Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.1157//
Ședința publică din 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta -lichidator judiciar al, împotriva deciziei civile nr.276 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic G pentru intimații-pârâți Orașul, prin Primar și Consiliul Local, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea recurentei-reclamante, prin care solicită judecarea în lipsă.
Apărătorul intimaților-pârâți precizează că la termenul anterior s-a pus în vedere să depună acte din care să rezulte situația juridică a terenului în litigiu și, din eroare, în încheierea de ședință s-a menționat anul 1996 în loc de 1986; solicită îndreptarea acestei erori; depune la dosar borderou cu înscrisurile certificate și note scrise, la care se află atașate înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor de judecată. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic G solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât susținerile recurentei nu vizează critici de nelegalitate. Decizia tribunalului a fost atacată de reclamantă fără a se aduce motive noi față de apel, astfel că recursul apare ca nefondat. Recurenta nu face dovada că terenul în litigiu face parte din inventarul debitoarei, că ar fi fost înscris în patrimoniul IAS-ului. Precizarea că procesul verbal nr.419/1993 nu face referire la terenul în litigiu nu poate fi primită pentru că recurenta invocă tocmai planul în baza căruia s-a făcut predarea lui. Acest proces verbal a fost semnat de și fost transcris sub nr.34643/1993, de când a intrat în circuitul civil, ca teren în proprietatea orașului.
Pentru toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces și dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.9974/7 septembrie 2007, Judecătoria Constanțaa respins, ca nefondată, acțiunea prin care reclamanta prin lichidator judiciar -, devenit solicitase constatarea calității sale de proprietar asupra unui teren de 40,71 ha. situat pe teritoriul administrativ al orașului (Depozitul 10) A 158/5, în contradictoriu cu pârâții Orașul prin Primar și Consiliul Local al orașului, acțiunea fiind precizată în ședința publică din data de 29 mai 2007 ca întemeindu-se pe dispozițiile art.480 Cod civil, respectiv o acțiune în revendicare.
Aceeași acțiune a fost înregistrată, atât la data de 14 august 2006, cât și la cea din 5 octombrie 2006, prin încheierea din data de 23 ianuarie 2007, instanța dispunând reunirea cauzelor astfel formate sub numărul cel mai vechi de dosar.
În motivare, s-a reținut în fapt că, în anul 1986, Consiliul Județean Cat ransmis, din administrarea Consiliului Popular, în cea a 60ha. teren situat în afara perimetrului construibil al orașului, în zona numită Sat, pentru ca, în vederea aplicării Legii nr.18/1991 prin Hotărârea nr.45/12 iunie 1991 Prefectului Județului C să se dispună restituirea a 40,28ha. delimitat în parcela A 158/5 în planul cadastral al orașului, către Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 năvodari, în vederea constituirii și reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite.
Ulterior, Oficiul de cadastru și Organizare a Teritoriului Cac omunicat, cu adresa nr.217/8 martie 1995, faptul că procesul verbal de predare primire din anul 1993 celor 40,71 ha. situat în A 158/5 nu privește terenul din această solă, ci alte terenuri, concluzia oficiului fiind aceea că terenul în litigiu a rămas în proprietatea
Acestei comunicări instanța a constatat că-i lipsește caracterul de titlu de proprietate, printr-un înscris ulterior emis de același oficiu, făcându-se vorbire despre revenirea terenului în administrarea
Pentru lămurirea apartenenței terenului, s-a dispus identificarea acestuia și transpunerea evidențelor cadastrale, în acest mod constatându-se că terenul este înscris în proprietatea orașului, reclamanta nedovedind modul în care terenul ar fi intrat în proprietate, întrucât decizia din anul 1986 i-a transmis numai administrarea bunului.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel reclamanta prin practician în insolvență -, în calitate de lichidator al, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța nu a observat că, prin decizia nr.461/16 septembrie 1986,a Consiliului Popular al județului C s-a transmis fostului terenul în litigiu, proprietate de stat, neproductiv, spre a fi redat agriculturii.
Potrivit legilor speciale, terenul ar fi devenit proprietate a, în anul 1995, C comunicându-i reclamantei faptul că terenul a rămas de fapt și de drept în proprietatea sa, motiv pentru care s-a reînscris în patrimoniul său.
Din acest motiv, el trebuia inclus în inventarul societății falite și readus în patrimoniul debitorului, spre a fi folosit în vederea îndestulării creditorilor acestuia.
