Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.110
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta T SA, cu sediul în Târgoviște,--11, județul D, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr.1172 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL LIBER INDEPENDENT Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--11, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 6 februarie 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul Sindicatul Liber Independent Târgoviște(denumit în continuare Târgoviște) a chemat în judecată pe pârâta SC "" SA Târgoviște solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea salariului minim de bază pe societate, începând cu data de 1.01.2007 în cuantum de 477,75 lei; să fie obligată pârâta să-l înlocuiască cu valoarea de 576 lei care reprezintă echivalentul salariului de bază al muncitorului calificat treapta I, rețeaua C; să se recalculeze salariile de bază pentru toți salariații în funcție de această valoare și de coeficienții de ierarhizare din anexa 8 conform art.80.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate( în continuare ); să fie plătite diferențele salariale rezultate în urma majorării pentru toți salariații începând cu data de 1 ianuarie 2007; să se reactualizeze grilele de salarizare ca efect al recalculării salariilor de bază; să se dispună anularea dispoziției nr.267/5.02.2007 care încalcă principiile de salarizare convenite prin.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat, care începând cu 1.01.2007 este de 528 lei; că
acest salariu obținut din înmulțirea salariului minim de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare a muncitorului calificat, este salariul de referință funcție de care se recalculează salariile de bază ale tuturor salariaților, conform art.80.3. din.
Reclamantul a mai susținut că nu poate fi înlocuit salariul minim de bază cu o valoare mai mică decât 576 lei, pentru că prin aplicarea formulei de calcul din art.80.3 s-ar obține pentru unele categorii de muncitori calificați salarii de bază mai mici decât cel stabilit la nivel național, de 528 lei, iar emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007 în mod unilateral de către societate încalcă principiile stabilite de părți cu privire la salarizare.
În drept au fost invocate prevederile art.238,241,243 din codul muncii, art.40 din și s-a depus în copie extrasul.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
S-a susținut că salariile de bază ale personalului existent în combinat respectă valorile menționate în art.40 din, prin emiterea dispoziției nr.267 acestea fiind aliniate începând cu 15 ianuarie 2007, la minimele prevăzute de contractul la nivel național.
A mai arătat pârâta că punerea în executare a clauzelor art.40 din 2007-2010 ținut cont și de rezultatele negocierilor anuale în sensul majorării salariilor cu 5% începând cu 1.04.2007 conform actului adițional nr.6/2006, iar grilele de salarizare nu pot fi modificate decât cu acordul sindicatelor, cu excepția clauzelor contractului încheiat la nivel superior care trebuie respectate indiferent de poziția sindicatelor.
La întâmpinare s-au anexat în copie: extrase din, 2007-2010, actul adițional nr.6/2006, dispoziția nr.267/5.02.2007.
S-au încuviințat și administrat probe cu: înscrisuri și o expertiză contabilă, completată urmare obiecțiunilor și care a fost efectuată în prezența unui consilier expert desemnat de pârâtă.
Părțile au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Pe baza acestor probatorii, prin sentința civilă nr.1172 pronunțată la 23 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamantului, a constatat nulitatea salariului minim de bază pe societate, valoarea acestuia fiind înlocuită începând cu data de 1.01.2007 cu valoarea de 528 lei-ce reprezintă salariul minim de bază pe societate echivalent cu salariul de bază al muncitorului calificat treapta I, rețeaua
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să recalculeze salariile de bază pentru toți salariații în funcție conform acestui salariu începând cu 1.01.2007 ținându-se cont și de coeficienții de ierarhizare din anexa 8 și să fie plătite diferențele rezultate începând cu aceeași dată.
Pârâta a fost obligată să actualizeze grilele de salarizare în urma recalculării salariilor de bază.
A fost anulată dispoziția nr.267/5.02.2007 emisă de pârâtă care a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Art.80(1) din 2004-2008 stabilește că salariul minim de bază din societate este salariul de bază al muncitorului calificat treapta I, rețeaua C, iar alin.2
din același articol prevede că salariul minim de bază este de 4.200.000 lei începând cu 1.08.2004, salariile stabilite conform grilelor de salarizare urmând a se recalcula în funcție de salariul de bază minim pe combinat.
