Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.116/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în C,-, -.B,. 23, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, - 11,.A,. 4,. 10 și intimata pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 401 din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect nulitate act.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 7 aprilie 2008 și 14 aprilie 2008 când, adat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 4.12.2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate că reclamantul este proprietarul apartamentului situat în C,-, - 5,. B,. 23 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În fapt, reclamantul a afirmat că prin actele sub semnătură privată intitulate "Convenție" și "Declarație", pârâții i-au vândut dreptul de proprietate asupra apartamentului menționat, în schimbul sumei de 32.000.000 lei achitată la data de 29.09.1996, când a și intrat în posesia acestuia.
Reclamantul a mai susținut că deși termenul de perfectare în formă autentică a vânzării a fost stabilit pentru data de 30.09.1996, pârâții nu s-au mai prezentat la notar.
S-a mai afirmat că în intervalul de 9 ani scurs de la data perfectării vânzării-cumpărării, pârâții au solicitat în mai multe procese, evacuarea reclamantului pentru lipsa titlului de proprietate, acțiuni respinse de instanță pentru neexistența vreunui viciu la data exprimării consimțământului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 969, 1073 și 1295 Cod civil, precum și pe art. 274 Cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr. 1862/23.02.2004 Judecătoria Constanțaa admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect un imobil - apartament, legea nu cere ca o condiție "ad validitatem" încheierea actului în formă autentică, ci doar realizarea acordului de voință între părți cu privire la bunul vândut și la prețul ce se va plăti.
Cum în cauză, părțile au încheiat în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul în litigiu, iar bunul a fost preluat și prețul a fost plătit, reclamantul nu mai poate formula o acțiune în constatare întemeiată pe disp. art. 111 Cod pr. civilă, întrucât nu justifică un interes legitim.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, care a criticat legalitatea hotărârii apelate, sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului întemeiată pe disp. art. 111 Cod pr. civilă, motivat de faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a acestor dispoziții legale, confundând condițiile de exercitare a acțiunii în constatarea dreptului de proprietate cu interesul legitim ce trebuie justificat de reclamant.
Pârâtul a formulat un apel incident, criticând legalitatea hotărârii apelate, sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, cât și sub aspectul omisiunii primei instanțe de a se pronunța cu privire la cererea reconvențională pe care a formulat-o la fond, și pe care a solicitat să se pronunțe nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Apelantul pârât a susținut că prima instanță a calificat greșit operațiunea încheiată între părți la data de 30.08.1996 ca fiind o vânzare-cumpărare, când în realitate, părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare.
Soluționând apelul, Curtea de APEL CONSTANȚAa pronunțat decizia civilă nr. 1066 din 13.10.2007 prin care a admis apelurile civile declarate de reclamantul și pârâtul.
A fost anulată sentința apelată și s-a fixat termen, cu citarea părților, pentru evocarea fondului cererilor la 8.12.2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul are interes în promovarea acțiunii în constatare, interes ce derivă din pericolul constatării sau încălcării dreptului său de către pârât.
Privitor la cererea reconvențională s-a reținut că instanța de fond a omis să se pronunțe.
Întrucât instanța de fond a respins cererea fără a intra în cercetarea fondului, s-a anulat hotărârea, fixându-se termen pentru evocarea fondului la 8.12.2004.
Soluționarea prezentei acțiuni a fost suspendată conform art. 244 pct. 2 Cod pr. civilă, urmare a sesizării penale formulată de pârâtul împotriva reclamantului.
La data de 21.07.2005, în baza Legii 219/2005, dosarul a fost înaintat pe cale administrativă Tribunalului Constanța.
După evocarea fondului, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 401 din 28.09.2007 prin care a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtul reconvenient.
A fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul reconvenient și pârâta, ca fiind prescrisă.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea pentru constatarea vânzării-cumpărării formulată de reclamantul este prescrisă, ea fiind introdusă după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
Privitor la cererea reconvențională s-a reținut că lipsa semnăturii pârâtului reconvenient de pe convenția încheiată la data de 20.09.1996, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci doar pierderea efectului probator în contra părții care s-a dovedit că nu a semnat, atâta vreme cât operațiunea juridică a plății prețului a avut loc către unul dintre promitenții-vânzători, iar antecontractul de vânzare-cumpărare a apartamentului fusese valabil încheiat prin convenția anterioară.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 401 din 28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs pârâtul.
