Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 100
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doro
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de pârâta Fundația " " R împotriva deciziei civile nr.139/AC/2007 din 26.04.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă prin reprezentant pr.; consilier juridic - - pentru
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei preot având cuvântul, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel și pe fond, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Arată că recurenta este succesoarea desființate abuziv în anul 1948 iar în obiectul de activitate al recurentei sunt transpuse dorințele fondatorului ce au stat și la baza activității umanitar-caritabile dizolvate. Depune concluzii scrise la dosar pe care le reiterează oral.
Consilier juridic - pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1471 din 20.07.2006, pronunțată de Judecătoria Roman în dosar nr. 1865/2006, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Fundația Ortodoxă " " în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N și, în consecință, s-a constatat că fundația reclamantă - înregistrată în Registrul persoanelor juridice ținut la grefa Judecătoriei Roman în baza civ.18/PJ. Din 5.01.1994 - este continuatoarea " UL ", cu fostul sediu în mun. R, dizolvate prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1672/17.12.1948.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
În anul 1893, pe baza dispozițiilor de ultimă voință cuprinse în testamentul din 4 octombrie 1889 al ului (filele 39-43) au luat ființă UL, cu sediul în mun. R, pe fosta proprietate a defunctului, având ca obiect constituirea uneii grădinițe de copii și a unei școli de cântăreți bisericești. Scopul a fost, potrivit testamentului, unul esențialmente umanitar și caritabil, activitatea acestora fiind destinată cuprinderii în procesul educațional al copiilor proveniți din familiile nevoiașe (filele 41-42). au activat neîntrerupt până în anul 1948, când, ca urmare a referatului nr. - din 26 noiembrie 1948 al Ministerului justiției, fostul Consiliu de Miniștri a decis dizolvarea prin decizia nr. l672 din 17 decembrie 1948, publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 23 decembrie 1948 (în extras la filele 6-7). Până în momentul dizolvării, au activat, conform manifestării de voință ce a stat la baza înființării lor, sub înaltul patronaj al ului și.
In contextul social-politic creat după înlăturarea regimului comunist s-a ivit posibilitatea reluării activităților ce au constituit rațiunea înființării. Astfel, la 3 august 1994, sub președinția ului și S, are loc ședința de constituire a FUNDAȚIEI, ocazie cu care se încheie procesul-verbalal adunării constitutive (filele 35-36). Din chiar preambulul acestuia rezultă că Fundația se constituie pentru restaurarea morală a imaginii ului și pentru reactivarea inițiativelor, culturale și umanitare consemnate în testamentul acestuia, considerent pentru care s-a adoptat inițiativa reînființării și reorganizării desființate în mod abuziv în anul 1948.
Pe baza acestui proces-verbal se redactează Statutul Fundației care, pentru a înlătura orice îndoială privind continuitatea față de desființate în anul 1948, are în titulatură sintagma"reînființarea și reorganizarea "Fundației " din mun. R" (filele 47-51). Mai mult, din redactarea art.l-3 ale Statutului rezultă, fără echivoc, împrejurarea că prezenta Fundație reprezintă, în realitate, finalitatea unui proces de reînființare și reorganizare a desființate abuziv în anul 1948.
Prin sentința civilă nr.18 PJ din 5 ianuarie 1994 Judecătoriei Roman (fila 52), instanța a acordat personalitate juridică Fundației reclamante pe baza procesului-verbal de constituire și a statutului, ordonând înscrierea ei în Registrul special de evidență ținut la grefa Judecătoriei. Ulterior, statutul fundației a suferit o serie de modificări, de care instanța a luat notă prin încheierile din 18 decembrie 2003 și 17 martie 2005 (filele 53-55).
Asupra admisibilității acțiunii reclamantei, prin prisma dispozițiilor art.l 11 Cod proc.civilă, instanța a reținut că solicitarea introductivă vizează constatarea calității de succesoare a fostelor UL, dizolvate în anul 1948, calitate ce presupune un ansamblu de drepturi și obligații, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial. Aceasta nu reprezintă constatarea unei situații de fapt, ci a existenței dreptului de a succede antecesoarei reclamantei. Prin prisma acestui considerent instanța a apreciat
acțiunea admisibilă.