Prin actul adițional la nr.6/2006 s-a stabilit că începând de la 1.10.2006, salariile se majorează cu 5 procente, iar prin 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim al muncitorului calificat-acesta fiind de 528 lei de la 1.01.2007.
Aplicarea acestor prevederi contractuale a generat litigii între părți, prin decizia civilă nr.693/24 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI stabilindu-se în mod definitiv și irevocabil cuantumul salariului de bază minim lunar de 528 lei, iar nu de 576 lei cum a susținut Târgoviște în cadrul respectivului litigiu.
Drept urmare, societatea pârâtă, prin dispoziția nr.267/5.02.2007 a analizat salariile de bază ale angajaților în funcție de 2007-2010, majorându-le astfel: pentru muncitorul necalificat-la 400 lei; pentru muncitorul calificat-la 528 lei lunar, de la data de 15 ianuarie 2007.
Cu toate acestea, instanța fondului a reținut că prin dispoziția emisă de pârâtă nu a avut loc o corectare a salariului minim de bază la nivel de unitate, conform art.40 alin.1,2 și 4 din cu coeficientul de 1,2 ci s-a adăugat la salariile existente o completare pentru ca salariul minim să atingă nivelul de 528 lei, ceea ce contravine art.78 și 80 din și art.3 alin.3 din.
Această concluzie la care a ajuns instanța de fond s-a întemeiat pe expertiza contabilă, nefiind primit punctul de vedere al consilierului expert care a concluzionat că este imposibilă adaptarea cerută de art.3 alin.3 din 2007-2010, deoarece potrivit art.241 alin.1,lit.a din codul muncii contractele colective de muncă încheiate la nivel național produc efecte pentru toți salariații angajatorului, iar contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Cu această motivare, tribunalul a admis acțiunea și constatând nulitatea salariului de bază minim pe societate începând cu data de 1.01.2007, a înlocuit valoarea acestuia cu valoarea de 528 lei - ce reprezintă salariul minim de bază pe societate echivalent cu salariul de bază al muncitorului calificat treapta I, rețeaua C; a anulat dispoziția nr.267/2007 emisă de pârâtă pe care a obligat-o la recalcularea salariilor de bază ale tuturor salariaților și la actualizarea grilelor de salarizare în urma recalculării salariilor de bază.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC "" SA Târgoviște criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, recurenta a susținut că hotărârea atacată nu are la bază probe concludente de natură a justifica admiterea acțiunii reclamantului.
Astfel, potrivit art.3 alin.3 din 2007-2010, în cazul încheierii contractelor colective de muncă la nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele dintâi se vor adapta contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse. Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a obligat toți angajatorii să respecte un nivel minim de salarizare pentru muncitorii necalificați-în cuantum de 440 lei - iar pentru celelalte categorii profesionale nivele minime de salarizare echivalente cu aplicarea la salariul minim de bază al muncitorului necalificat a coeficienților de salarizare stabiliți potrivit art.40 din.
S-a procedat la verificarea și adaptarea nivelelor de salarii, dispunându-se completarea acestora pentru a atinge minimul prevăzut de, salariile majorându-se numai prin negociere fără ca instanța de judecată să poată forța acordul angajatorului și pe cale de consecință să-l pună în situația de a nu putea plăti măcar salariile brute existente.
A mai susținut recurenta că prima instanță, deși a administrat proba cu expertiză contabilă care să identifice coeficienții de ierarhizare din grilele de salarizare pentru a se stabili dacă și în ce măsură a fost respectat art.3 alin.3 din 2007-2010, expertul nu a răspuns acestui obiectiv, iar obiecțiunea consilierului expert pe această temă a rămas de asemenea nesoluționată, astfel că valoarea de 576 lei echivalent al salariului minim de bază nu are o explicație și corespondent în motivarea sentinței, iar calculul acestei valori nu se regăsește nici în expertiză nici în alt înscris dintre cele aflate la dosar.
Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului și în principal modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii în fond ca neîntemeiate a acțiunii reclamantului, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului pentru completarea probatoriilor care să arate în concret mecanismul de calcul ce a permis reținerea valorii de 576 lei ca echivalent al salariului minim de bază la nivel de unitate (filele 4-8).
