Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.1099/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația în anulare formulată de contestatoarea, precum și cererea de intervenție formulată în interesul contestatoarei de către SC E- SRL împotriva deciziei civile nr.2231/17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații și.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 29 aprilie 2009 contestatoarea a înregistrat la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată la 2.12.2008, contestatoarea a solicitat anularea deciziei civile nr. 2231/R/17.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr- și, în consecință, admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 260/A/15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
În motivarea contestației, întemeiată pe disp. art. 318 alin. 1 teza II- Cod proc.civ. contestatoarea a arătat următoarele:
În primul rând, instanța de recurs nu s- pronunțat asupra dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și a art. 45 lit. c din Regulamentul de aplicare a acestui act normativ - notarea unui antecontract de vânzare-cumpărare - invocate în motivele de apel, fiind evident faptul că, acest motiv de critică nu putea fi catalogat ca o reapreciere probelor așa cum în mod greșit a făcut instanța de recurs.
În al doilea rând, instanța de apel pronunțat o hotărâre cu încălcarea disp. art. 1075.civil, motiv de recurs expus în pag. 13 alin. 3 al declarației de recurs. Instanța trebuia să analizeze sancțiunea ce se poate aplica în situația nerespectării indisponibilizării, respectiv atragerea răspunderii contractuale și nu nulitatea absolută astfel cum în mod eronat a solicitat reclamantul și a acordat instanța de apel.
Instanța de recurs nu s- pronunțat nici asupra ciriticilor aduse prin declarația de recurs privind disp. art. 66 din Legea nr. 36/1995, text de lege care prevede că actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă, are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. Executarea silită a ternului s- făcut prin prisma neîndeplinirii obligației de către contestatoare, de restituire sumelor împrumutate în termenul stabilit în contractul atacat. La pronunțarea hotărârii, instanța nu ținut seama de faptul că acest teren nu mai există în patrimoniul recurenților, iar constatarea nulității absolute solicitată de către apelant apare ca nelegală și fără efecte juridice prin prisma situației juridice create în jurul celor două acte.
Nici din acest punct de vedere nu se justifica calificarea motivelor de recurs ale contestatoarei ca o reapreciere a probelor.
Instanța de recurs nu a analizat nici motivul de încălcare a prev. art. 967.civil de către instanța de apel. Apelantul nu a făcut dovada că actul atacat nu a fost real sau că suma a fost folosită în alte scopuri decât cel al plății cauțiunii. Prin urmare, se impuneau a fi avute în vedere disp. art. 967.civil, text de lege care consacră prezumția de valabilitate și de existență cauzei actului, lipsa sau nevalabilitatea cauzei impunându-se a fi dovedite.
Admițând teza că apelantul ar avea dreptate în privința extrasului de carte funciară invocat în motivarea apelului și preluat de instanța de apel, culpa neînregistrării lor la timp de către lucrătorii de carte funciară unor cereri nu poate fi imputată contestatoarei, dovada diligenței depuse de către aceasta în momentul încheierii contractului de împrumut fiind făcută prin extrasul de carte funciară depus la dosarul notarial.
Concluzia cauzei ilicite a contractului de împrumut nu poate fi trasă automat, chiar dacă contestatoarea ar fi încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pentru că, există protecția prezumției de valabilitate a cauzei, prezumție ce operează în favoarea contestatoarei. Încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare ar fi conferit apelantului numai un drept de creanță, acest lucru nefăcând dovada faptului că actul de împrumut s- încheiat doar cu scopul de a nu-și îndeplini obligația de încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul solicitat respingerea, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată contestației în anulare.
În primul rând, contestația în anulare este inadmisibilă, atâta vreme cât nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ de legiuitor și câtă vreme nu se cercetează fondul raporturilor juridice dintre părți.
Instanța de recurs invocat și ulterior admis excepția inadmisibilității recursului privind motivele expuse de recurenți la 6-19, și parțial pct. I din memoriu cuprinzând motivele de recurs. În această situație, invocarea de către contestatoare a faptului că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, este de totală rea credință.
Prin decizie, instanța de recurs se pronunță și cu privire la motivul contestației referitor la neanalizarea motivului de recurs privitor la nulitatea relativă a actului juridic în litigiu atunci când reține că "această critică excede obiectului prezentului dosar, ignorându-se regimul juridic specific acestei sancțiuni, nesolicitate de nici una din părțile contractante", cât și cu privire la prezumția instituită de art. 967.civil, în legătură cu care instanța de recurs reține că "aspectele legate de neplata de către pârâtă a sumei de 700.000 lei" nu se încadrează în prev. art. 304 pct.9 Cod proc.civ.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul contestatoarei SC E- SRL B, cerere asupra căreia instanța s- pronunțat în ședința publică din 23.04.2009.
