Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1213/R/2009
Ședința publică din 14 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de către pârâții recurenți Consiliul Local al municipiului C-N și Municipiul C-N reprezentat prin Primar împotriva deciziei civile nr. 37/A/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe intimata reclamantă având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța invocă din oficiu pune în discuție motive de recurs de ordine publică în temeiul art.306 pct.2 pr.civ. privind competența materială în soluționarea litigiului față de obiectul și natura juridică a litigiului ce vizează contenciosul administrativ.
Curtea lasă cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 9420 din 28.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C-N și Municipiul C-
Au fost obligați pârâții să procedeze la identificarea terenului care urmează a fi atribuit reclamantei conform contractului de atribuire nr. 712 din 24 mai 2004 și să procedeze la încheierea procesului verbal de predare primire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea dobândirii unui drept de folosință și obligarea pârâtului Consiliului Local al municipiului C-N la punerea în posesie a reclamantei cu privire la acest teren.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în baza probatoriului administrat următoarele:
ntre reclamantă și pârâtul Consiliul Local Al Municipiului C-N s-a încheiat la 24 mai 2004 contractul de atribuire nr. 712, prin care pârâta se obliga să îi atribuie reclamantei în folosință gratuită, în vederea construirii unei locuințe, a unui teren situat administrativ în municipiul C-N, teren care se va preda pe baza unui proces verbal.
Potrivit art. 12 alin.2 din același contract " părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului".
Procedând la interpretarea clauzei în discuție, instanța de fond reținut că din modul de redactare a acestuia rezultă în mod clar că executarea în întregime a contractului depinde exclusiv de voința pârâtului Consiliul Local al Municipiului C- Astfel, evenimentul viitor și nesigur - semnarea procesului verbal de atribuire - depinde exclusiv de voința pârâtului, debitor al obligației de predare. Raportat la dispozițiile Legii nr. 15/2003 și la normele de aplicare a acesteia, cu modificările și completările ulterioare, anterior momentului de atribuire a terenului, Consiliului Local îi revin o serie de atribuții, îndeplinirea acestora depinzând în întregime de voința unilaterală a acestuia.
Potrivit art. 1066 Cod civil, condiția potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenției de un eveniment, pe care și una și alta din părțile contractante poate să-1 facă a se întâmpla, sau poate să îl împiedice, iar conform art. 1010 același act, obligația este nulă când s-a contractat sub o condiție potestativă din partea celui ce se obligă.
Așa cum în mod unanim s-a admis în literatura juridică, consimțământul trebuie făcut cu intenția de a produce efecte juridice, de a se angaja juridicește, această intenție lipsind atunci când manifestarea de voință s-a făcut sub o condiție pur potestativă, întrucât o asemenea voință este practic lipsită de intenția de a-și asuma obligații juridice.
Având în vedere cele de mai sus, prevederea potrivit căreia prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului cu certitudine constituie o condiție pur potestativă din partea debitorului obligației, pârâtul din prezenta cauză.
Având însă în vedere normele de interpretare prevăzute de art. 978 și 982 Cod civil, instanța de fond a procedat la anularea doar a clauzei cuprinsă în art. 12 alin.2, menținând în vigoare celelalte dispoziții contractuale.
De asemenea, a mai reținut instanța că unul din principiile care guvernează materia obligațiilor civile este acela al executării lor cu bună credință, astfel că prin prisma acestui principiu, pârâtul avea obligația de a demara și de a urmări finalizarea îndeplinirii atribuțiilor care îi revin potrivit dispozițiilor Legii nr. 15/2003 și a normelor acesteia de aplicare, precum și a obligațiilor asumate prin contractul încheiat cu reclamanta într-un termen rezonabil, termenul de aproape trei ani fiind suficient pentru identificarea terenurilor care se pretează la a fi atribuite în vederea edificării de locuințe.
Mai mult, instanța de fond a reținut faptul că pârâta, prin invocarea faptului că din diverse motive, nu deține suficient teren pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor sau faptul că nu deține fonduri suficiente în vederea îndeplinirii operațiunilor de viabilizare a terenurilor, nu face altceva decât să își invoce propria inactivitate, respectiv propria culpă.
Raportat la prevederile contractului de atribuire nr. 712/24.05.2004, instanța a reținut că nu se prevede că cel care alege terenul obiect al contractului este creditorul obligației, din contră, din ansamblul contractului reiese că obligația de identificare a imobilului teren în litigiu revine pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, debitor al obligației. A mai reținut instanța că potrivit art. 1027 Cod civil, alegerea revine debitorului, daca nu s-a acordat expres creditorului.
