Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1367/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 801/5 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când instanța a rămas în pronunțare, conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 801/5.05.2009, Tribunalul Brașova respins acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâții Direcția de Servicii Sociale B și Consiliul Local al Municipiului B pe considerentul că există autoritate de lucru judecat față de dispozițiile sentinței civile 821/M/2008a Tribunalului Brașov în sensul respingerii acțiunii cu același obiect ( acordarea indemnizației de dispozitiv ) formulată de Sindicatul Liber al salariaților Primăriei Municipiului B pentru o parte dintre salariații Direcției de Servicii Sociale B printre care s-a numărat și reclamantul. În drept au fost avute în vedere prevederile art. 1201 Cod civil.
Împotriva hotărârii pronunțare de instanța de fond a formulat recurs reclamantul G, iar prin motivele de recurs sunt reiterate motivele de fapt și de drept pentru care reclamantul consideră că trebuie să beneficieze de acordarea indemnizației de dispozitiv. De asemenea se arată că o parte dintre funcționarii publici din cadrul instituției pârâte au primit acest drept salarial astfel încât prin soluția atacată se creează o discriminare între angajații direcției.
Analizând recursul reclamantului, curtea reține că motivele de recurs ce țin de fondul cauzei nu au legătură cu modul de soluționare a acțiunii de către instanța de fond.
Astfel, deși acțiunea reclamantului a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției autorității lucrului judecat, prin motivele de recurs nu sunt formulate critici sub acest aspect.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se invocă existența unei discriminări determinată de practica judiciară în materia acordării dreptului subiectiv dedus judecății, curtea reține că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, pretențiile din acțiune au la bază o pretinsă discriminare rezultată din hotărâri judecătorești potrivnice pronunțate de instanțe diferite cu privire la situații juridice similare, adică o discriminare rezultată dintr-un act al puterii judecătorești, ori, prevederile art.3 din OG nr.137/2000 nu au în vedere sub nici o formă acte de discriminare săvârșite de cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească.
Eventualele discriminări care rezultă din acte ale celor trei puteri (legi, acte administrative, acte normative prin împuternicirea dată de parlament și hotărâri judecătorești) pot fi înlăturate doar prin mijloace speciale reglementate în acest sens prin Constituție și celelalte legi. În acest sens interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, constituie un obiectiv primordial al actului de justiție iar împlinirea acestui deziderat poate fi realizat doar prin căile prevăzute de lege la momentul actual, respectiv prin sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești.
Cererea adresată unei instanțe de drept comun de a constata existența unei discriminări în cazul unor hotărâri judecătorești potrivnice nu se circumscrie dispozițiilor speciale ale OG Nr.137/2000 întrucât discriminările reglementate în acest act normativ au în vedere deosebirile realizate pe bază de rasă, etnie, religie, etc, ori hotărârile judecătorești potrivnice invocate ca izvor al discriminării, ca de altfel, în principiu, orice hotărâri judecătorești, nu au la origine deosebiri de acest gen, soluția diferită a instanțelor bazându-se pe interpretarea proprie dată legilor aplicabile situației juridice respective.
O interpretare contrară ar face ca actul de justiție să cadă în derizoriu câtă vreme orice instanță de drept comun ar putea să înlăture dispozițiile unei hotărâri judecătorești prin constatarea unei pretinse discriminări săvârșite prin aceasta.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă, recursul reclamantului va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 801/M/2009 Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 20.11.2009
Dact AG 4.12.2009/ 5 ex
Jud fond S /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