Motivează recursul arătând că actul încheiat la 20.09.1996 este lovit de nulitate absolută, întrucât pe acest act există o semnătură care prin fraudă de conivență făcută de reclamant și pârâta, i-a fost atribuită pârâtului.
Ori, semnătura existentă pe act, este rezultatul unei infracțiuni de fals. În aceste condiții, actul este lovit de nulitate absolută.
Privitor la rezoluțiunea antecontractului, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că nu ar fi fost susținută probator.
Ori, din probe rezultă că actul din 20.09.1996 s-a întocmit fraudulos și că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a diferenței de preț.
În această situație reclamantul nu și-a îndeplinit obligația asumată conform convenției încheiate la 20.09.1996, care atrage rezoluțiunea acestei convenții.
în continuare că în mod greșit au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru cele arătate mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și a admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Toate actele juridice trebuie încheiate cu respectarea condițiilor cerute de lege pentru validitatea lor. Nerespectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, lipsește actul juridic de eficacitate și din această cauză nu poate fi realizat scopul pentru care s-a încheiat.
Despre un asemenea act spunem că este nul de drept sau anulabil, nulitatea fiind o sancțiune civilă care lipsește actul juridic de efectele pe care ar fi trebuit să le producă.
Nulitatea se îndreaptă împotriva efectelor actului juridic, nu a actului ca atare, pentru că nu actul în sine, ci efectele lui contravin legii.
Aprecierea efectelor trebuie făcută în raport de momentul încheierii actului, de unde concluzia că nulitatea este determinată de cauze existene în momentul încheierii actului juridic.
Când cauzele survin după încheierea actului juridic nu mai este vorba de nulitate ci de alte moduri de desființare a actelor juridice: rezoluțiunea sau rezilierea.
În cauza dedusă judecății, recurentul reconvenient, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității sau anularea convenției încheiată la data de 20.09.1996 pentru lipsa consimțământului și rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii actului, ca o consecință a nerespectării clauzelor contractuale de către reclamantul.
Consimțământul este una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții pe lângă capacitatea de a contracta, un obiect determinat și o cauză licită prevăzute de art. 948 Cod civil.
Actul care a dat naștere unor efecte juridice respectiv, de a cumpăra și de a vinde imobilul în litigiu este convenția încheiată la 30.08.1996, care nu a fost contestată de către părți și nu declarația întocmită la data de 20.09.1996, care constată că vânzătorii respectiv, recurentul și intimata, au primit integral prețul vânzării imobilului, care a intrat în patrimoniul acestora.
Declarația încheiată la data mai sus menționată nu ar putea avea decât efect probator al plății prețului și încasării lui de către ambii soți și nu poate fi utilizat în contra pârâtului a cărui semnătură a fost falsificată, fapt constatat prin decizia penală nr. 689 din 21.09.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În concluzie, lipsa semnăturii recurentului pârât reconvenient de pe acea declarație nu atrage nulitatea acesteia ci doar pierderea efectului probator asupra plății, fapt reținut de altfel și de către instanța de apel.
Privitor la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 30.08.1996, în baza căruia pârâții și-au luat obligația de a vinde imobilul situat în C,-, - 11,.A,. 10,. 4, județul C, iar reclamantul de a-l cumpăra la prețul de - lei, în mod corect instanța de apel a respins acest capăt de cerere, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantul cumpărător nu și-a îndeplinit obligația asumată prin actul încheiat.
Cum niciuna din părți nu a căzut în pretenții, în mod corect instanța de apel a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 312 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva deciziei civile nr. 401 din 28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în C,-, -.B,. 23, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, - 11,.A,. 4,. 10 și intimata pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 401 din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud.
18.06.2008
Dact.gref.
2 ex./18.06.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
