Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1067/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.116
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Fănica
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.303 A din 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 7 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate recurentului să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 ianuarie 2010, la 21 ianuarie 2010 și apoi la 28 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 303 din 06 martie 2009 Tribunalul București - Secția a III Civilă, a respins apelul formulat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr. 1207 din 11 martie 2008, pronunțată de către Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat; a respins cererea pentru plata cheltuielilor de judecată formulată de intimat, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată din 23 octombrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul situat în-, județul I, compus din teren în suprafață de 149,72 mp. și construcție în suprafață de 92,28 mp. arătând în motivarea cererii că la data de 03 mai 2005 încheiat cu pârâtul o chitanță de mână prin care acesta se obliga să-i vândă imobilul menționat, contra sumei de 33.000 euro, din care a plătit avans de 5.370 lei, urmând ca restul de 31.500 euro să îi achite la finalizarea actelor, pârâtul fiind de acord, odată cu semnarea actelor, ca reclamantul să intre în posesia imobilului. A mai arătat reclamantul că a fost informat de pârât abia în august 2007 că este în posesia tuturor actelor, pentru terenul dat și pentru casă, dar că nu mai dorește să îi vândă la prețul convenit anterior, ci la unul mai mare.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că înscrisul sub semnătură privată se referă numai la teren, iar pentru casa edificată pe acesta urma ca după finalizarea demersurilor pârâtului pentru obținerea actelor de proprietate să se încheie un nou act, numai pentru construcție, pentru prețul de 33.000 euro.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată (chitanța), având în vedere că vânzarea - cumpărarea terenului, încheiată de părți în altă formă decât cea autentică, este lovită de nulitate absolută, neputând fi vorba de principiul reconversiunii, deoarece actul lovit de nulitate nu cuprinde elementele constitutive ale actului în care urmează a fi convertit, lipsind identificarea bunului și specificarea a ceea ce se înțelege prin "până la finalizarea actelor".
Prin sentința civilă nr. 1207 din 11 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Bufteaa admis cererea principală formulată de reclamantul - pârât; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant ca neîntemeiată; a constatat că reclamantul - pârât a dobândit de la pârâtul - reclamant dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcție edificată pe acesta, imobil situat în-, județul I, contra prețului de 33.000 euro, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare; a obligat pârâtul - reclamant să plătească reclamantului - pârât suma de 3.390,3 lei/ron cheltuieli de judecată.
Analizând criticile formulate în apel, în temeiul dispozițiilor art. 294 și art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat în raport de probele administrate la fondul cauzei și în apel, că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt din cauză, în baza probatoriilor cu înscrisuri și interogatorii, conform căreia reclamantul - pârât și pârâtul au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță, privind imobilul din str. -, părțile fiind de acord cu privire la dată, efectuarea plății consemnate în chitanță și la existența unei înțelegeri anterioare între ei, dar contestând cuprinsul înțelegerii, respectiv dacă prețul de 33.000 euro se referă exclusiv la teren, sau și la construcția edificată pe acesta.
Tribunalul a constatat că instanța a reținut în mod corect că pârâtul - reclamant a recunoscut că reclamantul locuiește în imobil, având deci posesia atât asupra terenului, cât și asupra construcției locuință, așa încât vor fi înlăturate susținerile apelantului cu privire la greșita apreciere a situației de fapt din cauză.
Tribunalul a înlăturat susținerile apelantului privind aplicarea greșită a legii de către instanța fondului, respectiva dispozițiilor art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, având în vedere că nu a fost analizat un contract de vânzare - cumpărare a unui bun imobil de către instanța de fond, ci un antecontract de vânzare - cumpărare, reprezentat de chitanța încheiată între părți, care reprezintă o promisiune bilaterală privind obligația de a vinde, respectiv obligația corelativă de a cumpăra în viitor, așa încât nu era necesară forma autentică pentru acest contract, așa cum greșit susține apelantul, contractul din speță fiind un contract sinalagmatic nenumit care, conform principiului consensualismului ce guvernează forma actelor juridice, este încheiat valabil prin simpla manifestare de voință a părților, inclusiv în formă verbală, înțelegea părților fiind verbală și anterioară chitanței care constituie dovada executării parțiale a obligației uneia dintre părți.