Prin întâmpinare, Orașul a solicitat respingerea apelului, motivat de faptul că procesul verbal de predare-primire în vederea punerii la dispoziția comisiei de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate nu a fost, vreodată, atacat în instanță și desființat, terenul înscriindu-se în circuitul civil ca proprietate privată a orașului, în vreme ce comunicările făcute de către C nu aveau puterea de a întoarce actul de predare.
Prin decizia civilă nr.276/15 mai 2008, Tribunalul Constanțaa respins apelul, ca nefondat, reținând în fapt că niciodată terenul nu a fost înscris în patrimoniul societății, aceasta primind numai administrarea, anterior anului 1989, pentru ca, în temeiul Hotărârii nr.45/1991 a Prefectului Județului C, să fie pus la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar în vederea aplicării Legii nr.18/1991.
Înscrisurile emise de către C nu au calitatea de a trece sau declara, în patrimoniul reclamantei, bunul.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, lichidator judiciar al, criticând-o pentru motive încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, în sinteză după cum urmează:
În mod greșit instanța a interpretat procesul verbal încheiat sub nr.419/1993 și transcris la Registrul de și ca privind terenul în litigiu, în realitate, așa cum rezulta din comunicarea făcută de către C, acest act vizând alte terenuri, chestiune reconfirmată în anul 1998.
Astfel, s-a dovedit, cu probatoriul cauzei, că suprafața transmisă spre a fi restituită în condițiile Legilor fondului funciar ar fi ajuns la 140 ha. deși numai 100 puteau suporta acest regim, dacă s-ar considera că predarea-primirea ar fi privit și terenul în litigiu.
Concluziile C, privitoare la lipsa terenului în cauză din cel transmis în procesul verbal. despre care s-a făcut vorbire. nu au fost contestate în instanță. prin atacarea în vreun mod a acestei comunicări.
Pe de altă parte, reclamanta a exercitat, în timp, toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv folosința și dispoziția, numai posesia suportând unele discontinuități însă, din anul 1996, s-au întocmit situații și diverse acte de administrare și dare în folosință, în dovedirea și a acestui dezmembrământ.
În urma- pe rolul Curții de Apel Constanța, dispusă prin încheierea nr.1164/10 februarie 2009 de către, pricina a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești.
Aceasta a pus în discuție necesitatea suplimentării probatoriului, în vederea clarificării circuitului juridic al terenului, sens în care au fost depuse relații din partea C și, respectiv,
Din examinarea acestora, ca și a întregului probatoriu al cauzei, Curtea reține recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Potrivit celor mai vechi înregistrări, terenul în litigiu situat în parcela 158/5 se afla, în anul 1975, în proprietatea statului și administrarea Consiliului Popular, având categoria de folosință-neproductiv (filele 29-31).
În anul 1986, Consiliul Popular al Județului C transmite administrarea acestuia către, în scopul reamenajării, spre a fi redat producției agricole.
Prin decizia nr.461 a Consiliului Popular al Județului C, nu se dispune trecerea în administrare directă, dezmembrământ al dreptului de proprietate al statului socialist, transformat, după anul 1991 în condițiile legilor speciale, în drept de proprietate al societăților comerciale nou formate, ci numai în administrare, în vederea redării folosinței agricole, drept distinct de cel pe care localitatea îl avea.
Astfel, potrivit clasificării dreptului de proprietate socialistă de stat, acesta cuprindea, pe de o parte, dreptul de administrare directă pe care-l exercita statul, prin persoanele sale juridice, în cauza de față, unitatea administrativ-teritorială și dreptul de folosință asupra unor terenuri cu destinație agricolă sau alte destinații, între cele două existând distincție preluată de legislația ulterioară, atunci când, la transformarea fostelor unități economice de stat în societăți comerciale pe acțiuni, patrimoniul a fost declarat a se întinde exclusiv asupra bunurilor deținute în patrimoniu, cu excepția celor deținute cu alt titlu, cum este cazul celui de față.
Atribuirea terenului, către fostul s-a făcut, în anul 1986, în scopul refacerii potențialului agricol, iar nu în administrare directă.
Reclamanta pretinde că hotărârea nr.45 din data de 12 iunie 1991 de predare a terenului, privea exclusiv terenuri fostă proprietate a, altele decât cele în litigiu, precum și că ele exced suprafeței de 100 ha. pentru care a fost emisă, în scopul retrocedării proprietăților funciare.