Examinând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Conform disp. art. 318 teza 2 alin. 1 Cod proc.civ. "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare". Acest test de lege are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze motivele invocate de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care găsit că motivul de recurs este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Prin decizia civilă nr. 2231/R/17.11.2008 Curții de Apel Cluja fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 260/A/15 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Din practicaua acestei decizii reiese că instanța de recurs invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs, respectiv celor expuse la 6- 19 și parțial la pct. I din memoriul cuprinzând motivele de recurs, întrucât privesc motive de netemeinicie, reiterări ale stării de fapt și reproduceri ale probațiunii testimoniale sau cu înscrisuri, motive prev. de art. 304 pct. 10 și 11 Cod proc.civ. în prezent abrogate.
Aceeași instanță de recurs pus în discuția părților aceste aspecte, alături de aprecierea că, în cauză rămân de analizat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 3 Cod proc.civ. ce vizează nelegalitatea hotărârii rezultată din încălcarea competenței instanței și cel prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. privind cauza ilicită contractului de împrumut încheiat între pârâta și pârâtul.
În legătură cu motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod proc.civ. prin care s- invocat cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul și pârâta, instanța de recurs constatat că nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel nu s- invocat pe calea cererii reconvenționale sau pe cale de excepție nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru o cauză ilicită, împrejurare invocată pentru prima dată în recurs, astfel că intră sub incidența disp. art. 316 raportat la art. 294 Cod proc.civ.
În legătură cu excepția invocată de instanța de recurs referitoare la inadmisibilitatea motivelor expuse la 6-19 și parțial pct. I, instanța a pus în discuția părților această excepție, dar recurenții, prin avocat, nu se referă în concluzii la această excepție, în sensul de a arăta în mod concret în ce constă legalitatea acestor motive.
Instanța de recurs reține că, criticile grupate la pct. II din memoriul cuprinzând motivele de recurs extinse între pag. 6-19, nu pot fi primite, în condițiile în care se referă la aspecte de netemeinicie, ce reclamă din partea instanței de recurs reaprecierea materialului probator existent la dosar.
În alineatele următoare, instanța de recurs a analizat și răspuns tuturor motivelor, reținând că aspectele legate de neplata de către pârât a sumei de 700.000 lei și dovada contrară aflată la dosarul execuțional, contextul în care s-a plătit cauțiunea, circumscrierea scopului licit nedovedit ori probele ce au condus la răsturnarea prezumției instituită de art.967 alin. 2 civil, conjunctura în care s- prezentat la notar extrasul de cartea funciară fără notarea antecontractului de vânzare-cumpărare (aspect analizat prin decizia civilă nr. 543/2006 Curții de Apel Cluj intrată în puterea lucrului judecat în care s-a analizat atât cauza ilicită, cât și reaua credință a părților contractante raportat la întregul contract de împrumut), nu se încadrează în prev. art. 304 pct.9 Cod proc.civ. motivele de recurs fiind limitate de legiuitor doar la cele privind nelegalitatea hotărârii atacate.
Cu privire la criticile vizând cauza ilicită contractului de împrumut, precum și cele referitoare la reaua credință a părților contractante și voința lor de a scoate imobilul din patrimoniul pârâtei, considerate drept lipsite de suport probator, instanța de recurs apreciat că nu se încadrează în disp. art. 304 pct.9 Cod proc.civ.
Motivele de recurs, în legătură cu care prin contestația în anulare se pretinde că nu au fost analizate de instanța de recurs, sunt cuprinse în declarația de recurs la pag. 9, 10, 12 și 14. În condițiile în care instanța de recurs a constatat inadmisibilitatea tuturor motivelor de recurs cuprinse la pag. 6-19 din memoriul cuprinzând motivele de recurs implicit s-a pronunțat și asupra acestora.
Instanța de recurs cu toate că nu avea obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare și- îndeplinit această obligație, așa cum s-a reținut în alineatele precedente.
Pentru considerentele reținute, curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea Baleria împotriva deciziei civile nr.2231/R din 17 noiembrie 2008 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-
Urmare respingerii contestației în anulare, fiind în culpă procesuală, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 66.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.2231/R din 17 noiembrie 2008 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
pensionată, semnează
grefier șef secție civilă
Red. IA dact. GC
2 ex/12.05.2009
Jud.recurs:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
