Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 02 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea cererii de recurs formulată de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 736 din 24 octombrie 2007 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când,
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2151/28.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și formulată în contradictoriu cu pârâții, și, s-a constatat că reclamanții sunt unicii moștenitori în cotă de 1/1 ai defuncților și, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților se compune din apartamentul nr. 2 situat în I,-, -.3,. A,. 1 și s-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții-reclamanți și.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr- reclamanții și i-au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că sunt unicii moștenitori ai defuncților și și că masa succesorală se compune din apartamentul nr. 2 situat în I,-, blocul H3, scara A,. 1.
Motivând acțiunea arată reclamanții că la data de 16.09 1997 soții au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3212 de către BNP apartamentul nr. 2 situat în I,-, blocul H3, scara A,.1; la data de 09.11.2000 intervine decesul soției în urma căreia moștenitori nesezinari au rămas, și care nu au solicitat trimiterea în posesie și eliberarea certificatului de moștenitor pentru partea din moștenire la care ar fi avut dreptul și astfel devin străini de succesiune urmând ca soțului supraviețuitor să-i revină cota de 1/1 din moștenire;, în calitate de unic moștenitor autentifică cu nr. 191 din 28. 06 2005 la. un testament prin care îi instituie pe reclamanți ca unici legatari pentru întreaga sa avere mobilă și imobilă; la data de 26.07.2005 intervine decesul lui, dată de la care reclamanții devin unicii moștenitori ai întregii averi mobile și imobile.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 25478/2005 reclamanții, și i-au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat cu nr. 191 din 28. 06 2005 la. prin care i-a instituit pe și ca legatari pentru întreaga sa avere mobilă și imobilă.
Se arată ca testamentul a fost încheiat prin sugestie și captație.
Cauzele au fost reunite sub nr. 21162/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
La data de 16.09 1997 soții au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3212 de către BNP apartamentul nr. 2 situat în I,-, blocul 3, scara A,. 1.
La data de 09.11.2000 intervine decesul soției, în urma căreia moștenitori nesezinari au rămas, și care nu au solicitat trimiterea în posesie și eliberarea certificatului de moștenitor pentru partea din moștenire la care ar fi avut dreptul și astfel devin străini de succesiune urmând ca soțului supraviețuitor să-i revină cota de 1/1 din moștenire.
, în calitate de unic moștenitor autentifică cu nr. 191 din 28.06.2005 la. un testament prin care îi instituie pe reclamanți ca unici legatari pentru întreaga sa avere mobilă și imobilă.
La data de 26.07.2005 intervine decesul lui, dată de la care reclamanții devin unicii moștenitori ai întregii averi mobile și imobile.
Susținerile pârâtului că ar fi acceptat tacit moștenirea nu pot fi primite.
Potrivit art. 689 cod civil acceptarea poate fi sau expresă sau tacită; este tacită (printre altele) când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Articolul 700 Cod civil prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii și nu face nici o distincție după cum moștenitorii sunt sezinari sau nesezinari.
În privința actelor care echivalează cu acceptare tacită se distinge între actele de conservare, îngrijire și administrare provizorie pe de o parte și actele de dispoziție pe de altă parte.
Articolul 690 Cod Civil prevede că actele de conservare, îngrijire și administrare provizorie nu sunt acte de acceptare tacită a moștenirii dacă cel care a le face nu a luat titlul sau calitatea de erede.
De asemenea actele de administrare provizorie (cum sunt cheltuielile de pioșenie, praznicele, înmormântările etc.) nu sunt acte de acceptare tacită.
Numai actele de dispoziție sunt socotite acte de acceptare.
Or nu se poate reține că pârâtul ar fi făcut îmbunătățiri la apartament câtă vreme din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că finisajele sunt aceleași de la data dobândirii imobilului, instalațiile sanitare sunt vechi etc.
Având în vedere considerentele expuse a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește cauza înregistrată sub nr. 25478/2005 având ca obiect nulitate testament, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active. Reclamanții din această cauză sunt frații și surorile lui.
Testamentul a fost întocmit de, reclamanții neavând calitatea de succesori ai acestuia (ci numai a soției ).
În atare situație reclamanții nu au calitate procesuală activă, considerent pentru care a fost respinsă acțiunea formulată de aceștia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant.
Prin decizia civilă nr.736 din 24 octombrie 2007 Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.2151/28.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii principale formulată în contradictoriu cu și a cererii reconvenționale (conexe) formulată de.
S-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare cu privire la aspectele sus-menționate, aceleiași instanțe.
Au fost păstrate dispozițiile sentinței atacate față de pârâții-reclamanți, și față de reclamanții din acțiunea conexă: și.
