Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1254/2008. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1254/2008-
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile declarate de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în O,-, -.A,.4,. 17, județul B și, domiciliat în O,-, județul B, precum și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr. 2. și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 73/A din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3979 din 4 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 10 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 septembrie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
rin sentința civilă 3979 din 04.06.2007 a Judecătoriei Oradea, au fost admise acțiunile formulate de reclamanții și împotriva pârâților STATUL ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, DIRECȚIA PENTRU SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE BIHOR, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință, s-a constatat că reclamantul, în perioada 18.08.1983 și reclamantul, în perioada 27.08.1983-01.03.1984, nu au putut să-și exercite ocupația, fiind urmăriți din motive politice.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat că, contractele de muncă al celor doi reclamanți au fost desfăcute în august 1983, aceștia fiind șoferi la Autobaza ITIA O, în temeiul art. 130 lit. a Codul muncii, reținându-se în deciziile de desfacere că li s-a retras calitatea de șofer de curse externe la Autobaza ITIA
Deși reclamantul a atacat înainte de 1989, în instanță, decizia de desfacere a contractului de muncă, acțiunea a fost respinsă.
Din deciziile de desfacere a contractelor de muncă nu rezultă motivul pentru care acestea au fost desfăcute, însă din actele de la dosar rezultă faptul că această sancțiune ar fi fost impusă de fosta Securitate, cei doi fiind bănuiții că ar fi transportat o persoană ilegală în străinătate.
Față de această stare de lucru, instanța a apreciat că în perioadele menționate cei doi reclamanți nu au putut să-și exercite ocupația, fiind urmăriți din motive politice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta Direcția de Muncă și Protecția Socială B, respectiv Direcția Pentru pentru Solidaritate Socială și Familie Bihor, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 73/A din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței civile nr. 3979 din 04.06.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost o păstrată în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Potrivit art. 8 din Decretul 118/1990, prevederile legii se aplică, după caz, și de către direcțiile generale de muncă și protecția socială și de către conducerile unităților la care sunt încadrați cei în cauză(ultimul caz nefiind incident în speță) și cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor prevăzute de acest act normativ, se depun la direcțiile generale de muncă și protecția socială județene.
Este adevărat că acestea nu au atribuții de stabilire a pensiei, această sarcină revenind Casei Județene de Pensii, care a și fost parte în proces, însă apelanta de rândul 1 nu poate susține că nu are calitate procesuală pasivă, câtă vreme testul legal citat îi conferă această calitate, arătând că ea este instituția îndreptățită să emită decizia pe baza căruia urmează a fi calculată pensia.
În ceea ce privește ce de-al doilea motiv de apel tribunalul a reținut că nu rezultă din actele de la dosar faptul că reclamanților li s-ar fi propus un transfer în interesul serviciului și chiar și în această situație, era necesar acordul acestora, desfacerea contractului de muncă neputând fi emisă pe motiv că aceștia ar fi refuzat transferul.
Temeiul juridic al desfacerii contractului de muncă îl constituie fostul art. 130 lit. a din Codul muncii, care se referea la reducerea unor posturi de natura celor ocupate de reclamanți, situație neaplicabilă în situația lor de atunci.
S-a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță faptul că, din declarațiile olografe a doi lucrători de miliție, care răspundeau de Autobaza ITIA O, rezultă că, în luna septembrie a anului 1980, aceștia având calitatea de ofițeri activi în cadrul Inspectoratului Județean B al Ministerului d e Interne, au primit ordin de la Departamentul Securității Statului B să verifice cine lucrează pe mașina 34-B-9144 și cum sunt cunoscuți șoferii respectivi.
Rezultatul verificării a fost înaintat la Departamentul Securității Statului, de unde s-a primit ordin ca celor doi șoferi să li se retragă viza de ieșire din țară, cu motivarea că în luna mai 1980, în timp ce efectuau o cursă în Austria, ar fi scos ilegal din țară o persoană. Cei doi lucrători ai miliției au arătat faptul că Inspectoratul de Interne B nu a avut nici un fel de date concrete din care să rezulte acest fapt.
Susținerea formulată de apelanta Direcția Generală a Finanțelor B potrivit căreia, hotărârea nu se întemeiază nici pe o probă, încălcându-se principiul autorității lucrului judecat, s-a apreciat că este contrazisă de cele mai sus arătate, iar prevederile art. 1020 cod civil nu sunt incidente, deoarece acțiunile anterioare au avut ca obiect anularea dispozițiilor de desfacere a contractelor de muncă, iar acțiunea de față are ca obiect recunoașterea calității de persoană persecutată politic, nefiind vorba deci de același temei juridic și nici nu sunt părți aceleași persoane.
De asemenea, s- apreciat că nu poate fi admisă afirmația că motivul pentru care celor doi li s-au retras pașapoartele ar avea vreo legătură cu vreo faptă penală, deoarece în dreptul penal funcționează prezumția de nevinovăție, nu s-a dovedit existența vreunei infracțiuni și nici măcar începerea vreunei urmăriri penale împotriva reclamanților.
Față de cele de mai sus, s- apreciat că prima instanță pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul fiind respins ca neîntemeiat.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză au declarat recurs atât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor B cât și Direcția de Muncă și Protecție Socială B, ambele solicitând modificarea acestora în sensul respingerii acțiunii față de cele două recurente.
Ministerul Economiei și Finanțelor apreciază că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză deoarece instanța s-a pronunțat asupra unor fapte care în prezent nu sunt reglementate, iar pe de altă parte, invocă autoritatea lucrului judecat, anterior instanțele pronunțându-se asupra cererilor pronunțate de petenți, în mod irevocabil.
Direcția de Muncă și Protecție Socială B și-a motivat recursul invocând, în primul rând lipsa calității procesuale pasive, iar în al doilea rând, netemeinicia susținerilor reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că în prezenta cauză se pune problema recunoașterii unor abuzuri săvârșite de instituții ale satului comunist și care au produs consecințe individuale concrete, recurentele fiind chemate în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, în primul rând față de Statul Român, subiect de drept ce răspunde în astfel de cazuri, iar în al doilea rând, față de Direcția de Muncă și Protecția Socială B, care trebuie să recunoască efectele acestor abuzuri.
Autoritatea de lucru judecat invocată a fost în mod corect respinsă de instanțe, deoarece diferă temeiul juridic al acțiunii față de cauzele soluționate anterior.
Pe fondul cauzei, mai mult decât declarațiile celor doi lucrători de miliție, prezintă relevanță faptul că nu s-a putut face dovada că retragerea vizei celor doi petenți s-ar fi făcut în baza unor motive obiective, ce să fi putut fi contestate de aceștia în momentul respectiv.
Este adevărat că temeiul desfacerii contractului de muncă a fost art. 130 lit. e din Codul muncii, dar motivul pentru care ei nu au mai corespuns sub aspect profesional postului în care erau încadrați a fost retragerea vizei, fără nici o justificare, deși aceasta nu expirase.
O astfel de retragere reprezintă în sine un abuz ale cărui consecințe nu pot fi înlăturate altfel decât prin admiterea prezentei acțiuni.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga părțile recurente să plătească părții intimate suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în O,-, -.A,.4,. 17, județul B și, domiciliat în O,-, județul B, precum și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr. 2. și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 73/A din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 29.09.2008
- dactilografiat grefier - 29.09.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan