Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1050/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1050
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta și de intervenienții accesorii în interesul reclamanților MUNICIPIUL T - prin PRIMAR - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și anume, C, și, - împotriva deciziei civile de apel nr. 507/A/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu, reclamantul intimat MUNICIPIUL T prin PRIMAR - T și pârâtul intimat CABINET notar DR., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamanților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar,intervenienții recurenți, și, personal asistați de avocat, care se prezintă și în reprezentarea reclamanților intimați, C și avocat în reprezentarea pârâtei recurente lipsă fiind pârâtul intimat Cabinetul Notarului dr..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intervenineților recurenți depune taxă judiciară în valoare de 45,50 lei și timbru judiciar în valoare de 1,35 lei, după care instanța comunică întâmpinarea depusă prin serviciul registratură de către reclamanților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar cu avocat și avocat, care nu solicită termen pentru studierea ei
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei Tribunalului Timiș și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, precizând că în cauză există excepția autorității de lucru judecat.
Reprezentanta intervenienților recurenți pune concluzii de admitere a recursului lor, modificarea în parte a aceste hotărâri în sensul admiterii apelului și implicit a admiterii cererii de intervenție conform prevederilor art. 49 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, fiind întrunite aceste cerințe legale pentru a justifica interesul intervenienților de a interveni în sprijinul apărării intimatei reclamante Municipiul T, interesul de a fi parte în acest litigiu și de a sprijini apărarea reclamantei cu toate mijloacele legale pentru restabilirea adevărului și legalității, fiind mai mult decât evident dovedit. Solicită cheltuieli de judecată.
Totodată solicită și respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta reclamanților intimați pune concluzii de respingere a recursului pârâtei intimate și admiterea recursului formulat de intervenienți în interesul reclamanților intimați.
În speță, prin decizia civilă a Curții de APEL TIMIȘOARA nu au fost încălcate art. 66 și 67 din legea nr. 105/1992. obiectul cererii lor a urmărit constatarea inexistenței dreptului de moștenire după bunica sa.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, consideră că această nu poate fi pusă în discuție.
Cu privire la recursul intervenienților solicită admiterea recursului acestora.
Reprezentantul pârâtei recurente cu privire la recursul intervenienților, precizează că aceștia nu au calitate, deoarece sunt chiriași și cere respingerea recursului pârâtei.
Reprezentanta intervenineților recurenți cu privire la recursul pârâtei pune concluzii de respingere a acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.8553/325 la 06.06.2007, reclamanții Municipiul T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții și Cabinet Notar Dr. ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constate că Certificatul de moștenitor nr.K2 1137//87/2005 emis de Notar Dr. din Budapesta, nu-si produce efectele juridice pe teritoriul României, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamanții au arătat că pârâta a formulat mai multe notificări în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001, pentru imobilele situate în T,-, înscris în nr.1315 T nr. top 12201 și str. - cu (-), nr.2, înscris în nr.13298 T, nr. top 7105.
Deși notificările au fost respinse prin dispozițiile nr.862/2005 și nr.173/2003 pentru lipsa calității de persoană îndreptățită a pârâtei, în faza contencioasă, aceasta a obținut hotărâri judecătorești favorabile, instanțele bazându-se pe certificatul de moștenitor emis de autoritățile e, act juridic care își produce efectele doar în Ungaria, fiind emis conform legislației
Prin Legea nr.10/2001 s-a instituit în România cadrul legal în care persoanele îndreptățite pot solicita restituirea în natura sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 06.03.1945-22.12.1989, însă, pentru a putea beneficia de prevederile acestei legi, solicitanții trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită, certificatul de moștenitor constituind un mijloc de probă, potrivit art. 4.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 modificată, conform căruia " în toate cazurile, stabilirea calității de moștenitor se va face potrivit legii civile române."
La data de 11.08.2005, notar din Budapesta a emis Certificatul de moștenitor nr.K2 1137//87/2005/6 prin care se stabilește că este nepoata defunctei, fiind moștenitoare legală a acesteia.
