Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Încheierea 965/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA NR. 965
Ședința publică din data 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent Sindicatul Servicii Publice A împotriva sentinței civile nr. 613 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată CMI. SRL C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituire avocat în reprezentarea reclamantului recurent Sindicatul Servicii Publice A, lipsă fiind pârâta intimată CMI. SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar delegația de substituire și note de ședință.
Instanța pune în discuție excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 teza finală din Codul muncii, prin raportare Ia prevederile art. l alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. l din Constituția României, invocată de intimată, și acordă cuvântul asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și a cererii de suspendare pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate, constată:
Pentru termenul din 22 mai 2009, pârâta intimată CMI. SRL Cad epus la dosarul cauzei excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 teza finală din Codul muncii, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României.
În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție de neconstituționalitate, pârâta a arătat că soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu, prin raportare la art. 298 alin. 2 din Codul muncii, care identifică și marchează cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial; ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispozițiile contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 alin. 2 din Codul munciia constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită.
Pârâta consideră că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 prevăd:
"(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.
[]
(4) Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul".
"(3) în vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora".
Din dispozițiile art. 62 și art. 63 ale Legii nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres.
În speță, în baza dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, considerate a fi în vigoare întrucât Codul muncii - prin art. 298 alin. 2 - nu le-a abrogat în mod expres, Tribunalul Arada declinat competența soluționării acțiunii în pretenții salariale a reclamantului Sindicatul Servicii Publice A în favoarea Tribunalului Constanța, prin sentința civilă nr. 613/7.04.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Prin urmare, modul de soluționarea a recursului aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA depinde de modul în care va fi soluționată excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtă, situație în care, excepția fiind admisibilă în conformitate cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, instanța va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Opinia instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate este în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele.
Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă), când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres, sau tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă stabilește o reglementare, organul de aplicare (în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, din însăși existența noului act normativ în mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative anterioare în materie.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Atât Legea nr. 168/1999, cât și Legea nr. 53/2003 sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că prin intrarea în vigoare a Codului muncii (Legea nr. 53/2003) au fost abrogate implicit dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999 (abrogare parțială), conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
De altfel, dispozițiile din Codul muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art. 284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului și pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție.
Mai mult, instanța reține că inserarea, în cuprinsul art. 298 din Codul muncii, a prevederilor "se abrogă orice alte dispoziții contrare" nu poate avea consecințe juridice asupra abrogării implicite a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999, în sensul că excluderea sau includerea acestor prevederi apreciate ca neconstituționale nu dă eficacitate juridică dispozițiilor din Legea nr. 168/1999.
Față de aceste considerente, în baza art. 29 alin. 1 și 4 din Legea nr. 47/1992, Curtea va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și va înainta dosarul Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), excepție invocată de pârâta intimată CMI. SRL
Dispozițiile art. 29 alin 5 din Legea nr. 47/1992 fiind imperative, instanța va suspenda judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- până la soluționarea excepției de neconstituționalitate .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, suspendă judecata.
Înaintează dosarul Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), excepție invocată de pârâta intimată CMI. SRL
Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.: /01.07.2009
Tehnored. M/2 ex./02.07.2009
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