Tribunalul a constatat astfel că în mod just instanța de fond a apreciat că nu este întemeiată cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a convenției părților, față de argumentele prezentate mai înainte, fiind însă întemeiată cererea principală a reclamantului, întrucât antecontractul încheiat între părți s-a încheiat în mod valabil, instanța interpretând clauzele din contract prin aplicarea corectă a prevederilor din Codul civil privind regula generală de la art. 978 și conform interpretării sistematice a actului juridic (art. 982 Cod civil), în sensul că referirea generică la imobil, coroborat cu predarea către reclamant a posesiei terenului și construcției impun convingerea că părțile au avut în vedere la încheierea antecontractului atât terenul, cât și construcția.
Referitor la susținerea din apel privind neîndeplinirea obligației reclamantului cu privire la preț, tribunalul a înlăturat și această susținere, față de înscrisurile depuse de intimatul - reclamant în apel, reprezentând dovada achitării sumei de 31.500 euro (rest rămas de achitat pentru imobilul teren și construcție), prin chitanță CEC Bank TA -, conform procedurii ofertei reale urmată de consemnațiune la executorul judecătoresc, în condițiile art. 587 - 590 Cod de procedură civilă.
În consecință, în raport de considerentele expuse în precedent, reținând că la fondul cauzei s-a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, tribunalul a respins apelul formulat de pârâtul - reclamant ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, iar în aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. 1 Cod de procedură civilă a respins ca neîntemeiată cererea intimatului privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării acestora de către intimat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 și 3041Cod de procedură civilă, greșit, față de obiectul cauzei (o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru un teren de 248 mp. în orașul ) nu s-a admis acțiunea.
Acesta este lipsită de temei legal și de aplicarea greșită a legii.
Lipsa de temei legal se justifică pe insuficiența motivării (Titlul X din Legea nr. 247/2005).
Nu constituie o obligație de a da, ci de a face. De asemenea instanța nu a avut în vedere că prețul nu a fost achitat ceea ce conferă nelegalitate deciziei (filele 2 - 6 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Așa cum este motivat în scris se referă la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la două ipoteze.
Hotărârea este lipsită de temei legal ). care se referă și motivele scrise ale recursului).
Aceasta este consecința faptului când din modul cum este redactată decizia nu se poate determina dacă legea a fost corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea (motiv distinct de recurs: art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă).
Or, din dezvoltarea motivelor de recurs (de altfel laborioase) nu rezultă în concret care este a cea lipsă de temei legal (sub aspectul legalității) deoarece recursul este cale extraordinară de atac de reformare și se referă strict și limitativ la prevederile art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă.
Problemele ce țin de situații de fapt sunt atributul instanțelor de fond și apel (care așa cum s-a arătat și în recurs sunt devolutive).
Aprecierea probelor ține de temeinicie (aspect devolutiv) și nu de legalitate.
Deși se face vorbire de o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, speța se referă al un antecontract de vânzare - cumpărare sau promisiune de vânzare. Modul cum aceste acte juridice își produc sau nu efectul, că s-a plătit sau nu prețul, sunt elemente ce circumstanțiază situația de fapt. Or, în recurs se discută legalitatea deciziei nu și temeinicia acesteia.
Cea de-a doua ipoteză a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la: aplicarea normei generale în locul celei speciale, o normă care nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt.
Simpla nemulțumire a părții fără a arăta clar (conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă care sunt motivele de nelegalitate) nu înseamnă că hotărârea este nelegală.
Ca atare, se reține că motivul de recurs este neîntemeiat, nu poate fi primit și conform art. 312 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată acestea vor fi respinse ca nefondate față de art. 274 Cod de procedură civilă.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 303 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Respinge cheltuielile de judecată solicitate de intimat ca nefondate.
Revocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./15.03.2010
_3.-;C-tin
Jud.B-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Fănica