Pe fondul pricinii, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată. Din înscrisurile depuse la dosar, mai cu seamă din procesul-verbal al adunării constitutive a fundației reclamante și din statutul acesteia, rezultă, fără echivoc, împrejurarea că voința manifestată de membrii fondatori a fost canalizată spre reînființarea dizolvate în anul 1948. Nu doar această mențiune înserată în statut recomandă această concluzie, ci și împrejurarea că în obiectul de activitate al reclamantei sunt transpuse, practic, dorințele defunctului, ce au stat și la baza desfășurării activității umanitar-caritabile a dizolvate.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta, înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 2428/AC/2006 ( nr. nou - ); prin civ. 139/AC/26.04.2007 a Tribunalului Neamțs -a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a interpretat în mod confuz și totalmente eronat dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, reținut drept temei juridic al admiterii acțiunii reclamantei. Astfel, potrivit primei teze a acestui articol, "Partea care are interes poate să facă cererea pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept". În mod neîndoielnic, ceea ce a urmărit reclamanta a fost să se constateo situație de fapt, și nicidecum un drept: că este aceeași persoană juridică cu "cea care a fost în ființă până în anul 1948. considera calitatea de succesoare ca fiind " un ansamblu de drepturi și obligații, cu caracter nepatrimonial sau patrimonial" care, de aceea, s-ar circumscrie prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, constituie, în mod evident, o adăugare la lege, în vădită contradicție cu scopul avut în vedere de către legiuitor la adoptarea articolului. În plus, admisibilitatea unei acțiuni în constatare, este condiționată de lipsa posibilității ca reclamanta să fi cerut realizarea dreptului său. Dar în cauza de față reclamantaa și uzat de această caleprincipală, solicitând instanței de judecată să i se acorde personalitate juridică tocmai în această calitate, de Fundație " " reînființată în conformitate cu ultima voință a acestui preot, exprimată în testamentul olograf întocmit la data de 4.10.1889 și legalizat de fostul Tribunal al județului R sub nr.8059/2.06.1982. În procesul verbal de "reînființare și reorganizare a acestei fundații în contextul cerințelor actuale ale societății românești", se prevede expres scopul urmărit, acela de "restaurare morală a acestui mare ierarh și pentru reactivarea inițiativelor spirituale culturale și umanitare, consemnate în testamentul său". În același act de constituire, încheiat de adunarea generală a fundației reînființate, la sediul iei și, se arată că fundația anterioară a luat ființă în anul 1893, avut ca statut și regulament propriu, funcționând până la dizolvarea sa, prin decizia nr. 1679/17.12.1948, a fostului Consiliului de Miniștri, în care, la art. l se prevede că " "ul ", cu sediul în R, se dizolvă pe data prezentei deciziuni, iar la art.2 că "Bunurile mobile și imobile ale acestei dizolvate se atribuie "Ministerului Învățământului Public".
Și în statutul inițial al reclamantei, autentificat sub nr.6346/5.08.1994, sunt reiterate mențiunile din actul constitutiv, fiind indicată calitatea noii fundații de continuatoarea a autoarei sale, ceea ce face ca actuala să fie lipsită, practic, de temei și interes, chiar dacă a fost promovată la recomandarea Comisiei speciale de retrocedare a unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, făcută reclamantei prin adresa nr.-/10.03.2006, nu mai pentru că reclamanta nu face parte dintr-o astfel de minoritate, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile reparatorii ale OUG nr.83/1999 republicate, dar și pentru că ea deține, deja, hotărârea judecătorească la care face referire art.3 al.l lit.c din Legea nr. 10/2001.
In plus, prin sentința civilă nr.87/C/24.02.2006, irevocabilă prin neatacare, Secția civilă a Tribunalului Neamța stabilit că reclamanta, persoană juridică de sine - stătătoare, nu are nici calitatea unui cult religios, pentru a beneficia de prevederile OUG nr.94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.501/2002, instanța anulând Dispoziția nr.47/19.01.2004, emisă în acest sens de Primarul municipiului R, obligat să soluționeze în fond notificarea nr.307/2001, formulată în procedura Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilelor (teren și construcții) pe care Fundația " " le deținea la 25.04.1946, conform extrasului din Publice din raza orașului R, Biroul (46 dosar fond).
