Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1356/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1256
Ședința publică de la 07.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.82/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă -.
Obiectul cauzei - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - ", și Asociații" (pe care o depune), avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocații părților învederează că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În opinia sa, consideră că atât instanța de apel cât și instanța de fond, în mod greșit, a obligat partea, pe care o reprezintă, să achite o taxă judiciară de timbru cu mult mai mare decât cuantumul prevăzut de lege pentru acțiunile în constatare întemeiate pe dispozițiile art.111 din Codul d e procedură civilă; aplicabile fiind dispozițiile art.23 lit. b din Legea nr.146/1997, solicită cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă -, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât, dispozițiile art.111 din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, ca de altfel nici criticile întemeiate pe prevederile punctelor 7 și 9 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, depune concluzii scrise, solicită cheltuieli de judecată.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, solicită respingerea cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât recursul a fost formulat doar în ceea ce privește restituirea cuantumului taxei judiciare de timbru.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1721 pronunțată la 01.04.2008 în dosarul nr-, Judecătoria Bufteaa respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta -.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 31.10.2005, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat, având ca obiect terenul în suprafață de 919,37 mp. situat în, județul I, cumpărător fiind pârâta -.
Potrivit declarațiilor martorilor, la momentul încheierii contractului, pârâta și fiul reclamantei locuiau împreună, având intenția să se căsătorească. Din declarațiile acelorași martori rezultă că fiul reclamantei a participat la plata prețului indicat în contract cu o sumă de bani.
A mai reținut prima instanță că reclamanta susține existența unei înțelegeri verbale secrete între pârâtă și fiul său, în forma unei simulații prin interpunere de persoane, pentru cota de din bun, pârâta fiind, în opinia reclamantei, un simplu mandatar.
Reținând imposibilitatea preconstituirii probei scrise, instanța de fond a încuviințat proba cu martori, apreciind însă că declarațiile acestora nu sunt în sensul existenței unei înțelegeri secrete a părților privind dobândirea de către fiul reclamantei a unei cote de din dreptul de proprietate asupra terenului și că nu a fost dovedită în cauză nici capacitatea fiului reclamantei de a dobândi în proprietate terenul care a făcut obiectul contractului, respectiv cetățenie română la momentul încheierii actului notarial.
Drept urmare, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut decât dovada participării fiului reclamantei cu o suma de bani la plata prețului contractului, însă aceasta nu dădea naștere în patrimoniul său decât cel mult unui drept de creanță. De altfel, nu s-a dovedit în speță nici titlul cu care defunctul i-a dat pârâtei această sumă de bani, care, în virtutea raporturilor dintre părți, ar fi putut fi o donație în formă indirectă.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.82 din 22.01.2009, a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Totodată, a respins cererea privind restituirea taxei de timbru.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune în constatare declaratorie, solicitând constatarea existenței unui raport juridic între defunctul său fiu (căruia reclamanta îi succede în calitate de moștenitor legal) și pârâtă, cu privire la imobilul în litigiu, dată fiind relația lor de concubinaj de lungă durată.
Or, acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, putând fi primită numai în măsura în care persoana interesată, în speță reclamanta, nu are la îndemână acțiunea în realizare (partajul bunurilor,restituire împrumut etc. în raport de titlul cu care defunctul ar fi avansat vânzătorului unele sume de bani).
Nu se poate reține că reclamanta apelantă ar fi investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea vânzării cumpărării având ca scop obținerea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, o astfel de cerere nefiind formulată pe tot parcursul judecății în fond a cauzei, o cerere în acest sens fiind susținută de reclamanta apelantă pentru prima oară în apel și, în consecință, fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea reclamantei apelante de restituire a taxei judiciare de timbru, instanța de apel a respins-o reținând că potrivit art.23 alin.1 din legea nr.146/1997 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.
Or, în apel, reclamanta apelantă a fost obligată la plata unei taxe judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, adică cu din taxa judiciară de timbru stabilită la judecata în fond a cauzei, necontestată în condițiile art.18 din același act normativ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs se critică numai dispozițiile instanței de apel privind nerestituirea taxei de timbru.
Se susține de către reclamantă că:
Dispozițiile art.18 din Legea nr.146/1997 nu sunt aplicabile speței de față, ci dispozițiile art.23 alin.1 pct.b din același act normativ.
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în constatare întemeiată pe art.111 Cod procedură civilă care ar fi trebuit timbrată cu taxă fixă, respectiv 19 lei la fond și 10 lei la apel.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei recurate și restituirea taxei de timbru achitată în plus.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, reține caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
Potrivit art.23 alin.(1) lit.b din Legea nr.146/1997: "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal". Acest aspect - plata unei taxe de timbru mai mare decât cuantumul legal - putea fi stabilit fie pe calea unei cereri de reexaminare (art.18 din legea taxelor de timbru), fie pe calea căilor ordinare de atac.
În speță, la instanța de fond reclamanta a fost obligată prin încheierea din data de 04.12.2007 (fila 13) să depună taxă judiciară de timbru în cuantum de 4308,26 RON și timbru judiciar de 5 RON, în temeiul art.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997, reținându-se că reclamanta urmărește să se constate existența unei cote de 50% dintr-un drept de proprietate în patrimoniul unei alte persoane a cărei moștenitor se pretinde, acțiunea fiind astfel supusă taxei de timbru. Recurenta - reclamantă nu a contestat această taxă de timbru
Așa cum în mod corect instanța de apel a reținut, în măsura în care era nemulțumită de acest cuantum trebuia să urmeze calea prevăzută de art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Mai mult, prin motivele de apel nu s-a criticat modul de calcul a taxei de timbru. Restituirea acesteia s-a solicitat numai cu ocazia dezbaterilor din ședința publică din data de 08.01.2009 când s-a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Așa fiind și având în vedere că în apel cuantumul taxei de timbru a fost stabilit în mod corect la din cuantumul taxei suportate la instanța de fond, conform art.11 din Legea nr.146/1997, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.82 din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă -.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/23.11.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Judecătoria Buftea -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