Intimatul reclamant Târgoviște, legal citat a formulat întâmpinare (filele12-16) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece în mod corect s-a stabilit că începând cu data de 1.01.2007, salariul minim de bază pe societate este de 576 lei, iar prin dispoziția nr.267/5.02.2007 emisă de recurenta-pârâtă aceasta a încercat să eludeze atât dispozițiile legale cât și pe cele ale contractului colectiv de muncă care îi impuneau creșterea proporțională a salariului de bază minim pe unitate corespunzător salariului stabilit la nivel național.
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse de recurenta-pârâtă, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele așa cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este fondat și va fi admis pentru considerentele care succed:
Deși acțiunea reclamantului vizează sub un prim capăt de cerere nulitatea salariului minim de bază pe societate și înlocuirea în textul art.80 (2) a valorii de 447,75 cu valoarea de 576 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2007, prima instanță a admis acțiunea însă nu în sensul pretențiilor formulate sub acest capăt de cerere.
Astfel, cum în mod corect a criticat și recurenta-pârâtă, dispozitivul sentinței prevede expres că valoarea salariului minim de bază pe societate începând cu data de 1.01.2007 stabilit de art.80.2 din, va fi înlocuită cu valoarea de 528 lei (fila 244) însă această valoare exista anterior acțiunii, pentru că a făcut obiectul deciziei civile nr.693 din 24 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI (aflată la dosarul de fond la filele 116-119) și prin care instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil că de la 1.01.2007 salariul de bază minim este de 528 lei.
Drept urmare, reclamantul nu avea nici un interes să obțină din nou în justiție o confirmare a valorii salariului de bază minim de 528 lei, începând cu luna
ianuarie 2007 câtă vreme cu putere de lucru judecat acest aspect controversat între părțile litigiului de muncă, a fost tranșat încă din luna iulie a anului trecut.
În plus, chiar în expunerea de motive din cerere, reclamantul susține că prin apariția 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1 01.2007 este de 528 lei (fila 2).
În concluzie, instanța de fond a admis acțiunea însă în realitate așa cum rezultă atât din considerente cât și din dispozitivul sentinței, stabilirea valorii de 528 lei ca echivalent al salariului de bază minim, impunea respingerea acesteia.
O soluție de admitere presupunea înlocuirea valorii de 447,75 lei cu valoarea de 576 lei-așa cum a solicitat reclamantul în primul petit al acțiunii- și soluționarea tuturor celorlalte prin raportare la această din urmă valoare.
Această contradicție între soluția adoptată și motivarea dată prin sentință este de natură a crea confuzie și datorită împrejurării că în minuta sentinței aflate la fila 190, există modificări ale cifrelor reprezentând exact acest element al disputei juridice, care nu sunt confirmate prin semnătura magistraților, făcând imposibilă verificarea a ceea ce a hotărât completul de judecată cu prilejul deliberării.
Că în realitate instanța de fond s-a pronunțat asupra altceva decât s-a cerut rezultă și din motivarea recursului, recurenta criticând sentința (fila 8) pentru lipsa argumentării mecanismului ce a determinat prima instanță să ajungă la valoarea de 576 lei.
Or din examinarea considerentelor sentinței recurate nu reiese într-adevăr că prima instanță a analizat primul petit al acțiunii care se referă expres la valoarea de 576 lei, aceasta pronunțându-se asupra altei valori-de 528 lei- care nu a format obiectul învestirii instanței.
Astfel fiind, Curtea stabilește la examenul de legalitate și temeinicie declanșat prin exercitarea recursului, că este incident în cauză art.3041cod pr.civ. lipsind motivarea soluției adoptate în raport de dezlegarea dată pretențiilor reclamantului, ceea ce impune reluarea ciclului judecății pentru ca în primă instanță să fie verificate toate petitele acțiunii introductive iar soluția dată fiecăruia dintre acestea să aibă corespondent atât în motivarea în fapt și în drept cât și în hotărârea de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată corespunzătoare pretențiilor cu care a fost legal învestită.
Cum aceste aspecte echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, în temeiul art. 312 cod pr.civ. se va admite recursul, se va casa hotărârea astfel pronunțată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T SA, cu sediul în Târgoviște,--11, județul D, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr.1172 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu
intimatul-reclamant SINDICATUL LIBER INDEPENDENT Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--11, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 6 februarie 2008
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - - - - - -
Grefier,
red.
Tehnored.
3 ex./25.02.2008
dosar fond- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
