Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1361/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1361/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare declarată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 496/R din 28 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 2009, apoi pentru 4 2009.
CURTEA
Asupra contestației în anulare:
Constată că, prin contestația în anulare formulată și precizată de contestatoarea, înregistrată sub nr. 358/64/15.05.2009 s-a solicitat desființarea deciziei 496/28.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosar -, rejudecarea recursului, respingerea recursului promovat de recurentele reclamante și menținerea deciziei 292/2008 a Tribunalului Brașov.
În motivarea contestației se arată că decizia de recurs este rezultatul unei erori materiale, instanța care a judecat recursul a reținut o altă stare de fapt decât cea reținută de instanțele anterioare ca instanța de fond.
În mod greșit instanța a respins excepția puterii lucrului judecat, deși practica judiciară nu cunoaște o astfel de soluționare a acestei excepții dirimante, peremptorie, absolută.
Instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu este în ființă, față de împrejurarea că recurentele au invocat existența unui alt imobil cuprins în actul de adjudecare, când în realitate nu există decât cel vizat în actul menționat, iar recurentele nu au depus un alt înscris doveditor al existenței imobilului invocat.
Prin încălcarea prejudiciului puterii lucrului judecat a sentinței civile 7798/2005 a Judecătoriei Brașov definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul numiților și imobilul contestatoarei, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre potrivnică primeia.
Instanța de recurs a pronunțat soluția ținând cont de un raport de expertiză întocmit de experta pe care l-a interpretat greșit.
Astfel din acesta raport de expertiză rezultă că imobilul " casă de piatră" înscris în CF are suprafața de 39,82 mp și face parte din construcția existentă care este "tip vagon" și reprezintă de fapt imobilul cuprins în actul de adjudecare, imobil identificat și de experții M. și
Susține contestatoarea că instanța de recurs a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO și garanția respectării drepturilor părților, confruntând elemente importante acre au determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale.
În probațiune sunt depuse înscrisuri care au fost administrate ca probe și în cauzele anterioare, respectiv în dosar - cât și practică judiciară.
Analizând contestația în anulare, instanța reține că este nefondată.
Prin decizia civilă 496/2009, Curtea de APEL BRAȘOVa dispus următoarele:
A respins ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta - Agenția I Buzăului, împotriva deciziei civile nr.292/2008 a Tribunalului Brașov.
A admis recursul declarat de recurentele, și, împotriva deciziei civile nr.292/2008 a Tribunalului Brașov,pe care o modifică în tot, în sensul că:
A respins apelurile declarate de apelanții și - Agenția Î Buzăului, împotriva sentinței civile nr. 11331/7.12.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care o păstrează.
A înlăturat dispoziția din sentința apelată privind obligarea intimatelor, și la plata cheltuielilor de judecată, către apelanta.
A obligat intimații și - Agenția Î Buzăului la plata către recurente, a cheltuielilor de judecată din recurs, în cuantum de 1059,4 lei.
A respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată din apel către intimatele, și, ca nedovedite.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Din conținutul întregului material probator administrat în cauză, în ambele cicluri procesuale, rezultă că intimata din prezenta cauză, și-a adjudecat, prin actul de adjudecare din data de 19.04.2002 întocmit de executorul judecătoresc, imobilul înscris în CF 2507 localității, sub nr. top. 385 și 386 compus din casă de piatră și curte de 1245,60. și grădină de 1576,80.
În toate actele premergătoare adjudecării, respectiv procesul - verbal de situație din 1.10.2001, publicația de vânzare din 18.02.2002, procesul verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare din 22.03,2002, s-a menționat că obiect al licitației a fost imobilul casă compus din trei camere, dependințe, curte și grădină.
