Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 1098/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 318 din 11 februarie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți, și Statul Român prin municipiul B M, având ca obiect acțiune în constatare - rectificare CF.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3786/20.06.2008 Judecătoriei Baia Mare,a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanții, și, împotriva pârâților și, și Municipiul B M, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, potrivit CF 6328 B M, reclamanții sunt coproprietari asupra imobilului în suprafață de 1000 mp, cu nr. top. 3732/5, în natură casă și grădină în partea minelor.
Așa cum rezultă din înscrierea de sub B1-2 și din contractul de vânzare-cumpărare nr. 403/26.10.1961, tatăl reclamanților, și și soțul reclamantei, împreună cu aceasta din urmă au cumpărat imobilul teren, transcris din CF 198 B M, de la vânzătoarele și, pârâtă în prezenta cauză (actualmente ).
În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 403/26.10.1961, imobilul obiect al vânzării a fost identificat ca fiind "parcela nou formată cu nr. top. 3732/5 în suprafață de 278 stjp, dezmembrată din parcela veche 3732/2, conform schiței de dezmembrare anexate ce face parte integrantă din contract, adică un teren viran în suprafață de 1000 mp, situat în B M,-".
Deși schița de dezmembrare din 9.09.1961 face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 403/26.10.1961 și are o importanță deosebită, pe de o parte, întrucât era singura care făcea dovada suprafeței vândute, iar, pe de altă parte, întrucât a stat la baza primei dezmembrări a parcelei cu nr. top. 3732/2 în suprafață de 16507 mp și, evident, a înstrăinărilor ulterioare, inclusiv către pârâtul, reclamanții nu au putut prezenta această schiță, depunând, însă, în probațiune, cu rigurozitate, schițele de dezmembrare ulterioare acesteia, care au stat la baza parcelărilor suprafeței de teren rămase din nr. top. original 3732/2.
Pentru a putea aborda litigiul supus soluționării în prezentul dosar, era necesar a stabili interesul urmărit de reclamanți în promovarea acțiunii. După lămuririle solicitate acestora și după cele două precizări de acțiune, instanța a constatat că reclamanții, titulari ai dreptului de proprietate asupra unei parcele de 1000 mp teren situat în-, identificat în CF 6328 B M cu nr. top. 3732/5, au realizat o parcelare a terenului lor, în două loturi egale de 500 mp, au întocmit documentația aferentă cu nr. 19019/14.06.2007, în care cele două noi parcele dobândeau nr. top. noi 3732/5/1 - 500 mp și 3732/5/2 - în suprafață de 500 mp.
Încercând să-și intabuleze această lucrare, prin Încheierea de respingere nr. 19019/2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară M, li s-a comunicat că lucrarea se suprapune peste alte două lucrări.
Acesta este motivul pentru care reclamanții au solicitat anularea lucrărilor anterioare, respectiv pentru a-și putea intabula propria documentație, solicitând instanței să constate că terenul proprietatea lor, de 1000 mp, are configurația corect redată de documentația nr. 19019/14.06.2007, întocmită de topograful.
Expertiza întocmită în cauză de expertul nu a confirmat susținerile reclamanților, ci, dimpotrivă, a concluzionat că schița de dezmembrare vizată de cu nr. 19019/2007 are la bază granițele prezentate de reclamanți după folosința terenului.
Expertul menționează, fără urmă de echivoc, în răspunsul de la pct. 6.1, că, la data înscrierii în CF a dreptului de proprietate asupra parcelei de teren cu nr. top. 3732/5, documentațiile cadastrale nu se realizau în sistem de coordonate cum se realizează actualmente, astfel încât poziționarea acestei parcele în raport cu anumite coordonate nu este posibilă.
Același expert menționează că eroarea originală s-a produs la momentul dezmembrării din parcela cu nr. top. 3732/2 a parcelei cu nr. top. 3732/5, când, fie s-a reprezentat grafic eronat parcela dezmembrată, fie s-a materializat eronat în teren parcela desenată.