Pârâta este fiica ăal ui, acesta fiind fiul lui, fosta proprietară tabulară a imobilelor evidențiate mai sus, preluate de Statul Român prin Decretul nr. 92/1950. Adopția s-a efectuat în temeiul prevederilor Codului civil R, așa cum a fost el modificat prin Decretul nr.131/01.04.1949 care menționa că singura posibilitate de adopție este adopția cu efecte depline, astfel um a fost denumită de doctrina în materie. Art.313 alin 3.civ. prevedea că "prin adopțiune încetează, în același timp, toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia, fără prejudiciul acestuia."
Prin sentința civilă nr.1072/19.05.1953 emisă de Tribunalul Popular al Orașului T s-a arătat că, la cererea înaintată de petiționarul, s-a încuviințat adopțiunea de către acesta a minorei -, născută la data de 09.01.1944 în T, din părinții și, astfel de la această dată adoptatul se va bucura de toate drepturile unui copil legitim al adoptatorului și va purta numele de."
Prin urmare, în speță fiind vorba de o adopție cu efecte depline, încetează orice legătură de rudenie a adoptatului cu tatăl și anume, cel care o moștenește pe proprietara tabulară a imobilelor în litigiu, anume, născută, neavând nici o relevanță că descendenții numitului au formulat declarații de renunțare la moștenirea după aceasta, întrucât numita, căsătorită, nu are vocație succesorală după numitul, neavând calitatea de succesor legal în drepturile acestuia, fiind adoptată cu efecte depline de numitul, împrejurare în care a pierdut și numele de familie, acela de.
In aceste condiții, reclamanții au apreciat că, la emiterea certificatului de moștenitor, nu s-a ținut cont de principiul "tempus regit actum" și nu s-a avut în vedere legislația în materie la momentul încuviințării adopției prin hotărâre judecătorească, considerând, prin urmare, certificatul de moștenitor, care în esență este doar un certificat de calitate de moștenitor, ca fiind emis în contradicție cu legislația română și, ca atare, neputând produce efecte juridice pe teritoriul României.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.111 pr.civ. Legea nr.10/2001 si art.66 din Legea nr.105/1992.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interesul reclamanților intervenienții, C, și, în calitate de chiriași ai imobilelor în litigiu, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de intervenție accesorii, intervenineții au arătat că certificatul de moștenitor al pârâtei deși a fost emis cu respectarea dreptului, nu atestă calitatea de moștenitoare a pârâtei după fosta proprietară a imobilului, potrivit legislației române, întrucât prin adopția cu efecte depline a pârâtei, aceasta a pierdut legăturile de rudenie cu rudele biologice.
În drept s-a invocat art.49 al.2, art.111 pr.civ. art.66 din Legea nr.105/1992 și Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr. 10322/25.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins, în principiu, cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții, C, și.
A fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanții Municipiul T, prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T în contradictoriu cu pârâții, reprezentata în proces de mandatar și Cabinet Notar Dr..
S-a constatat că Certificatul de moștenitor nr.K2 1137//87/2005 emis de notar Dr. după succesiunea defunctei, decedată la 20.10.1977, în favoarea pârâtei, nu produce efecte juridice pe teritoriul României.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut în fapt că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, pârâta a depus notificări pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele situate în T,- și-, trecute în proprietatea Statului R prin naționalizare, de la proprietara tabulară, născută.
Cererile formulate de pârâtă au fost respinse de către autoritatea administrației publice locale, reținându-se că solicitanta nu a dovedit calitatea de moștenitoare legală după proprietara tabulară, iar contestațiile formulate se găsesc în diverse faze de jurisdicție.
Prin certificatul de moștenitor nr.K2 1137//87/2005 emis de Cabinetul notarial din Budapesta la data de 11.08.2005, s-a stabilit ca pârâta (născută ) este unica moștenitoare legală a defunctei, cu ultimul domiciliu în Budapesta, decedată la data de 20.10.1977.