Având în vedere faptul că, raportat la art. 969 Cod civil, contractul are putere de lege a pentru părțile contractante, impunându-se cu aceiași forță și în fața instanței, instanța poate doar să oblige partea care nu și-a îndeplinit obligația la îndeplinirea acesteia conform obligației asumate, neputându-se substitui acesteia în identificarea terenului ce urmează a fi atribuit, acesta fiind un atribut suveran al debitorului atât potrivit dispozițiilor contractuale cât și legale și cu atât mai puțin creditorul obligației poate proceda la identificarea imobilului, având în vedere faptul că nu îi este atribuită această putere prin clauzele contractuale convenite.
A mai reținut instanța că reclamanta este titulara potențială a unui drept de folosință, drept care devine efectiv în momentul în care se realizează punerea sa în posesie potrivit art. 1 și 2 din contractul încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N, dată la care se obiectul folosinței este determinat în concret, folosința virtuală devenind una efectivă și concretă. Tot pentru acest motiv, până la momentul în care Consiliul Local nu își exercită atribuția de a "alege", de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei, instanța nu îl va putea obliga la predarea efectivă a acestuia, având în vedere faptul că exercitarea opțiunii de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei raportat la dispozițiile contractuale, este atributul exclusiv al Consiliului Local al Municipiului C-
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, stabilind culpa procesuală a pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, au fost stabilite în sarcina acestuia cheltuieli de judecată în cuantum de 2.008,30 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta și pârâții Consiliul local al municipiului C-N și Municipiul C-N prin primar, iar prin decizia civilă 37/22.01.2009 a Tribunalului Cluj, s-au respins apelurile pârâților și s-a admis apelul reclamantei, reținându-se următoarele considerente:
În ceea ce privește apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului C-N și Municipiul C-N prin Primar, acestea vor fi respinse ca nefondate, neputând fi primite criticile aduse de apelanți, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile aduse de apelanții pârâți vizează considerentele sentinței atacate în ceea ce privește posibilitatea aducerii la îndeplinire de către aceștia a obligațiilor asumate prin contractul de atribuire, având în vedere considerente ce țin de viabilizarea unor suprafețe mari de teren pentru a putea fi puse în executare contractele încheiate în temeiul Legii nr. 15/2003 precum și de obligațiile ce revin autorităților locale privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv.
Totodată s-a mai invocat faptul că reclamanta are doar un drept potențial în ceea ce privește dobândirea folosinței, iar obligațiile asumate de pârâți nu sunt supuse unui termen având în vedere clauza contractuală cu caracter suspensiv, inserată la pct. 12 din contract, asumată de reclamantă prin semnarea contractului.
În ceea ce privește clauza contractuală de care se prevalează pârâții, prima instanță în mod corect a apreciat că aceasta este lovită de nulitate, raportat la prevederile art. 1066 și 1010 civ. în condițiile în care conține o obligație a cărei îndeplinire depinde de voința exclusivă a pârâtului, având astfel caracterul unei obligații asumate sub o condiție pur potestativă din partea celui ce se obligă.
Pârâții nu se pot prevala de nesemnarea procesului-verbal de atribuire, ca și moment de la care ar începe să curgă termenul privind îndeplinirea de către aceștia a obligațiilor asumate, prin invocarea propriei culpe în ceea ce privește realizarea lucrărilor de viabilizare sau îndeplinirea obligațiilor privind soluționarea cererilor având ca obiect retrocedarea terenurilor în temeiul actelor normative speciale.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 969 civ. convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante, reclamanta însușindu-și conținutul contractului prin semnarea acestuia, însă relativ la clauza inserată la pct. 12 din contract se constată că aceasta nu respectă condițiile de legalitate astfel cum reiese din considerentele mai sus expuse.
Într-adevăr Consiliului Local în calitate de parte contractantă îi revine obligația de a aduce la îndeplinire obligațiile rezultate din contractele de atribuire încheiate în temeiul Legii nr. 15/2003, însă Municipiului în calitate de autoritate administrativă cu atribuții execuționale îi revin o serie de obligații legale de a căror îndeplinire depinde în concret atribuirea terenului ce formează obiectul contractului, astfel că obligațiile celor doi pârâți sunt concomitente, ambii justificând calitate pasivă în cauză.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, acesta se constată a fi fondat, urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 296 pr.civ. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a respins capetele de cerere ale acțiunii având ca obiect constatarea dobândirii unui drept de folosință și obligarea la punerea în posesie, argumentat de faptul că reclamanta ar fi titulara unui drept potențial de folosință care devine efectiv la momentul punerii în posesie, iar alegerea amplasamentului terenului asupra căruia urmează a se realiza punerea în posesie este atributul exclusiv al pârâtului în calitate de debitor contractual.
Considerentele sentinței atacate sunt sub acest aspect contradictorii. Astfel nu se poate susține caracterul potențial al dreptului dobândit de reclamantă în virtutea contractului, până la momentul punerii în posesie, din moment ce anterior a constatat nevalabilitatea clauzei contractuale care leagă acest moment de voința exclusivă a pârâtului - debitor al obligației ce urmează a fi executată.