Pentru lămurirea litigiului, expertul a opinat că ar fi necesară o nouă dezmembrare a suprafeței de 1000 mp a reclamanților, reamintind că schița de dezmembrare nr. 19019/2007 a reclamanților este realizată în conformitate cu folosințele actuale materializate prin garduri.
În ceea ce privește aceste garduri, considerate ca repere de topograful, instanța a reținut, din susținerile reclamantului, expuse cu ocazia cercetării la fața locului, că gardurile dinspre N și V au fost edificat în urmă cu 4 ani de reclamanți, fără acordul vecinilor limitrofi, gardul dinspre sud este vechi, încă de pe vremea cooperativizării, dar a fost edificat tot de către reclamanți, iar, în partea estică, nu mai există gard, pârâții susținând că reclamanții l-au înlăturat tocmai cu ocazia promovării prezentului proces.
Aceste susțineri ale pârâților sunt confirmate chiar de documentația reclamanților nr. 19019/2007, în care, în planul de amplasament și delimitare de la fila 18, ce evidențiază lotul 2 - parcela 3732/5/2, apare un gard de lemn, între drum și limita terenului reclamanților situată între pct. 137-114.
Evidențierea acelui gard pe schiță dovedește existența sa la momentul întocmirii documentației nr. 19019/2007 și, contrar susținerilor reclamanților, singura rațiune a existenței sale era aceea că reprezenta, în partea de E, limita folosinței reclamanților.
Această limită a fost reținută de către topografii care au întocmit schițele din 2000 și 2005.
De altfel, inclusiv memoriul documentației nr. 19019/2007 de fila 19 menționează că, întrucât reclamanții dețineau 1182 mp teren și în CF aveau doar 1000 mp, gardul a fost mutat în partea dinspre.
Întrebarea firească este de ce gardul s-a mutat în, deși, așa cum au susținut la cercetarea la fața locului era la fel de vechi ca cel din sud și nu s-a mutat în partea de nord sau în cea din vest, în condițiile în care în acele părți tot reclamanții au edificat gardul, fără acordul proprietarilor limitrofi.
În anul 1961, când s-a realizat vânzarea, reclamanții nu au fost interesați să-și delimiteze terenul decât în partea sudică la strada - și în partea estică la drumul de acces la uzina de apă, căci montarea gardului pe partea vestică și cea nordică nu era necesară, deoarece, în aceste direcții, reclamanții și-au extins folosința în perioada și asupra terenului vânzătoarei.
Reclamanții s-au arătat extrem de preocupați de menținerea unei forme dreptunghiulare a terenului lor, dar nu și de a stabili cu exactitate amplasamentul concret al acelui dreptunghi, pornind de la prezumția că planul de amplasament și delimitare nr. 19019/2007, care respectă forma dreptunghiulară, este corectă.
efectuate în această lucrare, despre care se susține că evidențiază configurația terenului de 1000 mp asupra căruia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin contractul nr. 403/1961, au avut în vedere, însă, doar indicațiile reclamanților, căci aceștia nu au putut prezenta schița de dezmembrare din 09.09.1961 ce a stat la baza dezlipirii parcelei 3732/5 din parcela 3732/2 și face parte integrantă din contract, iar împrejmuirile fuseseră realizate tot de ei, iar de cea dinspre nu s-a ținut cont.
O coincidență demnă de reținut este aceea că, restrângându-și folosința în partea de est, respectiv micșorându-și lățimea terenului, reclamanții au renunțat la 182 mp situați între drumul de acces la uzina de apă și limita lor estică, pentru a reveni la suprafața de 1000 mp din, dar, în aceste condiții, terenul folosit, în perimetrul pe care singuri și unilateral și l-au delimitat, se suprapune peste terenul pârâților identificat cu nr. cadastral 7944, cu 137 mp, chiar mai puțin decât terenul la care reclamanții "au renunțat" prin mutarea gardului dinspre est.