De altfel, încă anterior înființării reclamantei, autoritățile locale i-au recunoscut calitatea de succesoare a fundației dizolvate în 1948, ale cărei activități, întrerupte în momentul dizolvării, urmau a fi reluate de fundația reînființată (adresa nr.9871/1.09.1994 a Consiliului Local R). De asemenea, Prefectura județului N arată, în adresa nr.752/50/10.05.1999, că bunurile menționate în testamentul ului urmează a fi retrocedate reclamantei în cursul lunii mai 1999, printr-o hotărâre a Consiliului Local R, pe bază de protocol de predare - primire, deci pe cale amiabilă, dar graficul de activități convenit de comun acord cu conducerea Primăriei R în acest scop se pare că nu a mai fost transpus în practică, rămânând lipsit de eficiență.
Cu privire la constatarea expresă a unei continuități, însăși reclamanta arată, în ambele faze procesuale, că.aceasta "se poate observa din citirea celor două statute ale fundației". Ori, la dosar nu a fost depus și statutul vechii fundații, solicitat reclamantei în mai multe rânduri. Din economia actelor dosarului s-a constatat însă, că o perioadă îndelungată aceasta a funcționat numai în baza testamentului, fiind "cu totul particulară și nici măcar învestită cu formula de persoană morală și juridică, care poate da drept de amestec statului, sau oricărei administrații publice" (45 dosar apel, p-verbal din 29.06.1906).
Abia prin legea promulgată de 1 la 28.12.1910 s-a recunoscut Fondul " ". ca persoană morală și juridică, având toate drepturile și îndatoririle prevăzute prin lege și regulamente, care urma să le exercite conform prevederilor testamentare (52 dosar apel).
Prin memoriul depus la dosar la data de 17.04.2007, intimata reclamantă face precizarea neechivocă a obiectului fundației înființate în anul 1893 (fără personalitate juridică), acela de "constituire a unei grădinițe de copii și a unei școli de cântăreți bisericești", în scopul esențialmente umanitar și cultural de a cuprinde în procesul educațional și copii proveniți din familii, nevoiașe. Ori, din statutul actual al reclamantei, așa cum a fost modificat succesiv, reiese o sferă mult mai largă de activități, unele fără nici o legătură cu cele avute în vedere de ul fondator, deci nu se mai poate constata corespondență exactă între cele două fundații, deși în mod evident reclamanta s-a vădit a fi înființată pentru reactivarea și continuarea activităților fundației existente până în anul 1948.
În termen legal, motivat și timbrat adecvat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă timbru de 8 lei, împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către reclamantă, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea instanței de apel recurenta a invocat dispozițiile art. 304 alin. 6,7,8,9 pr.civ. arătând că:
- motivarea s-a bazat pe simple supoziții ori pe necunoașterea judicioasă a documentelor și nu a analizat susținerile și apărările formulate de reclamantă; astfel, deși instanța de apel a solicitat dovezi( fără a le menționa ) privind natura acțiunilor și activităților desfășurate de la data redobândirii personalității juridica până la zi, iar acestea au fost depuse - respectiv acte, bilanțuri vizând activitatea între anii 1994-2007 -, nu le-a reținut și nici nu le-a înlăturat; de asemenea, nu s-a studiat testamentul care prevede că activitatea viitori nu se vor mărgini la instituțiile arătate ( constituire de grădinițe, a unei școli de cântăreți ), ci rămâne și lor dreptul de inițiativă, pentru că astfel nu ar fi reținut că sfera de activitate a reclamantei este mai largă decât cel al fundației înființate în 1893 și drept consecință nu există o corespondență exactă între cele două fundații. Mai mult, nu s-a avut în vedere poziția procesuală a apelantei pârâte care nu a negat existența legăturii dintre cele două fundații, și abia în apel a solicitat o completare a probatoriului.
- argumentele expuse sunt contradictorii; astfel, s-a susținut că nu s-a depus la dosar vechiul statut al fundației, deși s-a reținut că aceasta a funcționat o lungă perioadă doar în baza testamentului, iar prin Legea promulgată de I la 28.12.1910, s-a recunoscut fundația ca persoană morală și juridică.
