Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1023
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 600/3.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului T, Municipiul T, prin Primar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat contestatorul, asistat de av., care se prezintă și pentru contestatoarea lipsă, și pentru intimații Consiliul Local al municipiului T și Municipiul T, prin Primar, lipsă intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul contestatorilor depune la dosar concluzii la contestația în anulare, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - T, cât și cu privire la contestația în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, ca nefondată, pe fond, admiterea contestației, în sensul anulării deciziei civile contestate, și rejudecând recursul, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei civile nr. 144/A din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, cât și a sentinței civile nr. 10617/09.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților solicită admiterea excepției, pe fond, respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea ca legală a deciziei civile contestate.
R E A,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 12.08.2009, reclamanții și au solicitat anularea deciziei civile nr. 600/R/3.06.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, rejudecarea recursului, admiterea lui, modificarea în tot a deciziei tribunalului și a sentinței judecătoriei și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii lor.
Contestația a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. 1. pr. civ. referitoare la pretinsa greșeală materială a instanței de recurs comisă la momentul pronunțării, care a condus la omisiunea cercetării motivelor de recurs (art. 304 pct. 7, 8 și 9. pr. civ. art. 312. pr. civ. ).
În dezvoltarea motivelor de fapt ale acestei contestații s-a arătat că această greșeală materială a constat în aceea că instanța de recurs greșit a reținut că acțiunea lor a fost respinsă ca inadmisibilă, câtă vreme nici la fond, nici în apel acest aspect nu a fost discutat din inițiativa părților sau a instanței, din oficiu.
Contestatorii au arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel, au reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 37 din nr.HG 20/1996, întrucât ei nu au dobândit construcția în baza Legii nr. 112/1995.
S-a criticat decizia instanței de recurs și pentru aceea că nu s-au analizat motivele de recurs, decizia bazându-se exclusiv pe aspectul greșit că celelalte două instanțe anterioare au respins acțiunea lor ca inadmisibilă, ceea ce nu este adevărat.
Reclamanții au solicitat rejudecarea recursului, admiterea lui și a acțiunii, și în consecință, constatarea dreptului lor de proprietate asupra terenului din CF 1887, nr. top 177-179/1 aferent construcției dobândite în 2007, prin donație de la, prin adjudecarea din 22.06.2006 și intabularea în CF a dreptului lor de proprietate astfel dobândit, reluând în detaliu, argumentele de fapt și de drept, care -în opinia lor - îi îndreptățesc la admiterea cererii.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata T, pe de o parte și intimații Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, pe de altă parte, au solicitat respingerea contestației ca fiind în principiu inadmisibilă, și în subsidiar, respingerea ei ca nefondată.
Examinând contestația de față, prin prisma motivelor invocate și prin raportare la conținutul deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că ea este nefondată, iar nu inadmisibilă.
Rezultă astfel că în contestația lor, reclamanții au invocat ambele ipoteze ale art. 318. pr. civ. referitoare la contestația în anulare specială, respectiv, atât pretinsa greșeală materială a instanței cu ocazia soluționării recursului, cât și necercetarea motivelor de recurs.
Pretinsa greșeală materială ce ar fi fost săvârșită de instanța de recurs la momentul pronunțării deciziei (respectiv confirmarea justeței soluțiilor de respingere a acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, în condițiile în care instanțele anterioare au respins acțiunea pe fond, iar nu ca inadmisibilă), nu are valoarea conferită de art. 318. pr. civ. unei asemenea împrejurări, care vizează în mod exclusiv doar acele erori de ordin formal - procedural, comise cu ocazia judecării recursului.
Din dezvoltarea pe larg a motivelor contestației, rezultă că, în fapt, sunt vizate pretinse erori de interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății care au determinat instanța de recurs să considere că ei nu sunt îndreptățiți - datorită naturii juridice a titlului cu care au dobândit proprietatea construcțiilor - la dobândirea de drept a proprietății asupra terenului aferent, ori, aceste aspecte, nu pot fi valorificate în procedura contestației în anulare, întrucât s-ar declanșa o nouă cale de atac în reformare (calea recursului la recurs), situație pe care legea o interzice.
Deși fără relevanță asupra soluționării pretinsei greșeli materiale, este de menționat și faptul că, ei înșiși, sunt aceia care au menționat (cu majuscule) în recursul lor, că acțiunea le-a fost respinsă ca inadmisibilă, ceea ce contrazice propriile susțineri din contestația lor în anulare.
Referitor la celălalt motiv al contestației în anulare, ce privește pretinsa omisiune a analizării motivelor de recurs, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat, întrucât în decizia de recurs au fost discutate întocmai aspectele vizate de reclamanți (pretinsa interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 37 din Normele metodologice ale Legii nr. 112/1995 și a art. 23 din Legea nr. 18/1991), asupra cărora instanța s-a pronunțat, apreciind că, chiar dacă de principiu, în virtutea lor s-ar putea dobândi ope legis și proprietatea terenului aferent construcțiilor, condiția prealabilă și obligatorie a posibilității de valorificare a lor ar fi fost aceea ca, reclamanții să fi dobândit proprietatea construcțiilor prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, ipoteză care în cazul lor, nu s-a confirmat.
Faptul că instanța de recurs a interpretat aceste texte invocate în recursul reclamanților, într-o altă manieră decât cea pe care ei și-ar fi dorit-o, nu înseamnă o nepronunțare asupra acestui aspect și, de aceea, și această susținere a lor este neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge pe cale de consecință contestația în anulare formulată de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 600/3.06.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 600/3.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /11.11.2009
Tehnored. 2 ex./
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