Singurul înscris, prin care sunt identificate imobilele, construcție și teren, ce au format obiectul executării silite, este raportul de expertiză întocmit de expert, și din conținutul acestuia, rezultă că pe terenul - curte în suprafață de 1245,60. înscris în CF 2507, sub nr. top. 385 există două construcții distincte. Una din construcții, respectiv, casa de piatră, are o suprafață construită de 39,82. și vechime de peste 150 de ani fiind într-o stare de întreținere nesatisfăcătoare. Cealaltă construcție, este o casă de cărămidă, edificată în anul 1979, cu o suprafață construită de 128,11. având finisaje medii, pardoseli din gresie și parchet și o stare foarte bună de întreținere.
Tocmai pentru inadvertențele, constatate de instanța de fond, între actele premergătoare executării silite, și actul final de adjudecare din 19.04.2002, s-a apreciat că procesul verbal de licitație publică și de adjudecare, din data de 22.03.2002, este lovit de nulitate absolută.
Instanța de apel, a motivat în esență, decizia atacată prin prezentul recurs, pe instituția puterii lucrului judecat, reținând că problema valabilității procesului verbal de situație și a actului de adjudecare din 19.04.2002, a fost tranșată în cadrul litigiului de grănițuire, purtat între reclamanta și pârâții și. Instanța a mai reținut că există o statuare jurisdicțională a lucrului judecat, menit să împiedice o nouă judecată în aceiași pricină, chiar dacă nu operează autoritatea de lucru judecat.
Apelanta din prezenta cauză nu putea să-și consolideze dreptul de proprietate în cadrul unui proces de grănițuire, cu vecinii imobilului, pe care pretinde că l-a adjudecat. Chiar dacă numiții și au invocat, cu ocazia judecării acelui proces, motive de nulitate a actului de adjudecare, contestând implicit dreptul de proprietate al apelantei, nefiind prejudiciați direct prin aceste înscrisuri și fără a fi mandatați de recurentele din prezenta cauză, nu justificau nici interesul necesar, și nici calitatea de a invoca nulitatea actelor de executare.
reținute cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 7798/5.10.2005 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă. nr. 188/2006 a Tribunalului Brașov, și decizia civilă nr. 510/2006 a Curții de APEL BRAȘOV, nu sunt opozabile prezentelor recurente, care nu au fost părți în proces, nu și-au făcut apărările corespunzătoare și nu au administrat probele necesare în acest sens.
În speța de față, condiția esențială, pentru a putea opera puterea lucrului judecat, era aceea ca procesul privind recunoașterea dreptului de proprietate să se fi purtat în contradictoriu cu recurentele reclamante și nu cu numiții și. Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că în cauză operează excepția puterii de lucru judecat, ignorându-se elementele serioase de diferențiere între cele două acțiuni.
După cum se observă, contestația în anulare, deși întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă urmărește anularea deciziei susținând greșeli de interpretare a probelor și a stării de fapt dedusă judecății.
Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anualre, în înțelesul art.318 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod corect, în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Acesta este sensul urmat de legiuitor la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune. O altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs.
Prin urmare, o greșeală de apreciere a probelor cum este cea invocată de contestatoare, datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată, este o greșeală de fond, de apreciere a probelor, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.
Prevederea cuprinsă în art.318 Cod procedură civilă potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare drept pentru care instanța va respinge cererea formulată.
Pentru aceste considerente nici chestiunea privitoare la soluționarea excepției puterii lucrului judecat nu se înscrie în sfera noțiunii de " greșeală materială" pentru care contestația în anulare ar fi admisibilă, ea reprezentând o prezumtivă greșeală de judecată ce nu poate fi verificată pe această cale extraordinară de atac ce vizează greșeli evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs.
În consecință nu pot fi reținute încălcări ale dispozițiilor art. 6 din CEDO atâta timp câr contestația în anulare promovată nu întrunește motivele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă de admitere a sa.
În temeiul art 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimați în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată și precizată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 496/2009 a Curții de APEL BRAȘOV ( dosar - al Curții de APEL BRAȘOV ).
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 5470 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP 12.11.2009
dactAG 24.11.2009/ 10 ex
Jud recurs //R
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