- s-a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că deși apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, instanța de apel judecat pe fond cauza
- dispozițiile art. 111. pr.civ. au fost interpretate greșit, în sensul că avea interes legitim în susținerea acțiunii - calitatea fiindu-le contestată de terți, urmărea constatarea dreptului său de succesor și nu constatarea unei stări de fapt, nu are deschisă calea realizării dreptului tocmai urmare a contestării calității sale.
În atare împrejurări, s-a solicitat, admiterea recursului cu consecința modificării în tot a hotărârii din apel în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței.
Legal citat, intimatul pârât a formulat întâmpinare ( fl.17- 21 ) solicitând respingerea recursului justificat de faptul că din actele dosarului nu rezultă cu claritate că fundația nou constituită ar fi aceeași cu cea care a existat până în anul 1948 în R și a avut aceiași denumire, ori că activitățile lor ar fi identice; de asemenea, a recurenta a uzat de posibilitatea de a cere realizarea drepturilor sale ca succesoare a vechii fundații prin cererea de acordare a personalității juridice, prin demersurile la.OUG83/99, republicate - chiar dacă Comisia de retrocedare i-a contestat calitatea de continuatoare a entității ca a deținut imobilul solicitat, prin câștigarea litigiului cu Primarul mun. R - civ. 87 C/24.02.2006.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate și față de disp. art. 304,312.pr.civ. se constată că acesta este întemeiat justificat de următoarele:
Hotărârea instanței de apel nelegală întrucât este lipsită de temei legal și, totodată, a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
- a) astfel, sub primul aspect, se constată că nici un text de lege nu prevede obligația unei identități stricte între statutul unei persoane juridice desființate în regimul comunist cu cel al alteia noi, înființată după 1989, ca și continuatoare a celei anterioare.
Ori instanța de apel și-a motivat soluția și cu argumentul că sfera de activitate a reclamantei fiind mai largă decât a antecesoarei, exclude o corespondență exactă între cele două fundații.
- b) prin prisma celui de-al doilea aspect, se reține că: - dispozițiile art. 111.pr.civ. sunt aplicabile speței, solicitarea reclamantei, așa cum a argumentat și prima instanță, vizând constatarea existenței dreptului său de succesor al fundației desființate abuziv în 1948 și nu o situație de fapt.
* Astfel, reclamanta justifica interes legitim în obținerea unei asemenea recunoașteri, atât timp cât calitatea îi fusese contestată de chiar o autoritate a statului, respectiv Guvernul României - prin Comisia specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut (---) minorităților naționale - vezi adresa -/M/10.03.2006 aflată la fl. 4 fond.
Faptul că statutul său ( cu modificările ulterioare ) menționează ca și scop al său reînființarea și reorganizarea "Fundației " din mun. R, făcând trimitere la testamentul acestuia din 1882, la patrimoniul avut în 1948 și la activitățile menționate în dispozițiile testamentare, nu semnifică automat că și de drept noua fundație este continuatoarea vechii fundații; în acest sens stă faptul că statutul este un act unilateral de voință al membrilor săi fondatori, terții neputând verifica, după acordarea personalității juridice, decât dacă activitățile acesteia sunt sau nu conforme statutului; nimic nu le împiedică însă posibilitatea de a contesta că în mod real această nouă fundație este succesoarea acelei fundații desființate în 1948, atât timp cât calitatea respectivă nu i-a fost conferită prin una din modalitățile recunoscute de legea civilă română ( respectiv: lege, succesiune, hotărâre judecătorească, contract )