Acest act a fost folosit de pârâta în fața instanțelor din România care au reținut calitatea acesteia de moștenitoare a fostei proprietare tabulare în dosarele nr- al Tribunalului Timiș, nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 2883/C/2006 al Curții de APEL TIMIȘOARA, nr.3345/C/2005 al Tribunalului Timiș, dosar nr. unic - al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a emite certificatul de moștenitor, biroul notarial a reținut că pârâta este nepoata defunctei, dar și că, în conformitate cu dispozițiile art. 617 alin.2 al Legii nr. IV din 1959 referitoare la Codul Civil al Ungare, adopția nu afectează dreptul legal de moștenire al persoanei adoptate după rudele sale de sânge.
cererea de față, reclamanții au depus în copie sentința civilă nr. 1072/ 19.05.1953 pronunțată în dosar nr. 3139/1953 al fostului Tribunal Popular al Orașului T, prin care a fost încuviințată adopțiunea minorei -, născută la 09.01.1944, fiica lui și -, de către adoptatorul și s-a stabilit că minora va purta numele și se va bucura de toate drepturile unui copil legitim al adoptatului.
Prima instanță a avut în vedere art. 313 alin.1 civ. în vigoare la data efectuării adopției, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 131/02.04.1949, potrivit căruia, "Adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc, față de adoptator, toate drepturile și obligațiile patrimoniale pe care le au copiii legitimi față de părinții lor", art. 313 alin.3 din același act normativ potrivit căruia, "prin adopțiune încetează, în același timp, toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia, fără prejudiciul dispozițiunilor art. 143 și 144 din prezentul codice" (care se refera la interzicerea căsătoriilor între rude: art. 143 - rude în linie dreaptă; art. 144 - rude în linie colaterală, până la gradul IV inclusiv) iar "Drepturile și îndatoririle părintești față de adoptat trec asupra adoptatorului"(art. 313 alin.4 civ. în vigoare la data hotărârii de adopție).
Prin urmare, dacă prin adopția sa de către numitul, pârâta a pierdut toate drepturile și obligațiile atât față de părintele său cât și față de rudele acestuia, înseamnă că, potrivit legii române, pârâta nu mai are dreptul de aom oșteni pe bunica sa ă, iar certificatul de moștenitor, deși este emis în conformitate cu legea ă, nu poate produce efecte juridice în România, pentru dezbaterea succesiunii imobiliare lăsate de defunctă.
Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanță a avut în vedere și normele dreptului internațional privat expuse în Legea nr. 105/1992 care, prin art. 66, stabilește regula "lex rei sitae".
Or, dacă legea aplicabilă moștenirii rămase după defuncta, în ce privește imobilele sale, este legea româna, înseamnă că pârâta, deși este rudă de sânge - nepoată de fiu, nu are vocație succesorală, pierzând acest drept prin adopția sa de câtre numitul, conform sentinței civile nr. 1072/19.05.1953 a fostului Tribunal popular al Orașului
Instanța de fond a apreciat că prin lipsirea de efecte juridice pe teritoriul României a certificatului de moștenitor emis în favoarea pârâtei, nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin care s-a recunoscut calitatea procesuală a pârâtei de a solicita măsuri reparatorii pentru imobilele naționalizate, pe motiv că această problemă de drept nu a format obiect de dezbatere în acele procese, valabilitatea certificatului de moștenitor nefiind pusă în discuție decât în dosarul de față.
Pentru motivele sus-arătate, instanța de fond a admis acțiunea principala, apreciind-o ca fiind admisibilă și a respins, în principiu, cererile de intervenție accesorii formulate de chiriașii din imobilele naționalizate pe motiv că aceștia nu au calitatea, dreptul și interesul de a interveni în proces iar poziția lor procesuală este incompatibilă cu dezbaterea problemei succesorale a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta solicitând schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Împotriva încheierii de respingere în principiu a cererii lor de intervenție accesorii în favoarea reclamanților au declarat apel intervenienții accesorii, C, și, solicitând schimbarea hotărârii doar în aceea ce privește admiterea cererii lor de intervenție în interesul reclamanților.
În apel nu s-au solicitat și administrat alte probe în sensul art.287 și art.292 pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 507/A/23.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelurile declarate de pârâta și intervenienții accesorii în interesul reclamanților Municipiul T reprezentat de Primar și Consiliul Local T, C, și împotriva sentinței civile nr. 10322/25.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați Municipiul T reprezentat de Primar, Consiliul Local T, și pârâtul intimat Cabinet Notar Dr. din Budapesta.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și drept că, în ceea ce privește apelul declarat de pârât, se observă că instanța de fond a interpretat corect starea de fapt și de drept dedusă judecății.
adevărului că prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior litigiului de față, instanțele au recunoscut pârâtei calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr.10/2001, calitate întemeiată, printre altele, și pe certificatul de moștenitor contestat în cauza de față.