Revenind la modalitatea de stabilire a configurației terenului reclamanților prin documentația nr. 19019/2007, judecătoria a mai reținut cu ocazia cercetării la fața locului, pe baza mărturisirilor reclamantului, că planurile de amplasament și delimitare a imobilului nr. top. 3732/5 din 6328 B M nr. 19019/2007, depuse la filele15-18, au fost efectuate de topograful după schița de dezmembrare din anul 1999, avându-se în vedere dimensiunile terenului acolo evidențiate de 16,5 lățime și 68m lungime.
Examinând schița din 1999 vizată de C sub nr. 1843, care, de altfel, nu a fost utilizată la vreo înscriere în 6328 B M și, ca atare, nu a produs efecte juridice, instanța a constatat că, în planul întocmit la scara 1:2880, intersecția drumului identificat cu nr. top. 3732/3 cu strada - - (actualmente ) nu reprezintă unghi drept, în timp ce în cel executat la scara 1:10000, intersecția respectivă, importantă, deoarece face parte din terenul reclamanților, se prezintă sub unghi de 90 de grade.
Pe de altă parte, la cercetarea la fața locului, instanța a constatat că drumul către uzina de apă, cel inițial configurat ca nr. top. 3732/3, și-a schimbat traiectoria în modalitatea evidențiată grafic cu culoare albastră și în anexa 1 expertizei, reclamantul declarând că traseul drumului de acces la uzina de apă s-a modificat în anul 1970, impunându-se din cauza camioanelor mari care nu puteau executa manevra de viraj într-o curbă de 90 de grade.
Or, dacă traseul drumului s-a modificat încă din anul 1970, iar schița din 1999 vizată de C sub nr. 1843 nu oglindește această modificare cu consecințe asupra configurației terenurilor din zonă, ea este, evident, eronată.
În acest context, se pune întrebarea ce repere a ales topograful la întocmirea planului de amplasament și delimitare nr. 19019/2007, dacă schița din 1999 nu evidenția realitatea existentă încă din 1970 și din ce puncte a început măsurătoarea lungimii terenului reclamanților de 68 și a lățimii de 16,5, dacă doar în partea sudică a terenului, respectiv la strada -, linia de hotar a proprietății reclamanților putea fi stabilită cu certitudine.
G, care a măsurat terenul părților înainte de întocmirea schiței 19019/2007, a declarat cu ocazia audierii sale ca martor că reclamanții foloseau în anul 2005, când a realizat parcelarea nr. top. 3732/13/7, terenul de 1000 mp în conturul 7, 16, 8, 9, 10, 18, 11, 17, 7 din schița anexă 1 raportul de expertiză, respectiv conturul din planșă.
A mai declarat că, în cadastrală din 1913, limita estică a nr. top. 3732/5 este cea marcată cu linia neagră în planșa de la fila 133, iar conturul acestui topografic este cel evidențiat cu culoare galbenă.
Deci, parcela reclamanților se suprapunea în colțul de S-E peste strada -, înglobând intersecția celor două drumuri, iar limita din V trecea pe sub casa reclamanților.
Acest aspect denotă, coroborându-se cu concluziile expertului, că planul de amplasament și delimitare nr. 19019/2007, deși respectă forma dreptunghiulară a terenului reclamanților, nu a stabilit amplasamentul acestui dreptunghi pe locul său, reprezentat de conturul galben din planșa de la fila 133 și de conturul negru dintre punctele10-13 din anexa 1 expertizei, ci a fost translatat spre vest.
De altfel, expertul tehnic nu a revenit asupra convingerilor sale din cuprinse în concluziile din raportul de expertiză, potrivit cărora neconcordanțele dintre starea de fapt existentă în teren și cea evidențiată grafic au apărut chiar la dezlipirea parcelei 3732/5 din parcela mamă 3732/2, când, fie terenul predat reclamanților efectiv nu a fost corect evidențiat în schiță, fie reclamanților le-a fost vândut terenul în limitele top. 3732/5, dar practic îl folosesc între alte limite.