* Faptul că reclamanta a figurat ca parte în cauza în care s-a pronunțat civ. 87 C/24.02.2006 a Tribunalului Neamț ( fl.27 ), dispunându-se obligarea Primarului mun. Ras oluționa în natură notificarea 307/2001 având ca obiect restituirea în natură a imobilelor ce aparținuseră fundației dizolvate în 1948, nu poate constitui temei pentru reținerea lipsei de interes a reclamantei în cauză și nici pentru a concluziona că aceasta și-a realizat deja dreptul ( caz în care i se aplică art. 111 alin.2 pr.civ. ); astfel, respectiva hotărâre nu a analizat calitatea reclamantei de succesor în drepturi a vechii fundații, ci doar dacă procedura aplicabilă era cea prev. de Legea 10/2001 ori cea prev. de OUG94/2000, stabilind că fundația nefiind cult religios, ci persoană juridică civilă, cu scop nelucrativ, de drept comun, i se aplica procedura Legii 10/2001; mai mult, nici până la data soluționării prezentei cauze nu s-a făcut vreo dovadă că reclamanta a reușit realizarea efectivă a dreptului respectiv ori că în soluționarea solicitărilor vizând drepturile vechii fundații reclamanta beneficiază de o speranță legitimă de analiză și rezolvare a fondului oricărui litigiu ( conf. practicii CEDO ); de asemenea, faptul că în respectiva cauză nu i s-a contestat calitatea de succesor, nu este o garanție că alte instituții private ori publice, cu care aceasta ar intra în raporturi juridice, sunt obligate a-i recunoaște această calitate - în acest sens sunt de menționat solicitările Comisiei menționate ( fl.4 fond ), nefinalizarea demersurilor la care fac trimitere adresele Consiliului local R ( fl. 112 apel ) și Prefecturii județului N ( fl. 113 apel )
- potrivit dispozițiilor art. 295 alin.pr.civ. instanța de apel trebuia să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond,doar în limita cererii de apel.
Ori în motivele de apel ( aflate la fl. 13 ) nu s-a criticat întemeierea soluției pe dispozițiile art. 111.pr.civ. ci doar s-a invocat că nu rezultă cu claritate că fundația nouă ar fi aceeași cu cea desființată, impunându-se o completare a probatoriului. De menționat că nici în fața primei instanțe, pârâta nu a formulat apărări pe temeiul juridic al acțiunii ( fl. 66, 70 ) și, nu în ultimul rând, că nicicând nu s-a opus acțiunii, necontestând că este evidentă o legătură între cele două statute ale fundațiilor.
Pe fond, soluția pronunțată de prima instanță a fost și temeinică, întrucât așa cum reiese din toate înscrisurile depuse de reclamantă, aceasta a dovedit că este în mod real continuatoarea vechii fundații; astfel, nu numai că are un statut ce face trimitere la dispozițiile testamentare ale ului - sub aspectul scopului, al obligațiilor membrilor săi, al activității și a patrimoniului -, dar a și întreprins activități specifice directivei menționate ( fl. 76-111, 132-164 apel ) - în colaborare și cu diferite organisme ale autorității publice locale, și necontestate de pârâtă -, a exercitat în mod public drepturile și obligațiile ce-i reveneau conform acestei calități, și nu în ultimul rând, a dovedit că este în posesia vechii arhive ce a aparținut fundației desființate în 1948.
Referitor la motivele de nelegalitate indicate doar ca și text ( respectiv art. 304 pct. 7,8.civ ), se constată că nu au fost dezvoltate și nici susținute în cuvântul pe fond ori în concluziile scrise formulate, motiv pentru care nu se vor mai analiza.
În ceea ce privește critica cum că s-a dat mai mult decât s-a cerut prin soluționarea în apelul a fondului, deși s-a cerut doar trimiterea spre rejudecare, aceasta nu se poate reține ca întemeiată întrucât instanța de apel, în lipsa motivelor prev. de art. 297 alin.1 pr.civ. nu putea trimite cauza spre rejudecare; în schimb, pentru criticile formulate, reținute ca întemeiate, putea da cea de-a doua soluție reglementată de art. 296 teza I, respectiv schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate; așa cum a și procedat.
De asemeni, nepronunțarea asupra probatoriilor administrate în apel d e reclamantă, nu mai constituie motiv de nelegalitate după abrogarea pct-ului 10 al art. 304 prin Legea 219/2005.
Toate aceste considerente justifică conf. art. 312 alin.3 teza I pr.civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii ca nefondat a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de pârâta Fundația " " R împotriva deciziei civile nr.139/AC/2007 din 26.04.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Modifică, în tot decizia 139/AC/ 2007 Tribunalului Neamț în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței nr.1471/2006 a Judecătoriei Roman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.
red. /
red./ 08.02.2008
tehnred.BC/ 3 ex./ 08.02.2008
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doro
