Obligație de a face. Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1156/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT IN CONSTRUCTII - - PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL IN CONSTRUCTII SUD MUNTENIA, împotriva deciziei civile nr.48 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii de reprezentare juridică și intimatul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2762/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-pârât depune la dosar întâmpinare și solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Curtea apreciază că proba solicitată nu este concludentă soluționării cauzei față de soluția adoptată.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și desființarea construcției ilegal executată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă. Precizează că acțiunea inițială a avut un capăt de cerere intrarea în legalitate, dar nu s-a formulat apel pe acest aspect; mai arată că s-au făcut demersuri în acest sens, dar nu s-au rezolvat datorită unei confuzii în ce privește proprietarul acelui teren și, în special, datorită reclamațiilor făcute de fostul proprietar.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.03.2008, sub nr-, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - prin Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud Muntenia pentru Inspectoratul Județean în Construcții Aas olicitat intrarea în legalitate în condițiile cumulativ prevăzute de Legea nr. 50/1991, desființarea construcțiilor nelegal realizate, în situația în care nu poate obține o nouă autorizație de construire pentru imobilul edificat în Pitești,-, județul Totodată, s-a solicitat stabilirea unui termen limită de executare a măsurii dispuse.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 21.09.2006, inspectorul de specialitate al Aac onstatat că la această adresă, în intervalul aprilie 2005 - septembrie 2006, s-au executat lucrările evidențiate în procesul-verbal de constatare, faptă pentru care pârâtul a fost sancționat contravențional.
Prin procesul-verbal seria B nr.-/21.09.2006 s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate prin obținerea unei autorizații de construire sau desființarea lucrărilor executate cu încălcarea prevederilor autorizației, până la termenul din 31.12.2006, act intrat în puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr.2589/02.05.2007, rămasă irevocabilă, iar pârâtul nu s-a conformat.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4915 din 10 septembrie 2008, respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că prin procesul-verbal de contravenție seria B nr.-/21.09.2006 încheiat de reclamant, pârâtul a fost sancționat pentru că în intervalul aprilie 2005 - septembrie 2006 executat lucrări de construire locuință din structură beton armat, zidărie, tâmplărie din termopan, fără a se respecta alcătuirea constructivă și înfățișarea clădirii autorizate de Primăria municipiului Pitești, cu nr. 1478/02.12.2004 și de asemenea, nu a fost respectat amplasamentul și dimensiunile constructive, în baza dispozițiilor art.26 alin.1 lit.b) din Legea nr.50/1991. Sancțiunea aplicată a fost amenda contravențională de 3.000 lei, dispunându-se oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate până la data limită 31.12.2006.
Plângerea formulată de contravenient împotriva acestuia a fost respinsă prin sentința civilă nr.2589/2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr.662/R-C/2007 a Tribunalului Argeș.
S-a constatat că prin intermediul primului capăt de cerere s-a solicitat de către reclamantă intrarea în legalitate în condițiile cumulativ prevăzute de Legea nr.50/1991, prin obținerea unei noi autorizații de construire, însă legea specială nu conferă instanței prerogativa de a dispune acest lucru. Pe de altă parte, această obligație, de a intra în legalitate, a fost dispusă prin însuși procesul-verbal de contravenție, devenit titlu executoriu prin respingerea plângerii formulate împotriva acestuia, motiv pentru care acest capăt de cerere este lipsit nu numai de temei - în ceea ce privește prerogativa instanței de a-l dispune -, ci și lipsit de interes.
Prin intermediul celui de-al doilea capăt de cerere s-a solicitat desființarea construcțiilor realizate nelegal, măsură care face parte dintre cele ce pot fi dispuse de instanță, în conformitate cu art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991.
Cu privire la această măsură, art.8 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, dispune că desființarea construcțiilor ori a amenajărilor de orice fel, se poate face numai pe baza autorizației prealabile de desființare.
Condiția autorizării demolării unei construcții trebuie împlinită înaintea pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu posterior.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud Muntenia pentru Inspectoratul Județean în Construcții A, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele aspecte:
Se susține într-o primă critică că instanța de fond a respins acțiunea formulată de către reclamant, de desființare a construcției nelegal realizate, reținându-se în mod incorect că nu poate fi dispusă de către instanță obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor, decât condiționată de obținerea în prealabil a autorizației de desființare, fiind încălcate dispozițiile art.32 alin.1 lit.b) din Legea nr.50/1991.
Se mai susține că reclamantul are competența prevăzută de lege în a sesiza instanța de judecată pentru a-l obliga pe contravenient la îndeplinirea măsurii complementare stabilite de agentul constatator, iar faptul că nu există autorizație de desființare obținută în prealabil, nu are nicio relevanță în cauză.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că soluția demolării construcției proprietatea sa, pentru faptul că a fost amplasată la o altă distanță de drumul public față de cea menționată în proiect și pentru nerespectarea dimensiunilor construcției, ar fi o soluție neeconomică și nelegală.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.48 din 17 februarie 2009, espins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând, în esență, aceeași stare de fapt, respectiv că prin procesul-verbal întocmit de reclamant, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3.000 lei, fiind de asemenea obligat să intre în legalitate până la data de 31.12.2006, în condițiile prevăzute de art. 28 alin.2, art.29 alin.3 și art.32 din Legea nr.50/1991.
S-a mai reținut că prin acest act nu s-a prevăzut ca și măsură desființarea construcției. iar potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.50/1991, decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii sau, după caz, de instanță.
S-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991, care acordă instanțelor judecătorești dreptul de a aprecia în concret necesitatea luării măsurii de desființare a construcțiilor realizate fără respectarea autorizației prevăzute de lege și că în cazul lucrărilor realizate fără respectarea autorizației de construire măsura desființărilor nu se poate dispune automat, ci numai după adoptarea unei decizii tehnice în acest sens, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, astfel cum rezultă în mod expres din dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.50/1991.
Tribunalul a reținut că în cauză apelanta nu a învederat existența unei încălcări a planurilor generale de urbanism și a regulamentelor aferente și nici faptul că structura de rezistență a construcțiilor nu ar corespunde exigențelor actuale cu privire la asigurarea capacității de rezistență și a caracteristicilor de rigiditate laterală.
Ținând seama de aspectele de mai sus, precum și faptul că desființarea unei construcții are un evident caracter neeconomic, instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe de respingere a cererii de demolare a construcției în litigiu, este legală și temeinică, întrucât pentru desființarea construcției este necesară obținerea unei autorizații de demolare, deoarece organul emitent al unei asemenea autorizații avea obligația de a aprecia asupra necesității desființării construcției, raportat la criteriile prevăzute mai sus, trebuind astfel să se facă dovada existenței unei decizii prin care s-a hotărât desființarea construcției realizate cu nerespectarea prevederilor autorizației, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - - prin Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud Muntenia, care a criticat-o, în esență, pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin procesul-verbal de contravenție nu s-a prevăzut ca și măsură desființarea construcției, ci doar oprirea lucrărilor neautorizate sau executate cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire și intrarea în legalitate în condițiile cumulative prevăzute de Legea nr.50/1991, republicată în 2004, art.28 (2), 29 (3) i 32, fixându-se ca termen de realizare a măsurilor dispuse data de 31.12.2006.
În cazul în care contravenientul nu se conformează în termenul stabilit, măsurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de sancționare, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele de judecată, pentru ca acestea să dispună obligarea la îndeplinirea măsurii stabilite, în speță desființarea lucrărilor realizate nelegal, în conformitate cu dispozițiile expres prevăzute de lege și anume art.32 alin.(1) lit.b) din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul susține că în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind desființarea construcțiilor nelegal realizate, cu motivarea că lipsește autorizația de desființare, în speță această excepție nu are relevanță, instanța fiind cea care dispune desființarea construcțiilor nelegal realizate de către pârât și aducerea terenului la starea inițială pe cheltuiala pârâtului.
Se arată că în mod greșit a apreciat instanța de apel că potrivit art.28 alin.(2) din Legea nr.50/1991, măsura desființării nu se poate dispune automat, ci numai după adoptarea unei decizii tehnice în acest sens, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, întrucât în conformitate cu prevederile art.28 alin.(3) din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară, iar art.28 alin.(2) din aceeași lege se referă la decizia autorității administrației publice, la momentul solicitării unei noi autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, de a menține sau a desființa construcția realizată fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, adică de a-i da sau nu o nouă autorizație de construire pentru construcția illegal executată, pe baza unor planuri urbanistice și a regulamentelor aferente, analizând modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a deciziei civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor de construcții realizate nelegal.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Prima instanță a respins capătul de cerere privind desființarea lucrărilor nelegal realizate pe excepția lipsei autorizației de demolare, condiție care se impunea a fi împlinită înaintea pronunțării hotărârii judecătorești.
Tribunalul, ca instanță de apel, a constatat, față de legislația în materie, dreptul instanțelor judecătorești de a aprecia în concret necesitatea luării măsurii de desființare a construcțiile realizate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Totodată, a reținut ca fiind necesară condiționarea dispunerii acestei măsuri de adoptarea unor decizii tehnice pe baza planurilor urbanistice a regulamentelor aferente, etc. și a constatat că în cauză nu a fost învederată existența unei încălcări a acestora.
Curtea constată că instanța de apel a analizat pe fond acest capăt de cerere, deși a reținut în mod corect că judecătoria l-a soluționat pe lipsa autorizației de demolare, fără a analiza cererea pe fond. În această situație se impunea desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Sub acest aspect tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea art.297 pct.1 Cod procedură civilă, cu consecința admiterii recursului, a casării atât a deciziei cât și a sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe de fond.
Admițându-se recursul în modalitatea prezentată, este de prisos analizarea celorlalte susțineri invocate de pârâtă, care însă vor fi avute în vedere de instanța de trimitere, cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT IN CONSTRUCTII - - PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL IN CONSTRUCTII SUD MUNTENIA, împotriva deciziei civile nr.48 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia și sentința și trimite cauza, spre rejudecare, primei instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./4 ex./24.06.2009
Jud.apel: /
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