Nu dovedește, însă, că terenul litigios, anterior folosirii lui pentru depozitarea sterilului, s-au aflat în proprietatea statului, iar nu a unei unități cooperatiste, precum nici primirea lui în administrare directă.
Deși nu se arată în ce ar putea consta greșita interpretare a unui act juridic sau s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, Curtea va examina înscrisurile și operațiunile invocate în cauză, în scopul dovedirii existenței bunului în patrimoniul recurentei-reclamante.
Astfel, aceasta pretinde că actul de predare către Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar, în vedere reconstituirii și constituirii dreptului de proprietate nu ar fi privit acest teren, făcând trimitere la o adresă emisă de către
Înscrisul, într-adevăr, face vorbire despre o asemenea neapartenență a terenului în litigiu a celui care ar fi fost vizat prin decizia nr. 45/1991, fără însă, a se indica motivul pentru care se apreciază în acest sens.
Astfel, nu se arată dacă terenul în litigiu nu ar fi făcut, mai înainte ca el să fie folosit de către Orașul drept haldă de steril pentru construirea -Poarta Albă, din perimetrul fostei Sanca-, aceasta fiind suprafața a cărei restituire se dispune, de la. către
Totodată, afirmațiile directorului nu se sprijină pe dovezi privind existența unei alte predări, a altor 10 ha. de la reclamantă, pentru a se putea considera că predarea consemnată în protocolul din anul 1993 ar fi fost executată cu depășirea limitei înscrisă în hotărârea din anul 1991.
De aceea, corect instanțele de fond au constatat că această adresă a instituției de organizare cadastrală nu este susceptibilă de a produce efecte juridice în sensul lipsirii de efecte a actului de predare, de la reclamantă. la. a terenului în litigiu.
Or, acest transfer nu a fost atacat și, respectiv, terenul revendicat, deși procesul-verbal semnat de reprezentantul reclamantei a identificat, prin date cadastrale, respectiv prin menționarea parcelei A 158/5, terenul în litigiu (fila 52), recunoscându-se, implicit și faptul că inclusiv acest teren era deținut în folosință, iar nu în proprietate.
În această situație, se va observa că, chiar și în măsura în care terenul ar fi aparținut statului iar nu unei unități cooperatiste, caz în care statul ar fi exercitat numai folosința, potrivit Legii nr.15/1990, dreptul nu s-a transformat într-unul de proprietate în favoarea societății comerciale pe acțiuni înființate, art.20 alin.2, creând acest regim juridic numai pentru bunurile din patrimoniul societății comerciale și exceptându-le pe cele dobândite cu alt titlu.
Astfel, directorul C pretinde că nu s-ar fi realizat operațiunea de constituire a dreptului de proprietate în vederea căreia s-a încheiat, ceea ce constituie o confirmare a ieșirii din posesia reclamantei și a scopului în care aceasta s-a făcut.
Afirmația acesteia, însă, potrivit căreia terenurile rămân în continuare în proprietatea, nu este fondată pe un act juridic de întoarcere a bunului în patrimoniul reclamantei, predarea către Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991, fiind rezultatul unui acord de voințe, căruia trebuia să i se opună unul similar, sau o declarare judecătorească a nelegalității primului.
Or, nici un acord legal de restituire nu s-a dovedit a fi intervenit, după cum, după cum nici nu a fost atacat, în justiție, actul inițial de predare-primire pentru eventuala lipsă a temeiului întocmirii lui sau invocată eventuala nerealizare a scopului, pentru ca, în măsura în care, terenurile rămase în rezerva unității administrative ca urmare a neîndeplinirii scopului pentru care transmisiunea s-a săvârșit, să se restituie persoanei juridice de la care a fost preluat.
Ca atare, nu există vreuna din greșelile de judecată invocate de către recurentă, în interpretarea actelor juridice deduse judecății, în sensul schimbării naturii or a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, sau lipsa de temei legal ori încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
În temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe recurentă la plata, către intimat, a cheltuielilor de judecată, provocate în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta -lichidator judiciar al, împotriva deciziei civile nr.276 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții ORAȘUL prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
Obligă recurenta să plătească intimaților-pârâți suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru judecător eliberat
Prin pensionare
, -,
noi,
Președintele Curții de Apel Pitești,
,
Grefier,
Red.-/7.07.2009
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