Plecând de la aceste argumente, coroborate cu pasivitatea de care dau dovadă pârâții în îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, nu poate fi agreată nici ipoteza care lasă la simpla latitudine a debitorului obligației alegerea amplasamentului terenului asupra căruia reclamanta urmează a fi pusă în posesie în temeiul dreptului dobândit în baza contractului.
Dreptul dobândit de reclamantă este unul efectiv încă de la momentul încheierii contractului iar refuzul instanței de a se pronunța cu privire la stabilirea amplasamentului echivalează cu o atingere adusă însăși substanței dreptului de acces al reclamantei la justiție, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește amplasamentul concret al terenului asupra căruia reclamanta poate fi pusă în posesie în temeiul contractului de atribuire, acesta a fost determinat prin raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în cauză de expert, ca fiind teren în suprafață de 300. identificată în CF nr. 20257 C, nr. top nou 22790/1/1/2, aflat în proprietatea Statului Român iar din probele administrate în cauză nu a reieșit vreo dovadă din care să rezulte că ar fi formulat obiectul unor cereri de retrocedare în temeiul legilor speciale.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, parcela în suprafață de 300. este amplasată pe limita sudică a lotului din care provine în suprafață de 1122. (ținând seama de dezmembrările efectuate în baza documentației întocmite în dosarul nr-), are un front de 15,22 la drumul asfaltat, o lungime de 22 și lățimea pe latura opusă frontului de 12,39, are categoria de folosință arabil iar la data efectuării lucrărilor în teren avea aspectul unui teren nefolosit.
Expertul a concluzionat că terenul este funcțional din punct de vedere urbanistic având în vedere faptul că are o suprafață de peste 250. și un front la stradă mai mare de 12. având o configurație regulată.
Prin urmare s-a apreciat că prin atribuirea acestui amplasament se respectă cerințele în vederea atingerii scopului pentru care a fost încheiat contractul de atribuire, respectiv cel al construirii unei locuințe.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 pr.civ. tribunalul a admis apelul declarat de reclamantă și pe cale de consecință va schimba în parte sentința atacată, în sensul constatării dobândirii de către reclamantă a unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 300. atribuit conform contractului de atribuire nr. 712/24.05.2004, încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N, stabilind amplasamentul acestui teren ca fiind suprafața de 300. identificată în CF nr. 20257 C, nr. top nou 22790/1/1/2, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert.
Totodată au fost obligați pârâții să procedeze la punerea în posesie a reclamantei asupra terenului astfel atribuit și să încheie procesul-verbal de predare-primire în care să cuprindă datele de identificare a terenului mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul local al municipiului C și Municipiul C-N prin primar solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei.
Recurenții au învederat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în condițiile în care prevederile Legii 15/2003 ale Hotărârii nr.434/2004 și ale contractelor de atribuire vor fi puse în aplicare doar atunci când resursele funciare ale Consiliului local al municipiului C-N vor fi suficiente, astfel încât să nu fie afectate celelalte cheltuieli necesare sumei funcționării ale serviciilor publice oferite întregii comunități.
Recurenții mai susțin că nimeni nu poate să dispună de bunurile aflate în proprietatea altui subiect de drept, situație în care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Intimata a formulat întâmpinare (17-18) solicitând respingerea recursului.
În ședința publică de azi, instanța în temeiul art.306 pct.2 pr.civ. din oficiu a ridicat motivul de recurs de ordine publică privind competența materială în soluționarea litigiului față de obiectul și natura juridică a litigiului care vizează contenciosul administrativ.
Astfel, reclamanta prin acțiunea sa a chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului C-N prin primar solicitând să se constate dobândirea unui drept de folosință asupra terenului atribuit în conformitate cu prevederile contractului de atribuire nr.712/24 mai 2004 încheiat cu pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, să fie obligat pârâtul Consiliul local al municipiului C să procedeze la identificarea terenului atribuit în folosință potrivit art.1 din contractul menționat în vederea construirii unei locuințe și încheierea procesului verbal de predare-primire care să cuprindă datele de identificare și pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul Consiliul local al municipiului C la punerea în posesie cu privire la terenul atribuit.
Or, potrivit art.1 din Legea 554/2.12.2004 orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit art.2 pct.2 din Legea 554/2004 se asimilează actelor administrative mai laterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Art.2 pct.2 din Legea 554/2004 prevede că sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legi și contractele îndrituite de autoritățile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Or, raportând cele expuse la obiectul dedus judecății într-adevăr litigiul este de contencios administrativ, fiind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.3 pr.civ. situație în care urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea instanței de apel și rejudecând, admite apelul pârâților împotriva sentinței civile 9422/28.11.2007 a Judecătoriei Cluj -N pe care o desființează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Cluj secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR, împotriva deciziei civile nr.37 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează, rejudecând, admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr.9420/28.11.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Tribunalul Cluj - Secția de contencios.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
26.05.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