Astfel, prin decizia civilă nr.5033/24.05.2006 și decizia civilă nr.10426/15.12.2006, ambele fiind ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ( filele 16 verso și 30 dosar apel ), s-a reținut că în acele dosare pârâta a depus certificatul de moștenitor nr.K2 1137//87/2005 emis de Notar Dr. din Budapesta, în primul dosar, în faza recursului în fața instanței supreme, iar în cel de-al doilea dosar, în fata instanțelor de fond și că acest certificat împreună cu celelalte acte de stare civilă, conferă pârâtei calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001. Însă, în acele dosare nu a fost depusă și sentința civilă nr.1072/19.05.1953 emisă de Tribunalul Popular al Orașului T (fila 7 dosar fond ) prin care a fost încuviințată adopția cu efecte depline a pârâtei.Prin urmare, nu poate fi reținut efectul pozitiv al autorității lucrului judecat invocat de pârâta apelantă în cuprinsul motivelor de apel.
Din cuprinsul hotărârii de adopție, rezultă că pârâta, din părinți și, a fost adoptată cu efecte depline de către adoptatorul, că pârâta adoptată se va bucura de toate drepturile unui copil legitim al adoptatorului și va purta numele de -.
Dacă, potrivit legii e, mai precis art.617 al.2 din Legea nr.IV/1959, adopția cu efecte depline nu afectează dreptul la moștenire al adoptatului după rudele sale biologice, legislația română, respectiv, art.313 civ. astfel cum a fost modificat prin Decretul nr.131/49, prevede că prin adopție încetează toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia, ceea ce înseamnă că prin adopția cu efecte depline, adoptatul pierde toate drepturile și obligațiile față de rudele sale biologice.
Chiar dacă adopția pârâtei a intervenit ulterior naționalizării imobilelor în litigiu, aceasta nu prezintă nici o consecință juridică sub aspectul vocației pârâtei la moștenirea rudelor sale biologice, așa cum susține pârâta, întrucât efectele unei adopții depline urcă până în momentul nașterii adoptatului, considerându-se că acesta nu a fost niciodată rudă cu părinții sau rudele sale biologice.
Acțiunea reclamanților este o veritabilă acțiune în constatare din perspectiva art.111 pr.civ. întrucât s-a urmărit constatarea inexistenței dreptului la moștenire al pârâtei după bunica sa biologică, drept întemeiat pe certificatul de moștenitor emis de autoritățile
Împrejurarea că reclamanții nu au solicitat anularea sau constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor al pârâtei nu atrage inadmisibilitatea acțiunii în condițiile art.111 pr.civ. astfel cum susține pârâta apelantă, întrucât, pe de o parte, reclamanții nu ar fi avut un interes legitim să conteste valabilitatea certificatului, iar pe de altă parte, acest certificat este emis potrivit legii e și este valabil doar pe teritoriul Ungariei, nu însă și pe teritoriul României unde moștenirea este supusă regulii lex rei sitae statuată prin art.66 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, astfel cum corect a reținut și prima instanță.
Drept urmare, pentru considerentele expuse mai sus, apelul pârâtei se arată a fi neîntemeiat, urmând a fi respins.
Deși în cauză sunt incidente dispozițiile art.274 pr.civ. față de respingerea apelului declarat de pârâtă, nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de intimații intervenienți accesorii întrucât acestea nu au fost dovedite în condițiile art.1169 civ.
Cât privește apelul declarat de intervenienții accesorii, se observă că prin hotărârea supusă apelului de față, prima instanță a respins în principiu cererea de intervenție în interesul reclamanților.
Soluția instanței de fond este legală având în vedere obiectul actului investitor de instanță prin care se urmărește lipsirea de efecte juridice a unui act notarial ce vizează exclusiv vocația la moștenire a pârâtei.