Pentru a hotărî astfel, se rețin în esență următoarele:
Astfel, pârâtul-reclamant este fratele defunctei, decedată la 9.11.2000, potrivit certificatului de deces seria - nr. -/10.11.2000 eliberat de Primăria Municipiului În această calitate, pârâtul-reclamant are vocație la moștenirea defunctei în calitate de colateral privilegiat, făcând parte din clasa a II a de moștenitori legali.
Deși la decesul unei persoane, automat patrimoniul său este transmis moștenitorilor, totuși succesibilii au dreptul subiectiv de opțiune succesorală, nefiind siliți să accepte moștenirea. În acest sens, art. 686 Cod civil dispune "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri care i se cuvine". În reglementarea Codului civil, acceptarea succesiunii este un drept iar acest drept se prescrie, potrivit art. 700 în termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii.
Conform art. 689 Cod civil, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită iar prin acceptare, titlul de moștenitor se consolidează și transmisiunea provizorie a moștenirii devine definitivă.
Referitor la acceptarea tacită, textul cuprinde prevederea generală că produc efectul acceptării, actele pe care eredele nu le-ar putea face decât în calitatea sa de erede și care lasă să se presupună intenția de acceptare.
Formularea textului lasă libertatea instanței de a stabili dacă actul săvârșit de succesibil poate fi considerat acceptare iar pentru a produce acest efect condiția esențială este ca el să implice intenția neîndoielnică de a accepta moștenirea.
În speță, probatoriul administrat la prima instanță atestă faptul că apelantul a suportat parte din cheltuielile de înmormântare ale defunctei, a preluat parte din bunurile aflate în patrimoniul defunctei după decesul acesteia (5 covoare, combină muzicală - bunuri pe care le-a depozitat la martora ), a renovat apartamentul proprietatea soților în care a rămas să locuiască. Referitor la renovarea apartamentului, deși prima instanță a reținut că expertiza în construcții nu a evidențiat acest fapt, analiza cuprinsului raportului de expertiză, coroborat cu depozițiile martorilor și demonstrează contrariul. Astfel, expertiza efectuată la 22.11.2006, la aproximativ 6 ani de la decesul, stabilește faptul că finisajele sunt aceleași de la data dobândirii, dar că la apartament au fost efectuate lucrări de întreținere prin zugrăveli simple cu var, imobilul fiind într-o stare de întreținere satisfăcătoare. Aceste concluzii concordă cu depoziția martorei potrivit căreia lucrările efectuate de au constat în zugrăvirea pereților, vopsit, uleiat tâmplăria din lemn, aceeași martoră însoțindu-l pe apelant la achiziționarea materialelor necesare efectuării acestor lucrări. În aceste condiții, tribunalul apreciază că susținerile apelantului în sensul efectuării lucrărilor de renovare a apartamentului sunt dovedite (mai trebuie precizat că depozițiile martorilor G și sunt irelevante sub acest aspect, nici unul din cei doi martori nefăcând referire la persoanele care s-au ocupat de întreținerea apartamentului). Dacă suportarea cheltuielilor de înmormântare a defunctei de către apelant, nu constituie un act de acceptare a succesiunii deoarece are semnificația unui act moral, preluarea de bunuri după decesul defunctei din patrimoniul acesteia și renovarea apartamentului, demonstrează intenția de acceptare a succesiunii de către. De altfel, nu există nici o rațiune care să justifice efectuarea unor cheltuieli importante cu renovarea apartamentului, în afară de faptul acceptării succesiunii și de atitudinea diligentă a unui proprietar față de bunul său, cu atât mai mult cu cât față de soțul supraviețuitor, nu se poate considera că apelantul avea vreo obligație pentru a-i oferi acestuia un confort locativ deosebit.
Față de cele expuse, tribunalul apreciază că actele efectuate de apelantul au fost făcute în calitatea sa de erede, demonstrând intenția neîndoielnică de a accepta moștenirea după defuncta. În aceste condiții în mod greșit prima instanță a reținut că apelantul nu are calitatea de moștenitor al defunctei și legat de acest aspect, nici calitate procesuală activă în acțiunea conexă.
Întrucât prin admiterea excepției, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului pricinii în cel îl privește pe pârâtul-reclamant (de modul de soluționare a acțiunii conexe depinzând și modul de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții ), în baza art. 295 - 297 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va desființa, în parte sentința atacată în ce îl privește pe și va dispune trimiterea cauzei în rejudecare în acest sens primei instanțe.
Totodată, va păstra dispozițiile sentinței atacate față de ceilalți reclamanți din acțiunea conexă și pârâți în acțiunea principală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și pentru următoarele motive:
- instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.297 alin.(1) Cod procedură civilă dispunând în mod nelegal trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prima instanță a cercetat fondul, iar toate părțile au fost legal citate.
