Speta drept civil. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1015
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 823/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA B, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul recurent, personal, și pentru pârâta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA B, av..
Din partea Parchetului de pe lână Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a prezentat procuror.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 1536 euro.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală, fără cheltuielide judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a deciziei civile recurate, pentru argumentele pe care instanța de apel le-a avut în vedere la pronunțarea acesteia.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 823/2.03.2009, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a luat act de renunțarea reclamantului C-tin la judecarea petitului din acțiune privind despăgubirile pentru zona de protecție din suprafața de teren rămasă în urma exproprierii și a respins petitele din acțiune pentru obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA B, la plata sumei de 1552 euro și pentru constatarea că despăgubirea acordată este de 14 euro/mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, potrivit procesului verbal nr. 3/09.10.2007 emis de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 (fila 5 dosar -) reclamanta si-a dat acordul cu privire la cuantumul despăgubirii pentru suprafața de 1552 mp, pentru suma de 15 euro/mp, respectiv pentru cuantumul total de 23.280 Euro, urmând ca suma sa fie achitată în lei, la cursul oficial al BNR valabil pentru ziua emiterii hotărârii de stabilire despăgubirii dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzuta la art. 6 din Legea 198/2004.
Hotararea de stabilire a despăgubirilor a fost emisa in spetă a doua zi, respectiv la 10.10.2007.
Procesul verbal încheiat la 09.10.2007, are valoarea unei conventii a părtilor, fiind însusită de acestea prin semnătură.
Prin urmare reclamanta a fost de acord ca suma totala de 23.280 Euro sa fie achitată în lei, la cursul oficial al BNR valabil pentru ziua emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, adică 10.10.2007.
Pârâta a efectuat plata la 27.10.2007, deși potrivit procesului verbal încheiat între părți trebuia să consemneze suma la CEC până cel mai târziu la 25.10.2007, însă Legea 198/2004 nu prevede nicio sancțiune expres sau implicit, termenul fiind unul de recomandare. Nu se poate retine nici principiul îmbogățirii fără justă cauza, nefiind îndeplinite condițiile aplicării acestei instituții deoarece prin semnarea procesului verbal din 09.10.2007 reclamanta și-a asumat riscul reprezentând fluctuația valutara.
Criteriul avut în vedere de părți a fost unul fix, prevăzut de lege, și anume cursul oficial al BNR, din ziua emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, în caz contrar, alegerea unui curs cât mai favorabil ar fi fost lăsat la aprecierea celui obligat la plată.
Prin urmare, în baza considerentelor mai sus expuse, instanța, având în vedere si disp.art. 480.civ. si art. 1 din Legea 33/1994, a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1552 euro și constatarea că despăgubirea acordată este de 14 euro /mp.
De asemenea în baza art. 246.proc.civ. a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la despăgubiri referitoare la zona de protecție din suprafața de teren rămasă în urma exproprierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei și, în consecință, admiterea acțiunii.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9. pr. civ. iar în fapt, pe aceea că deși a fost de acord cu prețul de 15 euro/mp convenit cu instituția pârâtă, nu este de acord că pretenția sa privind diferența dintre prețul convenit la pronunțarea semnării contractului și cel al efectuării plății, ar fi nefondată, întrucât, contrar opiniei tribunalului, pârâta a fost în culpă cu întârzierea plății ceea ce i-a creat o daună certă rezultată din diferența de curs valutar.
Se consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 și urm. civ. fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale și că instanța trebuia să constate încălcarea cu vinovăție a clauzelor stipulate în contract, ori, procedând în alt fel, se consideră că ea a dat dovadă de părtinire și obediență față de pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că instanța a fost investită de reclamant în limitele acțiunii sale, cu constatarea faptului că, deși în procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea terenului său s-a stabilit de comun acord, ca reclamantului să-i fie plătit un preț de 15 euro/mp, în realitate acest preț a fost de 14 euro/mp, ceea ce face ca pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA B, să fie responsabilă pentru plata diferenței de preț de 1 euro/mp, adică pentru suma de 1552 euro, prejudiciu cauzat prin întârzierea plății, limite în care instanța de fond s-a și pronunțat.
Contrar criticilor reclamantului, care consideră că întârzierea plății despăgubirilor de către pârâtă, antrenează răspunderea sa materială în baza răspunderii civile delictuale, Curtea constată, la fel ca și instanța de fond, că soluționarea corectă a pretențiilor reclamantului trebuia să pornească de la procesul-verbal încheiat între părți la data de 9.10.2007, care este temeiul contractual al drepturilor și obligațiilor lor.
Din conținutul actului juridic intitulat " Hotărârea nr. 3/10.10.2007 pentru stabilirea despăgubirilor" (3 dosar fond) emis în baza procesului-verbal nr. 3/9.10.2007 pentru stabilirea cuantumului "despăgubirii" ( 5 același dosar), rezultă că reclamantului i-a fost expropriată o suprafață de 1552 mp teren, pentru care i s-a propus - iar el a acceptat - ca prețul plătit să fie de 15 euro/mp (în total 23.280 euro), urmând ca suma să-i fie achitată în lei, la cursul oficial al valabil pentru ziua emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor (în speță: 10.10.2007), în contul său, în termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii respective.
Prin urmare, prin semnătura pusă, fără nici un fel de obiecțiuni, pe procesul-verbal încheiat cu instituția pârâtă, reclamantul a acceptat nu numai prețul propus (de 15 euro/mp), ci și modalitatea de calcul a lui în lei, precum și data scadenței plății.
Acceptând convertirea în lei a prețului stabilit în valută, reclamantul și-a asumat implicit și riscul pentru daunele rezultate din diferența de curs valutar, dintre momentul stabilirii despăgubirilor și cel al plății lor efective, această fluctuație fiind expresia tranzacțiilor bancare specifice unei economii de piață.
În atare condiții, instanța nu putea admite acțiunea, constatând un alt preț decât cel de comun acord convenit de părțile în proces, astfel cum solicită reclamantul.
Pe de altă parte, temeiul drepturilor și obligațiilor părților fiind unul contractual, acesta exclude stabilirea răspunderii materiale a părților pe temei delictual civil, așa cum, de asemenea a solicitat același reclamant.
Totodată, din observarea atentă a procesului-verbal încheiat între părți, rezultă că scadența plății era stabilită la cel mai târziu 15 zile de la data emiterii hotărârii (10.10.2007) și, că plata despăgubirilor s-a făcut la data de 27.11.2007, ceea ce, potrivit art. 101 alin. 1. pr. civ. semnifică doar o zi de întârziere în îndeplinirea acestei obligații pentru care, dacă reclamantul considera necesar, putea solicita doar daune interese (moratorii) - dar nu a înțeles să o facă - iar nu constatarea unui alt preț al înstrăinării terenului său, așa cum în mod greșit a procedat, solicitare pe care, în mod justificat, prima instanță nu a admis-
Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 823/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 823/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /11.11.2009
Tehnored. 2 ex./17.11.2009
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