Împrejurarea că între pârâtă și intervenienți au avut loc mai multe litigii, unele aflate încă pe rolul instanțelor, calitatea de chiriași a celor din urmă, starea de tensiune și amenințările la care sunt supuși sau buna lor credință, nu justifică interesul actual, direct și personal al intervenienților accesorii, astfel cum corect a reținut și prima instanță.
În consecință, apelul intervenineților accesorii se privește ca neîntemeiat, urmând a fi respins.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs, în termen legal, atât pârâta, invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cât și intervenienții accesorii în interesul reclamanților Municipiul T - reprezentat prin Primar - și Consiliul Local al Municipiului T și anume, C, și ,invocând în drept, tot art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 49 al. 3 și 51 din același cod.
Recurenta pârâtă solicită casarea ambelor hotărâri judecătorești anterioare, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, motivând în esență că în cauză este autoritate de lucru judecat, fără a indica însă în concret și detailat, cu o argumentare separată, care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, vizând art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și fără o dezvoltare și fundamentare clară și la obiect, reiterând doar că în apel a arătat că, în principal acțiunea reclamantei, bazată pe art. 111 Cod procedură civilă, nu poate fi admisă și în subsidiar că a invocat în apel și excepția autorității de lucru judecat.
Recurenții intervenienți accesorii, în interesul reclamanților - Municipiul T prin primar - și Consiliul Local al Municipiului - și anume, C, și, solicită modificarea deciziei civile recurate, în parte, în sensul admiterii apelului lor și implicit a admiterii cererii lor de intervenție accesorie, motivând că sunt întrunite cerințele legale ale art. 49 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, pentru a justifica interesul lor de a interveni în sprijinul apărării reclamanților intimați, deoarece interesul lot de a fi parte în acest litigiu și a sprijini apărarea reclamanților fiind mai mult evident și dovedit.
Reclamanții intimați - Municipiul T reprezenta prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T - au depus întâmpinare la dosar( 22 - 26), prin care au solicitat în esență respingerea ca nelegal și netemeinic a recursului pârâtei și admiterea recursului formulat de intervenienții
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate în aceste recursuri, față de stare a de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, iar recursul intervenienților menționați este neavenit, și va fi și acesta respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 56 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 617 al. 2 din legea nr. IV/1959, privind adopția cu efecte depline, art. 313 Cod civil, modificat prin Decretului nr. 131/ 1949, art. 111 Cod procedură civilă și 1169 cod civil și art. 66 din Legea nr. 105/1992, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respinse apelurile pârâtei și intervenienților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este bine stabilit că în speță nu poate fi incidentă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, în raport de cuprinsul sentinței civile nr. 1072/19.05.1953 pronunțată de Tribunalul Popular al orașului T ( 7 dosar fond), în dosar nr. 3139/1953, iar acțiunea reclamanților întemeiată în drept pe art. 111 Cod procedură civilă a fost bine admisă de către ambele instanțe anterioare, deoarece certificatul de moștenitor al pârâtei nu poate atrage inadmisibilitatea acestei acțiuni, câtă vreme acest certificat fiind emis potrivit legii e este valabil doar pe teritoriul Ungariei, iar nu însă și pe teritoriul României, căci aici moștenirea este supusă regulii "lex rei sitae" consacrat prin art. 66 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaționale, încât deci, pentru aceste considerente recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, în consecință.
Această soluție se impune în cauză, întrucât motivația cuprinsă în considerentele recursului pârâtei, vizează aspecte ce țin de fondul cauzei, soluționate deja de instanța de fond și de apel. Recursul nu este o cale devolutivă de atac, ci vizează doar aspecte ce țin de nelegalitatea hotărârii enumerate limitativ de Codul d e procedură civilă, în art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Recurenta solicită admiterea recursului și casarea sentinței și a deciziei Tribunalului Timiș și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză există autoritate de lucru judecat. Motivul invocat nu se încadrează în motivele de casare prevăzute limitativ în Codul d e procedură civilă, în art. sus-indicat, căci în mod corect atât instanța de fond, cât și cea de apel au constatat că acțiunea formulată de reclamanții intimați este o veritabilă acțiune în constatare, din perspectiva art. 111 Cod procedură civilă, întrucât s-a urmărit constatarea inexistenței dreptului la moștenirea al pârâtei după bunica biologică, drept întemeiat pe certificatul de moștenitor emis de autoritățile e, nefiind o acțiune în realizarea dreptului, întrucât prin finalitatea urmărită, reclamanții nu tind la dobândirea unui drept de proprietate. Acțiunea de față nu are ca obiect compararea unor titluri de proprietate, nu tinde la vreo notificare de carte funciară.
Formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nu se justifică în speța de față, întrucât nu există un interes în acest sens. Existența celor două imobile aflate pe teritoriul României și în patrimoniul reclamanților justifică interesul acestora față de efectele pe care le poate avea Certificatul de moștenitor, în fapt în calitate de moștenitor, nr. //87/2005 emis de Notarul, conform legislației Existența unor bunuri mobile sau imobile, modalitatea de transmitere a acestora eventualilor moștenitori în accepțiunea legii e și aflate pe teritoriul Ungariei nu interesează pe intimații reclamanți.
Un alt motiv invocat în apel și reluat pe calea recursului de pârâta recurentă îl constituie presupuse existență în cauză a autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție
Recurenta susține în motivarea recursului, că instanța de apel în mod cu totul nejustificat ar fi respins apelul, cu motivarea că în cele două dosare nu ar fi fost depusă sentința civilă nr. 1072/09.05. 1953,a Tribunalului Popular al orașului T, prin care a fost încuviințată adopția. Această susținere este total eronată, deoarece în motivarea deciziei civile nr. 507/A/23.06.2008, recurată, această susținere nu constituie neaparat argumentul, care ar fi determinat instanța la respingerea apelului. Argumentul esențial îl constituie prevederile art. 66 din legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, cât și prevederile art. 311 alin. 1 și 3 din Codul civil. Este de menționat că instanțele judecătorești, prin hotărârile pronunțate în cauzele ce au făcut obiectul contestației la dispozițiile emise de primarul Municipiului T, nu fac nici o referire la sentințe civilă nr. 19072/1953 și prin urmare nu poate exista autoritate de lucru judecat.
Așadar, Curtea constată că acțiunea reclamanților, este o acțiune în constatare bazată în drept pe art. 111 Cod procedură civilă și nu o cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea mai observă că în speță nu poate fi vorba de existența autorității de lucru judecat, întrucât acțiunea la care face vorbire recurenta este o acțiune întemeiată pe prevederile art. 26 pct. 3 din Legea nr. 10/2001(modificată), având ca obiect anularea Dispoziției Primarului Municipiului T, prin care s-a respins notificarea acesteia cu privire la restituirea(acordarea de măsurii reparatorii), pentru imobilul naționalizat. Certificatul de calitate de moștenitor pe care apelanta și-a dovedit pretinsa calitate de persoană îndreptățită, nu a fost contestat, fiind luat ca un mijloc de probă la data pronunțării hotărârilor prin care s-a statuat cu privire la legalitatea și temeinicia Dispoziției primarului Municipiului T nr. 862/2005 și respectiv nr. 173/2003 referitoare la imobilele situate în T,-, înscris în nr. 1315 T, nr. top. 12201 și str. - cu () nr. 2, înscris în CF nr. 13298 T, nr. top. 7105. Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, prin încheierea pronunțată la 20.06.2007, a suspendat soluționarea litigiului în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă cu acordul pârâtei - prin reprezentant - constatând că în dezlegarea pricinii care se referă la imobilul situat în- ce face obiectul Dispoziției nr. 173/28.01.2004, atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul Dosarului nr-.
Prin urmare soluția pronunțată în prezentul litigiu vizează efectele unui act juridic emis pe teritoriul unui alt stat, în raport de legislația română, existența drepturilor succesorale ale pârâtei recurente în raport cu imobilele aflate pe teritoriul român care au aparținut fostei proprietare tabulare Pobst, născută. În același sens s-a pronunțat corect și instanța de fond, care a constatat că lipsirea de efecte juridice pe teritoriul României a certificatului de moștenitor emis în favoarea pârâtei, nu aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin care s-a recunoscut calitatea procesuală a pârâtei de a solicita măsurii reparatorii pentru imobilele naționalizate, pentru simplul motiv că această problemă de drept nu a format obiect de dezbatere în proces, valabilitatea certificatului de moștenitor nefiind pusă în discuție.