Răspunsurile date în completarea raportului de expertiză la obiecțiunile reclamanților nu contrazic concluziile primului raport, ci reafirmă aspecte apte a fi constatate de orice persoană fără intermediul unui expert.
De remarcat este faptul că expertul nu confirmă susținerile reclamanților potrivit cărora schițele 4986/2005 și 3312/2006 încalcă dreptul de proprietate al acestora, astfel cum fost dobândit în anul 1991, ci se mărginește să reitereze faptul că aceste schițe modifică geometria parcelei reclamanților evidențiată în schițele anterioare.
Nici răspunsul de la pct. 5.5 nu prezintă nicio relevanță în sprijinul susținerilor reclamanților căci era evident, încă de la emiterea Încheierii 19019/2007 de către OCPI, că, în lipsa celor două schițe, respectiv 4986/2005 și 3312/2006, schița 19019/2007 putea fi înscrisă. Tocmai existența celor două schițe a făcut imposibilă înscrierea schiței 19019/2007.
În concluzie, deși solicită instanței să se constate că terenul pe care l-au cumpărat în 1961 este cel evidențiat în documentația nr. 19019/2007, care "respectă schița din 1961, ce nu a putut fi depusă în probațiune", reclamanții nu au fost în măsură să dovedească pretențiile lor, respectiv că perimetrul terenului asupra căruia au dobândit dreptul de proprietate în 1961 este cel evidențiat de documentația întocmită nr. 19019/2007, chiar dacă aceasta "păstrează" conturul dreptunghiular din toate schițele anterioare anului 1999.
Admiterea pretențiilor reclamanților, astfel cum au fost formulate, ar însemna perpetuarea neconcordanțelor evidențiate de expertul între terenul efectiv predat cumpărătorilor la vânzarea din 1961 și cel evidențiat grafic ca fiind nr. top. 3732/5 și, totodată, ar da prioritate măsurătorilor rudimentare și lipsite de coordonate clare efectuate înainte de introducerea sistemului "stereografic 70" față de cele realizate în acest sistem și chiar prin satelit.
În altă ordine de idei, pentru a lămuri situația juridică a terenurilor învecinate, părțile au la dispoziție acțiunile petitorii, în grănițuire sau revendicare, în cadrul cărora se vor compara titlurile lor, fiind inadmisibilă, formularea în acest scop a unei acțiuni în constatare întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă, în condițiile în care litigioase sunt tocmai liniile de hotar ale terenurilor în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 318 din 11.12.2008 a Tribunalului Maramureș, apelul apelul reclamanților a fost respins ca nefondat, reținându-se că, pe baza unui probatoriu complet, prima instanță a făcut o atentă analiză a situației litigioase existente între părțile din proces, desprinzând concluzia corectă potrivit căruia litigioase sunt chiar mejdele terenurilor ce fac obiectul schițelor suspuse analizei. Câtă vreme nu se lămurește cu certitudine, într-un alt cadru procesual, amplasamentul exact al terenului ce a făcut obiectul contractului din 1961, care poate să corespundă reprezentării grafice întocmite cu prilejul dezmembrării parcelei cumpărate sau nu și nu se determină limitele de hotar dintre proprietățile părților, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului lor, reclamanții reiterează, în fapt, motivele de apel, la care instanța nu a răspuns, decizia pronunțată în apel nefiind, de fapt, motivată, mărginindu-se în constata că prima instanță a făcut o analiză atentă a probelor și a stabilit corect starea de fapt și că s-ar impune ca într-un alt cadru să se lămurească amplasamentul exact al terenului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum corect susțin recurenții, hotărârea instanței de apel nu este motivată, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. care este unul de modificare a hotărârii, instanța de recurs având posibilitatea de a suplini lipsurile considerentelor hotărârii instanței de apel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod proc. civ.
