Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâtul Consiliul local I împotriva deciziei civile nr. 779 din 5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat, apărătorul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că donația este lovită de nulitate absolută și nu relativă, nu se poate vorbi de prescripția dreptului la acțiune. În plus, contractul de donație nu are o cauză licită și morală, fiind sancționat cu nulitate absolută în temeiul disp. art. 801,948,966 Cod civil.
Mai precizează apărătorul că, în materie de donație, trebuie stabilit scopul sau motivul determinat pentru voința deținătorului iar scopul este de a evita un rău absolut.
Solicită respingerea excepției, respingerea recursului, menținerea hotărârilor anterioare ca legale și temeinice. Solicită a se observa că la fila 44 dosar fond există o copie după sentința civilă nr. 14142/7.10.1998 a Judecătoriei Iași pronunțată într-o speță similară în care s- soluționat favorabil acțiunea de constatare a nulității absolute a actului de donație.
Solicită respingerea recursului, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 21231/2005, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor să se constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 3109 din 15 iulie 1980 la notariatul de Stat Județean
Prin sentința civilă nr. 9188 în 4.09.2006 Judecătoria Iașia respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul d e Finanțe și Primarul Municipiului I pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis acțiunea în contradictoriu cu Consiliul Local I, a constatat nulitatea contractului de donație.
Pentru această soluție a reținut judecătoria că singurul care are calitate procesuală pasivă în speță este Consiliul Local pentru că este succesorul fostului Consiliu Popular.
Din analiza materialului probator, asupra fondului, instanța a reținut că autorii reclamantului au fost proprietarii imobilului din I, nr. 5, imobil donat în anul 1980 fără sarcini si condiții. Martorii audiați în cauză, și au arătat că fostele autorități locale exercitau presiuni asupra proprietarilor din zonă, i-au amenințat să doneze imobilele, în caz contrar fiind evacuați din imobile, așa cum s-a întâmplat și cu autorii reclamantului, care au fost nevoiți să facă această donație primind în schimb doar un apartament cu chirie. Prin urmare, contractul este lipsit de "animus donandi" lipsa voinței donatarului împiedicând validitatea actului și existența cauzei. exercitată prin amenințare și intimidare - potrivit martorilor - de către autorități este atât de gravă încât depășește cadrul unui simplu viciu de consimțământ, având efecte distructive de voință.
A reținut instanța de fond incidența dispozițiilor art. 948, 953, 956 cod civil și următoarele în temeiul cărora a constatat nulitatea absolută a contractului de donație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Local I, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 779/5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul declarat de Consiliul Local I și s-a păstrat sentința apelată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
De principiu, violența ca viciu de consimțământ atrage nulitatea relativă a actului astfel întocmit.
Instanța de fond reține însă nulitatea absolută constatând că violența a fost în speța de față mai mult decât un viciu, având efecte distructive de voință.
Concluzia instanței de fond este legală și reală.
nu s-a contestat prin apel împrejurarea că donația a avut ca singura motivație violența exercitată de către autorități asupra autorilor reclamantului, determinându-i astfel să doneze imobilul. Astfel violența se substituie în mod evident intenției de a gratifica a donatarilor, singura în măsură să susțină actul juridic în sine, în lipsa intenției de donare sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Prin urmare, în mod particular conferit de specificul cauzal al contractului de donație ca act cu titlu gratuit și dimensiunea dobândită de violența exercitată de autoritățile statului comunist, violența devine singura dominantă a convenției încheiate, determinând- Cum legea nu oferă niciodată protecție actelor juridice fondate pe violentă, corect a reținut prima instanța incidența nulității absolute.
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 296 Cod procedură civilă Tribunalul a respins, ca nefondat apelul, și a păstrat sentința apelată, ca legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Local I prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a susținut că, întrucât s-a invocat ca motiv de nulitate violența exercitată de către autorități, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
În conformitate cu prevederile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență începe să curgă de la data când aceasta a încetat, termenul de prescripție fiind de 3 ani. Din anul 1990 reclamantul a avut posibilitatea formulării acțiunii în limita acestui termen pe care însă nu l-a respectat. Arată recurenta că prin Legea nr. 10/2001 nu s-a instituit ca motiv de nulitate absolută violența exercitată în timpul perioadei comuniste.
Prin decizia civilă nr. 2056/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că în cazul donației violența constituie o viciere a consimțământului ce atrage nulitatea relativă, supusă termenului de prescripție.
Intimatul a formulat întâmpinare, precizând în esență atât faptul că lipsa intenției reale de a gratifica este sancționată cu nulitatea absolută, dar și împrejurarea că într-o cauză similară instanța a constatat nulitatea actului motivat de lipsa voinței de a gratifica.
Nu s-au administrat probe în recurs.
Recursul este nefondat.
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3109/1980 motivat de lipsa voinței reale autorilor săi de a gratifica Statul Român.
Împrejurarea că lipsa acestei voințe a fost determinată de violența - necontestată în cauză - exercitată asupra autorilor reclamantului nu este de natură atrage sancțiunea nulității relative, cum greșit susține recurenta, ci nulitatea absolută actului.
În speță nu a fost invocată violența ca viciu de consimțământ, ci violența distructivă de voință ce a avut ca efect lipsa consimțământului de a încheia actul.
Consimțământul constituie, în conformitate cu prevederile art. 948 Cod civil, un element esențial de fond, a cărui lipsă duce la nulitatea absolută a
actului juridic respectiv.
Instanța reține că recurenta nu a contestat existența violenței, ci doar efectele acesteia asupra validității actului contestat.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
În decizia nr. 3/ 2005, Curtea Constituțională a explicat că nulitatea este sancțiunea civilă ce intervine atunci când la încheierea actului juridic nu s-a respectat cel puțin una dintre condițiile sale de validitate. Prevederile art. 948 Cod civil enumeră expres printre aceste condiții și existența consimțământului. În cazul nulității absolute este sancționată nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general.
acțiunii și excepției, în constatarea nulității absolute rezultă tocmai din natura acestui interes.
Nu are relevanță în cauză lipsa prevederii sancțiunii nulității absolute în Legea nr. 10/2001 întrucât aceasta nu reprezintă sediul dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 2056/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect anularea actului motivat de vicierea consimțământului donatorului și nu într-o acțiune în constatarea nulității întemeiată pe lipsa consimțământului, cum este cea da față.
Prin urmare, critica recurentei privind prescrierea dreptului la acțiune este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Urmează ca instanța să respingă recursul și, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 779 din 5.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.04.2008
Tribunalul Iași
jud. a
jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu, Mona Maria