Afirmațiile recurentei, atât în cuprinsul motivelor de apel, cât și de recurs, potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi constatat valabilitatea certificatului său de moștenitor pe cale de hotărâre irevocabilă este eronată. Tocmai valabilitatea certificatului său de moștenitor pe teritoriul României face obiectul prezentului litigiu. Nu se contestă în cauză caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, cât și dreptul persoanelor îndreptățite potrivit legii, la măsurii reparatorii, instituite de Legea nr. 10/2001.
Curtea, examinând cauza și pe fond, stabilește că în mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că prin adopția pârâtei recurente de către numitul, aceasta a pierdut toate drepturile și obligațiile, atât față de părintele său, cât și față de rudele acestuia, ceea ce înseamnă că potrivit legii române, ea nu mai are nici un drept de a moșteni pe bunica sa ă,. Potrivit art. 313 al. 1 Cod procedură civilă,(în vigoare la data efectuării adopției) adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc față de adoptator toate drepturile și obligațiile patrimoniale pe care le au copii legitimi față de părinții lor. Totodată art. 312 alin. 3 din același cod, arată că, prin adopție încetează în același timp toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia. În această situație legea aplicabilă moștenirii rămasă după defuncta este legea română, ceea ce înseamnă că pârâta recurentă, deși este rudă de sânge cu defuncta, ea nu are vocație succesorală, pierzând acest drept prin adopția sa de către numitul.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, dacă la moartea unei persoane intervine un element de extraneitate,(cetățean străin decedat în străinătate care are bunuri în România), dobândirea prin moștenire a imobilelor, cât și a fondului de comerț va fi cârmuită de legea locului unde fiecare din aceste bunuri este situat(lex rei sitae). Imobilele care fac obiectul contestațiilor îndreptate împotriva Dispozițiilor Primarului Municipiului nr. 862/2005 și respectiv nr. 173/2004 se află situate în municipiul T și ca atare regimul lor juridic este cârmuit de legea română.
Principiul reciprocității vocației legale de moștenire are și un sens negativ. Dacă o persoană nu are vocație la moștenirea altei persoane, nici aceasta din urmă nu are vocația la moștenirea primei. Ori, prin sentința civilă nr. 1072/19.05.1953, actuala pârâtă recurentă - căsătorită este înfiată cu efectele depline în temeiul prevederilor Decretului nr. 131 din 01.04.1949, (act normativ care modifică Codul civil) de numitul, bucurându-se de toate drepturile legitime ale adoptatului. Prin urmare, cu această ocazie au încetat toate drepturile și obligațiunile adoptării față de părinții săi firești și rudele acestuia, pârâta neputând avea pretenții la succesiunea defunctei, născută.
Așa fiind, în raport de considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în acest recurs al pârâtei nu sunt întemeiate ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâtei de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind în concret, incidența în cauză a motivului recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, căci hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal, și ea nu a fost dată nici cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în speță neexistând autoritate de lucru judecat, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
În ce privește recursul declarat de intervenienții accesorii în interesul reclamanților Municipiul T - reprezentat prin Primar - și Consiliul Local al Municipiului și anume, C, și,Curtea stabilește că este cazul respingerii acestuia ca neavenit, în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 56 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 56 Cod procedură civilă, "apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul unei din părți(precum este cazul intervenienților recurenți de față) se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu făcut ea însăși apel sau recurs".
Or, din studiul și analiza dosarului cauzei, Curtea constată că reclamanții intimați sus menționați - Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T - nu au declarat împotriva sentinței civile nr. 10322/25.10.2007, pronunțată în dosarul nr- de către Judecătoria Timișoara, nici apel și nici recurs și ca atare, prin raportare la prevederile art. precitate - 56 Cod procedură civilă - recursul acestor interveneienți accesorii în interesul reclamanților de mai sus nu poate fi privit decât ca neavenit și respins ca atare, în consecință.
Intimații reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile de apel nr. 507/A/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenienții accesorii în interesul reclamanților MUNICIPIUL T - prin PRIMAR - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și anume, C, și, împotriva aceleiași deicizii civile de apel recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.11.2008
Tehnored /25.11.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