În această situație, instanța putea ca, în conformitate cu art.296 Cod procedură civilă să păstreze sau să schimbe, în tot sau în parte, hotărârea atacată.
Mai mult, instanța nu a motivat decizia pronunțată.
- instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.686, 700 Cod civil, astfel că decizia tribunalului s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii. Aceasta deoarece, din probatoriul administrat în cauză rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel.
În realitate intimatul nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii, probele administrate de acesta nerelevând acest aspect, iar probatoriul administrat la solicitarea recurenților dovedind contrariul.
Criticile formulate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și care este incident în cauză, iar recursul este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Reclamanții-recurenți au investit instanța de judecată cu o acțiune în constatarea calității de unici moștenitori ai defuncților și, invocând următoarele:
a decedat la 9.11.2000, iar unicul moștenitor al acesteia a fost, care a decedat la rândul său.
Acesta în timpul vieții i-a instituit legatari cu titlu universal pe reclamanți, fapt atestat de testamentul autentic.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii invocând calitatea sa de succesor legal al defunctei, având gradul de rudenie de frate, și că a acceptat în mod tacit succesiunea.
Și ceilalți pârâți au solicitat să se constate că au acceptat în mod tacit succesiunea defunctei, dar acțiunea acestora a fost respinsă.
Aceștia nu au exercitat căile de atac împotriva hotărârii primei instanțe, astfel că în dezbatere judiciară a rămas numai calitatea de succesor a pârâtului-reclamant, și drept urmare și calitatea procesuală activă a acestuia în acțiunea conexă având drept obiect constatarea nulității testamentului ai cărui beneficiari sunt reclamanții și partajarea averii rămase de pe urma defunctei.
Pârâtul-reclamant a susținut prin întâmpinarea depusă la acțiunea principală (fila 21 dosar fond) că a efectuat următoarele acte de acceptare tacită a succesiunii: a participat la înmormântare, a efectuat cheltuieli legate de praznice și împreună cu frații săi a efectuat lucrări de zugrăveală a apartamentului și tot împreună cu aceștia au preluat bunuri din moștenire, fără ca vreodată în cursul procesului să precizeze care sunt bunurile importante pe care le-a preluat împreună cu frații săi.
A susținut pârâtul că acestea sunt acte de acceptare tacită a succesiunii, care dovedesc intenția sa reală de a prelua moștenirea colateralei sale.
Or, probele administrate în cauză nu numai că contrazic susținerile pârâtului, dar le și înlătură.
Aceasta deoarece potrivit art.689 Cod civil acceptarea este tacită când succesibilul face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de succesor și care lasă să se presupunăneapărat și fără echivocintenția sa de a accepta.
Acceptarea tacită a succesiunii poate fi dedusă din actele juridice ale succesibilului, care implică, în mod necesar, calitatea de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta.
Contribuția succesibilului la cheltuielile de înmormântare, respectiv praznicele nu constituie acte de acceptare tacită a succesiunii, făcând parte din obligațiile morale ale succesibililor față de memoria defunctului.
Înlăturând susținerile pârâtului în legătură cu suportarea cheltuielilor de înmormântare, se impun a fi analizate numai susținerile cu privire la preluarea de bunuri și lucrările de zugrăvit ale apartamentului.
Or, în ceea ce privește bunurile preluate din patrimoniu, declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului contrazic chiar susținerile pârâtului.
Astfel acesta nu a știut să identifice, și mai mult, nu s-a prezentat la interogatoriu, astfel că răspunsul său trebuie interpretat în sensul art.225 Cod procedură civilă, având în vedere că întrebările din interogatoriu se refereau în mod expres la aspectele legate de actele de acceptare.
Declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului vor fi înlăturate, deoarece sunt evident nesincere și părtinitoare, atâta timp cât acestea au enumerat în mod expres bunurile luate de pârât, și că acesta a zugrăvit apartamentul, în condițiile în care expertiza a stabilit că în apartament nu s-au evidențiat lucrări de zugrăvit, iar în ceea ce privește bunurile nici pârâtul nu a reușit să le enumere.
Mai mult decât atât, pârâtul a susținut că toate bunurile au fost luate împreună cu frații săi și la fel s-a întâmplat și cu lucrările de zugrăvit, ceea ce martorii nu au confirmat.
Drept urmare din probatoriul administrat nu rezultă că pârâtul ar fi efectuat acte de natură a dovedi intenția neechivocă de a accepta în mod tacit succesiunea.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a stabilit lipsa calității procesuale active a pârâtului-reclamant și a respins acțiunea conexă.
Drept urmare se va admite recursul și va modifica decizia tribunalului în tot, în sensul că se va respinge apelul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.736 din 24.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot:
Respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.2151 din 28.02.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
05.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Andronic