Deși în apel fost depusă schița din anul 1961 ( 33 dosar tribunal), apreciată esențială de prima instanță, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, însușite de tribunal, nu s-a dispus completarea probațiunii, fie prin completarea expertizei efectuată în fața primei instanțe raportat la această nouă probă, fie, în măsura în care răspunsul expertului nu ar fi lămuritor, efectuarea unei noi expertize.
De altfel, concluziile expertizei sunt contradictorii, întrucât, pe de o parte, în expertiza inițială (74-79 dosar judecătorie), se arată (pct. 6.4) că schițele vizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 4986/2005 și 3312/2006 respectă configurația și amplasamentul terenului înscris în CF 198 nr. top 3732/13/7, ce a aparținut numitei, antecesoarea tabulară a pârâților ( 30 dosar judecătorie, contract autentic de vânzare-cumpărare), însă, în ceea ce privește parcela reclamanților, cu nr. top 3732/5, s-a realizat o eroare în anul 1961, fie în reprezentarea grafică a dezmembrării, fie în folosințele începând din acel an (pct. 6.5), pentru ca, în completarea la raportul de expertiză ( 106-108 din același dosar), expertul să arate că în toate schițele de dezmembrare realizate înaintea anului 2000, terenul reclamanților avea o formă aproximativ dreptunghiulară, în timp ce, în schițele nr. 994/2000, 4986/2005 și 3312/2006, forma și poziția terenului de 1000 mp este aproximativ trapezoidală, modificând granița nordică a terenului reclamanților, ultimele două schițe transformând practic poziția parcelei reclamanților, modificându-i geometria prin scurtarea lungimii și modificarea lățimii și păstrând doar suprafața (pct. 5.3, 5.4), iar, dacă cele două schițe nu ar fi fost înscrise în cartea funciară, era posibilă înscrierea schiței depusă de reclamanți cu nr. 19019/2007.
Se impune, așadar, așa cum corect susțin reclamanții, completarea expertizei având în vedere schița depusă în apel și lămurirea acestor neconcordanțe. Întrucât modificarea hotărârii nu este posibilă în recurs prin simpla suplinire a lipsei motivării, fiind necesară administrarea unor noi probe, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc. civ. curtea va casa decizia recurată și va trimite apelul spre rejudecare aceluiași tribunal, în vederea completării probațiunii.
În ceea ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. în măsura în care instanța de apel aprecia că acțiunea ar fi inadmisibilă, trebuia să pună în discuția părților acest motiv și să-l justifice, conform art. 129 alin. 4 Cod proc. civ. nefiind suficient să insereze în considerente o frază referitoare la necesitatea unui alt cadru procesual.
Oricum, instanța de recurs, dezleagă în drept această împrejurare, în sensul că, atâta vreme cât nu este vorba de o simplă stare de fapt constând în mutarea granițelor sau identificarea cu repere în teren a acestora, ele nefiind cunoscute, nu se pune problema unei acțiunii în grănițuire în sensul art. 584. civ. sau a uneia în revendicare, în sensul art. 480. civ. În realitate, este vorba de verificarea amplasamentului parcelelor datorită unor schițe contestate, înscrise în cartea funciară, motiv pentru care acest cadru procesual este suficient, cartea funciară completându-se cu înscrisurile și planurile referitoare la înscrieri, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare (un text similar existând și în disp. art. 6 din Decretul-lege nr. 115/1938). Prin urmare, în realitate, reclamanții solicită rectificarea unei înscrieri referitoare la individualizarea în teren a parcelei conform planului de situație. Așadar, o înscriere, inevitabil, se referă la o parcelă determinată și în fapt, prin plan, deci identificarea ei greșită echivalează cu o înscriere greșită, cu atât mai mult cu cât, în actuala redactare a art. 21 din Legea nr. 7/1996, planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului constituie anexa la partea Iac ărții funciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 318 din 11 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite apelul spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
pensionată, semnează
grefier șef secție,
Red. dact. GC
3 ex/28.05.2009
Jud. apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
