Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1309/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1309/2009
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1162 din 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent și avocat în calitate de reprezentant al pârâtei intimate "" A
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar pârâta intimată "" AIa înregistrat Întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reclamantul recurent.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare pentru studiul întâmpinării, recurentul neînțelegând să solicite un alt termen de judecată.
După reluarea cauzei, ambele părți declară că nu au chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul recurent susține motivele de recurs așa cum au fost precizate, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii și acordarea grupei I de muncă întrucât condițiile de muncă impun încadrarea în această grupă. Precizează că nu mai lucrează la societatea pârâtă din luna iunie, fiind concediat. Cu privire la susținerile din întâmpinarea pârâtei prin care se arată că în anul 1975 fabrica era în construcție, precizează că în acea perioadă li se aducea de lucru de la fabricile din Cugir și
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Alba ca temeinică și legală. Învederează în esență că nu există temei legal care să impună încadrarea muncii prestate de reclamant în grupa I, acest aspect nefiind prevăzut nici în contractul colectiv de muncă și că în secția și în turnătorie nu existau aceleași condiții de muncă.
Ca practică judiciară invocă decizia civilă nr. 945/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, dosar -.
Cu cheltuieli de judecată 500 lei, conform facturii și ordinului de plată pe care le înaintează la dosar.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta s-a solicitat:
- să se constate că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în perioada 21.012.1975 - 01.02.1987 care se înscrie în grupa I de muncă, iar în subsidiar recunoașterea grupei a II-a;
- să se dispună obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului pentru perioada indicată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a lucrat în perioada menționată în calitate de strungar în cadrul societății pârâte, activitate ce se încadra în grupa I de muncă, grupă de muncă recunoscută prin efectul legii, dar neînscrisă în carnetul de muncă de către pârâtă, decât pentru un interval mai mic de timp.
În drept se invocă dispozițiile Ordinului 50/1990, art.111 Cod procedură civilă și art.1073 și urm. Cod procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 285 din Codul Muncii.
Reclamantul a depus în probațiune la dosar: copie de pe carnetul de muncă.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Se arată că reclamantul cu rea-credință afirmă că Secția este în aceeași incintă cu Secția. Potrivit Planului general al și a fotografiilor anexate, se vede că Secția este despărțită de Secția de o clădire lată de aprox.12, construită pe trei nivele, cu structură de beton armat și ziduri de cărămidă ce delimitează clar cele trei construcții, unde sunt situate anexe tehnico-sociale (vestiare, grupuri sanitare, ateliere, spații tehnice, birouri, cabluri, stații electrice, etc.) ce deservesc cele două secții. Accesul din înspre și în sens invers se face prin două uși, așa cum se observă în fotografiile depuse la dosar.
Arată că niciodată conducerea și Sindicatul Liber al, semnatari ai contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate începând cu anul 1991, nu au considerat că grupa I de muncă trebuie acordată salariaților (secție denumită și Mecanice). în acest sens extras din CCM înregistrat la. A cu nr.81/15.08.1997
Prin sentința civilă nr.1162/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul. A fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei suma de 500 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a desfășurat activitatea în secția a pârâtei ca strungar și trasator, însă potrivit anexei la CCM, cu privire la această secție nu s-au acordat grupe de muncă, cu excepția tratamentiștilor.
Pentru a se dovedi condițiile de muncă din Secția la dosarul cauzei s-au depus planșe fotografice și s-au audiat martori, probe în raport de care instanța a reținut că această secție și Secția sunt diferite, între cele 2 interpunându-se încăperi de 10-12 lățime și care comunicau prin uși mari prin care circulația noxelor este posibilă.
Cu toate acestea, s-a apreciat că în cele 2 secții nu sunt condiții identice, neefectuându-se operațiuni asemănătoare.
Părțile semnatare ale CCM cunoșteau condițiile de muncă și dacă ar fi apreciat necesar, ar fi încadrat ambele secții în grupe de muncă.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod proc.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că în mod greșit i s-a respins acțiunea, câtă vreme în Secția erau aceleași condiții ca și în, zidul despărțitor dintre cele două fiind doar formal.
Nivelul noxelor în secție era peste cel admis și ca urmare apreciază că este îndreptățit să fie încadrat în grupa cu condiții speciale de muncă, în baza legii 226/2006.
Critică și dispoziția instanței de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme societatea are angajat jurist care fiind salarizat nu poate încasa și salariul pentru activitatea juridică și onorariul avocațial.
În drept invocă art.304 pct.9 Cod proc.civilă, Ordinul nr.50/1990, Legea nr.226/2006.
Prin întâmpinare (10-11), intimata AIa solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În drept invocă art.115 Cod proc.civilă și Ordinul nr.50/1990.
Curtea, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Anexa nr.1 poz.25 din acest ordin prevede încadrarea în grupa I de muncă a activității din "turnătoriilede fondă, neferoase cu producție industrială continuă, în care se execută și operații de dezbatere sau de
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativnominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevedecă încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II -a cel puțin 70% din programul de lucru.
În speță, recurentul a lucrat în cadrul societății intimate, în secția, pe postul de strungar, respectiv trasator conform mențiunilor reieșite din copie carnet de muncă depuse la dosar (4-16 dosar fond).
În aplicarea textelor legale sus enunțate, conducerea societății intimate împreună cu organizația sindicală la negocierea contractului colectiv de muncă nu a înțeles să cuprindă acest loc de muncă în grupa de muncă pretinsă de reclamant - în acest sens M înregistrat la.M sub nr. 81/1997.
Este necontestat faptul că această secție este o secție distinctă de Secția, iar faptul că sunt condiții grele de muncă, similare cu cele din Secția nu justifică acordarea grupei de muncă specifice acestei din urmă secții. Este de reliefat faptul că Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii cuprinde într-o enumerare restrictivă și limitativă locurile de muncă care sunt încadrate în grupele de muncă, așa dar instanța de judecată nu poate extinde prevederile acestui act normative și la alte locuri de muncă sau ocupații decât cele expres menționate de legiuitor.
Sub un alt aspect condițiile grele, noxe în care se desfășura activitatea în această secție - reieșite din declarațiile martorilor au justificat eventual acordarea unui spor salarial, concediu suplimentar de odihnă, respectiv alimentație de protecție, dar nu au relevanță în beneficiul grupei de muncă, atât vreme cât - așa cum s-a reținut mai sus - acest loc de muncă nu se regăsește între locurile de muncă încadrate în grupa de muncă după procedură prevăzută de legiuitor, iar rolul instanței de judecată este de a aplica legea la situația dată și nicidecum să o creeze, prin extinderea efectelor acesteia și la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor la elaborarea normei de drept în discuție.
Față de cele ce preced, curtea, constatând că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii raportat la starea de fapt reieșită din probele dosarului, în conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamant.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată la fond este a se reține că societatea a fost reprezentată de avocat în baza unui contract de asistență juridică în temeiul Legii 51/1995 și nu în baza unui raport de muncă.
Niciun text legal nu interzice unei societăți care are deja angajat un jurist cu contract individual de muncă să-și angajeze un mandatar care să-i reprezinte interesele în instanță, deci nici criticile referitoare la obligarea recurentului la cheltuieli de judecată nu sunt fondate.
Față de aceste aspecte, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
(continuarea deciziei civile nr.1309/2009)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr.1162/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.NV,Tehnored.IM 4 ex-20.01.2010
Jud.fond- L,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
