în muncă și în magistratură.
Curtea reține că este corect și echitabil să se aibă în vedere perioada cât un magistrat a desfășurat activitate, pentru a obține un venit net în raport de activitatea depusă.
Această împrejurare nu constituie o discriminare deoarece coeficienții vor fi aplicați și recurenților-reclamanți, când vor îndeplini condițiile legale.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art.312 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefundat recursul declarat de către recurenții-reclamanții, -, și recurenta -intervenienta, împotriva sentinței civile nr. 6671/28.10.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanții, -, și recurenta -intervenienta, împotriva sentinței civile nr. 6671/28.10.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./17.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
